ICCJ. Decizia nr. 2432/2014. Civil. Ordin de protecţie. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2432/2014
Dosar nr. 3402/107/2014
Ședința publică de la 26 septembrie 2014
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 10 iulie 2014, sub nr. 3402/107/2014, revizuientul L.M.I. a formulat, în contradictoriu cu intimatele Serviciul Public de Asistență Socială Cugir și T.L.R., cerere de revizuire a deciziei civile nr. 274/A/2014 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 3977/176/2014, solicitând anularea acesteia, deoarece încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2743/2011 pronunțată de către Judecătoria Alba Iulia, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 265/A/2011 a Tribunalului Alba, modificată prin decizia civilă nr. 40/2012 a Curții de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 2380/176/2011, precum și autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2742/2012 pronunțată de către Judecătoria Alba Iulia în Dosarul nr. 1516/176/2012; de asemenea, revizuientul a solicitat obligarea celor două intimate la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, revizuientul a arătat că prin decizia civilă nr. 274/A/2014, pronunțată de către Tribunalul Alba în Dosarul nr. 3977/176/2014, a fost admis apelul declarat de către intimata Serviciul Public de Asistență Socială Cugir împotriva sentinței civile nr. 3244/CC/2014 pronunțată de către Judecătoria Alba Iulia, a fost schimbată, în tot, hotărârea primei instanțe și a fost admisă cererea de instituire a unui ordin de protecție împotriva sa, instanța obligându-l la păstrarea unei distanțe minime de 10 m față de intimata Timiș L.R., față de minorul L.T.A.D. născut la data de 15 aprilie 2009, față de locuința acestora situată în Cugir, str. D., față de locul de muncă al intimatei T.L.R., față de unitatea de învățământ a minorului situată în Cugir denumită Căminul P., și față de părinții intimatei, T.G. și T.R. și locuința acestora, pe o perioadă de 3 luni, începând cu data de 26 iunie 2014.
Instanța de apel a mai interzis revizuientului orice contact direct telefonic sau prin corespondență cu intimata T.L.R., cu minorul L.T.A.D. și cu părinții intimatei - pe o perioadă de 2 luni.
S-a dispus ca, după data de 26 august 2014, revizuientul să poată lua contact telefonic cu intimata T.L.R. și cu minorul L.T.A.D., în zilele în care a fost stabilit, prin decizia civilă nr. 40/2012 pronunțată de către Curtea de Apel Alba Iulia, programul de vizită pentru minor.
În opinia revizuientului, dispozițiile hotărârii atacate încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2743/2011 pronunțată de către Judecătoria Alba Iulia, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 265/A/2011 a Tribunalului Alba, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 40/2012 a Curții de Apel Alba Iulia pronunțată în Dosarul nr. 2380/176/2011, precum și autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2742/2012 pronunțată de către Judecătoria Alba Iulia în Dosarul nr. 1516/176/2012.
Acesta a arătat că, prin sentința civilă nr. 2743/2011 pronunțată de către Judecătoria Alba Iulia, sus-menționată, s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca revizuientul să aibă legături personale cu minorul după următorul program: în prima și a treia zi de vineri din lună, de la orele 17 până duminică la orele 16; în a doua și a patra zi de marți din lună, de la orele 17 până la orele 19; în perioada de vară, două săptămâni, perioada 1-15 iulie și în perioada de iarnă, din data de 28 decembrie până la data de 02 ianuarie, în anii pari.
La stabilirea acestui program, conform considerentelor expuse de Curtea de Apel Alba Iulia în motivarea deciziei civile nr. 40/2012, au fost avute în vedere relațiile tensionate existente între cei doi părinți ai minorului (revizuientul și intimata T.L.R.), împrejurarea că o parte din actele de violență manifestate de revizuient față de fosta soție au avut loc și în prezența minorului, precum și împrejurarea că aceste relații tensionate se concretizează în efecte negative asupra stabilității emoționale a minorului, însă cu toate acestea s-a apreciat că este de dorit ca derularea relațiilor dintre copil și tată să aibă loc la domiciliul tatălui pentru a se evita situațiile conflictuale dintre cei doi părinți.
