ICCJ. Decizia nr. 2429/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2429/2014
Dosar nr. 13050/4/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 26 septembrie 2014
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Babadag la data de 14 aprilie 2014, executorul judecătoresc L.A., din cadrul B.E.J. A.A., cu sediul în Bucureşti, sector 4, a solicitat încuviinţarea executării silite, prin poprire, a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu reprezentat de Contractul pentru emiterea cardului A.M.S. din 14 martie 2011, împotriva debitorului G.F.
Prin Încheierea nr. 15/17 aprilie 2014 Judecătoria Babadag, în temeiul dispoziţiilor art. 132 şi 650 C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Babadag a reţinut că potrivit art. 132 şi 650 C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află biroul executorului judecătoresc care face executare, iar instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
Judecătoria Babadag a arătat, de asemenea, că instanţa de executare este stabilită expres de lege, sesizarea instanţei fiind făcută de către executorul judecătoresc competent material şi teritorial, împrejurare faţă de care, în speţă, instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în a cărei circumscripţie se află sediul B.E.J. A.A.
Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a pronunţat Sentinţa civilă nr. 4214 din 15 mai 2014, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenta de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Babadag, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
În motivare, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a arătat că cererea de executare silită a fost formulată de către creditoare la data de 20 aprilie 2012; fiind vorba despre o executare silită începută anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., în speţă sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. din 1865.
Faţă de această împrejurare, s-a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 3731 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora cererea de încuviinţare a executării silite este de competenţa instanţei de executare, care, conform art. 373 alin. (2) din acelaşi act normativ, este judecătoria în a cărei circumscripţie se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
A mai reţinut Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti că întrucât s-a solicitat încuviinţarea executării silite prin poprirea disponibilităţilor băneşti ale debitorului în mâinile terţilor popriţi, cu sediul în circumscripţia Judecătoriei Babadag, competenţa teritorială, instituită de art. 3731 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. în favoarea instanţei de executare este absolută.
Analizând conflictul de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art. 24 din noul C. proc. civ. (art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă), dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
În speţă, executarea silită a început la data de 20 aprilie 2012, prin cererea depusă de creditoarea A.B.R. SA la B.E.J. A.A., astfel că legea procesuală aplicabilă speţei este C. proc. civ. de la 1865.
Cu referire la obiectul cererii deduse judecăţii se reţine că s-a solicitat încuviinţarea executării silite, prin poprirea disponibilităţilor băneşti pe care debitorul G.F. le-ar deţine la terţii popriţi, care au sediul în circumscripţia Judecătoriei Babadag.
Conform dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit, iar potrivit art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este cea care încuviinţează executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu.
De asemenea, în sensul dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Faţă de dispoziţiile legale enunţate şi având în vedere că s-a solicitat încuviinţarea executării prin poprire la terţi popriţi din circumscripţia Judecătoriei Babadag, Înalta Curte apreciază că aceasta este instanţa de executare.
Pe cale de consecinţă, va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este Judecătoria Babadag.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Babadag.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2416/2014. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 2430/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