A susținut revizuientul că instanța de recurs (Curtea de Apel Alba Iulia) a reținut cu autoritate de lucru judecat că intimitatea necesară unei relații personale dintre tată și minor „în condițiile în care, între părinții minorului există o stare conflictuală acută și de durată”, trebuie asigurată printr-o comunicare în afara locuinței și în afara prezenței mamei, altfel existând riscul unui efect invers decât recuperarea firescului acestei relații.
Or, măsurile dispuse prin hotărârea atacată cu revizuire vin în contradicție cu dispozițiile și considerentele deciziei civile nr. 40/2012 pronunțate anterior hotărârii atacate cu revizuire, care a stabilit deja cu putere de lucru judecat un program de vizită al minorului în favoarea revizuientului, raportându-se la situația conflictuală existentă între părinții minorului (revizuient și intimata T.L.R.).
A mai arătat revizuientul că instanța de apel, care a pronunțat ultima hotărâre a cărei revizuire o solicită, nu a luat în considerare probele administrate în dosar care atestau că fosta soție a fost aceea care a amplificat starea conflictuală dintre părți încă de la începutul lunii aprilie 2014, când a hotărât unilateral întreruperea bruscă a legăturilor revizuientului cu minorul, la dosar fiind depuse plângerile penale efectuate de revizuient împotriva intimatei T.L.R. pentru nerespectarea programului de vizită a minorului.
În cauză nu au fost administrate probe care să ateste că, anterior lunii aprilie 2014, revizuientul nu se implica în mod activ și normal în exercitarea custodiei comune asupra minorului sau la derularea programelor de vizită. Din contră, probatoriul administrat în cauză a reliefat că anterior lunii aprilie 2014, pe lângă programul de vizită stabilit de instanță, revizuientul îl vizita frecvent pe minor la grădiniță, în dorința de a petrece cât mai mult cu acesta.
În ceea ce privește sentința civilă nr. 2742/2012, pronunțată Judecătoria Alba Iulia în Dosarul nr. 1516/176/2012, rămasă definitivă prin neapelare, revizuientul a arătat că instanța a stabilit cu putere de lucru judecat locuința minorului la mamă și exercitarea autorității părintești asupra minorului de către ambele părți, revizuientul fiind evacuat din imobil. În motivarea acestei sentințe, analizând situația conflictuală dintre părți, instanța a reținut cu autoritate de lucru judecat că ambele părți se fac vinovate de existența stării conflictuale create, situație care se repercutează în mod negativ asupra minorului și că ambii părinți au dreptul și îndatorirea de a-l crește pe minor.
Or, măsurile dispuse prin hotărârea atacată cu revizuire vin în contradicție cu dispozițiile și considerentele sentinței civile nr. 2742/2012 pronunțate anterior hotărârii atacate cu revizuire care, raportându-se la starea conflictuală existentă între părți a stabilit deja cu putere de lucru judecat că exercitarea autorității părintești asupra minorului să se facă atât de revizuient, cât și de intimata T.L.R.
A concluzionat revizuientul că prin instituirea ordinului de protecție și obligarea sa la păstrarea unei distanțe minime de 10 m față de minorul L.T.A.D., de locuința și de unitatea de învățământ a acestuia pe o perioada de 3 luni, începând cu data de 26 iunie 2014, precum și prin interzicerea luării oricărui contact direct, telefonic sau prin corespondență cu minorul pe o perioadă de 2 luni (după data de 26 august 2014, cu posibilitatea revizuientului de a lua contact telefonic cu minorul în zilele în care s-a stabilit programul de vizită prin decizia civilă nr. 40/2012 pronunțată de către Curtea de Apel Alba Iulia), se încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2743/2011 pronunțată de către Judecătoria Alba Iulia, în forma modificată în recurs, precum și autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2742/2012 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în Dosarul nr. 1516/176/2012.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 (în continuare C. proc. civ.) și următoarele.
Cererea de revizuire a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON achitată cu chitanță, eliberată de Direcția de venituri a Municipiului Alba Iulia la data de 10 iulie 2014.
Prin decizia civilă nr. 296/A/2014, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuientul L.M.I. în contradictoriu cu intimații Serviciul Public de Asistență Socială Cugir și T.L.R., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că revizuientul și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând faptul că hotărârea atacată cu revizuire încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 40/2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 2380/176/2011.
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: „Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.
Art. 510 alin. (2) din actul normativ menționat prevede că, în ipoteza reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat prima hotărâre.
În speță, prima hotărâre este decizia civilă nr. 40/2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 2380/176/2011, iar cea de-a doua hotărâre a cărei revizuire s-a solicitat este decizia civilă nr. 274/A/2014 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 3977/176/2014.
În consecință, având în vedere prevederile art. 129 alin. (1) pct. 2 și art. 132 alin. (3) C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, Tribunalul Alba a admis excepția necompetenței materiale și a trimis cauza spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, dosarul a fost înregistrat la data de 18 august 2014, sub nr. 3402/107/2014.
Intimata Serviciul Public de Asitență Socială Cugir a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, arătând, în esență, că măsurile dispuse prin decizia civilă nr. 274/A/2014 sunt măsuri cu caracter vremelnic, cu durată strict determinată, care nu au influență asupra dispozițiilor sentințelor menționate de revizuent.
Aceasta a susținut că prin posibilitatea instituirii unui ordin de protecție legiuitorul a creat un instrument complex de tip preventiv cu efect imediat prin raportare la pericolul la care victimele violenței în familie sunt expuse. Întrucât prin ordinul de protecție se stabilesc măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, acestea nu au autoritate de lucru judecat în ceea ce privește soluționarea fondului. Prin urmare, aceste decizii nu sunt susceptibile de a fi revizuite.
A mai arătat intimata că motivul de revizuire invocat, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 8, nu este aplicabil întrucât hotărârile potrivnice trebuie să întrunească cerința triplei identități, de cauză, obiect și părți. Or, în cauza de față, sentințele menționate au avut obiecte și părți diferite. Astfel, sentința civilă nr. 2743/2011 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 265/A/2011 a Tribunalului Alba, modificată prin decizia civilă nr. 40/2012 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în Dosarul nr. 2380/176/2011 a avut ca obiect stabilire program de vizită minor, sentința civilă nr. 2742/2012 pronunțată de Judecătoria Alba în Dosarul nr. 1516/176/2012 a avut ca obiect stabilire domiciliu minor, iar decizia civilă nr. 274/A/2014 pronunțată de Tribunalul Alba în cadrul dosarului civil nr. 3977/176/2014 a avut drept obiect cerere de emitere ordin de protecție.
De asemenea, sunt diferite și părțile întrucât în Dosarul nr. 3977/176/2014 este parte Serviciul Public de Asistență Socială Cugir (care în numele victimei violenței în familie a înaintat cererea pentru ordin de protecție), în timp ce hotărârile invocate au ca părți pe revizuent și pe intimata T.L.R .
A mai arătat intimata Serviciul de Asitență Socială Cugir că sentințele invocate de revizuent au autoritate de lucru judecat în măsura în care se păstrează condițiile în baza cărora au fost stabilite de instanță; atât stabilirea domiciliului minorului cât și modul de exercitare a autorității părintești sunt aspecte care pot fi modificate în timp la solicitarea oricăreia dintre părți, iar instanța trebuie să se pronunțe ținând cont de interesul superior al minorului.
Pe fond a solicitat respingerea cererii de revizuire.
Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Sub aspectul limitelor învestirii, Înalta Curte reține că prin cererea de revizuire, revizuientul a susținut că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a două hotărâri pronunțate în dosare diferite, respectiv a sentinței civile nr. 2743/2011 pronunțată de către Judecătoria Alba Iulia, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 265/A/2011 a Tribunalului Alba, modificată prin decizia civilă nr. 40/2012 a Curții de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 2380/176/2011 și a sentinței civile nr. 2742/2012 pronunțată de către Judecătoria Alba Iulia în Dosarul nr. 1516/176/2012.
Prin decizia civilă nr. 296/A/2014, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuientul L.M.I., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că revizuientul și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând faptul că hotărârea atacată cu revizuire încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 40/2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 2380/176/2011.
Având în vedere că invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. presupune analiza separată a hotărârii atacate față de fiecare dintre hotărârile pretins contrare, văzând considerentele hotărârii de declinare a competenței, Înalta Curte constată că este legal învestită cu cererea de revizuire a deciziei civile nr. 274/A/2014 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 3977/176/2014, prin care s-a susținut că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2743/2011 pronunțată de către Judecătoria Alba Iulia, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 265/A/2011 a Tribunalului Alba, modificată prin decizia civilă nr. 40/2012 a Curții de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 2380/176/2011.
Din perspectiva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte reține că revizuientul a reclamat încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei prin care a fost stabilit modul de exercitare a dreptului la legături personale cu minorul, susținând, în esență, că instanța care a stabilit programul de vizită a avut în vedere relațiile conflictulale dintre părți care au culminat cu emiterea ordinului de protecție.
Prin urmare, pe baza aceleiași situații de fapt, prin hotărârea atacată cu revizuire, s-a dispus pe o perioadă determinată, suspendarea exercitării dreptului revizuientului de a avea legături personale cu fiul său minor.
Înalta Curte reține că cererea este admisibilă dar nu este fondată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Autoritatea de lucru judecat, în ceea ce privește exercitarea autorității părintești, inclusiv modul de realizare a legăturilor personale dintre părinți și copiii lor minori, prezintă particularitatea că subzistă atât timp cât situația de fapt se menține neschimbată.
Dar împrejurarea că hotărârile judecătorești pronunțate în această materie se supun regulii rebus sic standibus, putând avea caracter vremelnic, nu are drept consecință imposibilitatea de a invoca motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.; în speță, se susține că prin hotărârea atacată cu revizuire, pe baza aceleiași situații de fapt, a intervenit o modificare a măsurilor dispuse prin hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit programul de vizitare a minorului, de natură a aduce atingere autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește condiția identității de părți, Înalta Curte reține că în procedura reglementată de Legea nr. 217/2003, legitimarea procesuală aparține Serviciului Public de Asistență Socială, care formulează cererea de emitere a ordinului de protecție în numele victimei violenței în familie.
Prin urmare, în Dosarul nr. 3977/176/2014, cererea a fost formulată de Serviciul Public de Asistență Socială Cugir în numele intimatei din prezenta cauză T.L.R. , însă acest lucru nu atrage inadmisibilitatea cererii de revizuire deoarece Serviciul Public de Asistență Socială Cugir a acționat ca un mandatar legal al intimatei T.L.R. , fiind una dintre situațiile în care sesizarea instanței nu se poate face în mod direct ci mediat prin mijlocirea unei organizații sau instituții căreia legea îi recunoaște legitimare procesuală.
Cu referire la obiectul cauzelor se reține că, în esență, cererile deduse judecății privesc modul de exercitare a dreptului revizuientului la legături personale cu fiul său minor, ordinul de protecție aducând implicit o modificare temporară a programului de vizită stabilit pe cale judiciară.
Pe fond, cererea de revizuire nu este întemeiată deoarece între cele două hotărâri pretins potrivnice nu există nicio contradicție, măsurile dispuse prin decizia nr. 274/A din 26 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Alba, secția civilă, înlocuind pe o perioadă determinată programul de vizită stabilit prin decizia civilă nr. 40/2012 a Curții de Apel Alba Iulia, ca urmare a admiterii cererii de instituire a unui ordin de protecție pentru motive survenite la data de 10 aprilie 2014, ulterior pronunțării de către Curtea de Apel Alba Iulia a deciziei civile nr. 40 din 20 martie 2012, prin care, a fost stabilit programul de exercitare a dreptului revizuientului la legături personale cu minorul L.T.A.D.
Pentru aceste considerente va fi respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei nr. 274/A din 26 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Alba, secția civilă, iar în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., revizuientul va fi obligat la plata sumei de 476 RON, către intimata Serviciul de Asitență Socială Cugir, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în transport și cazare, conform facturii fiscale din 25 septembrie 2014 și bonului fiscal din 25 septembrie 2014, depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimata Serviciul de Asistență Socială Cugir.
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul L.M.I. împotriva deciziei nr. 274/A din 26 iunie 2014 a Tribunalului Alba, secția civilă, pronunțată în Dosarul nr. 3977/176/2014.
Obligă pe revizuent la plata sumei de 476 RON, către intimata Serviciul de Asitență Socială Cugir, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, la completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2431/2014. Civil. Recalculare pensie.... | ICCJ. Decizia nr. 2433/2014. Civil. Asigurări sociale.... → |
|---|
