ICCJ. Decizia nr. 2431/2014. Civil. Recalculare pensie. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2431/2014
Dosar nr. 2812/1/2014
Şedinţa publică de la 26 septembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23 iulie 2014, sub nr. 2812/1/2014, petentul B.N. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1029 din 27 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 4331/87/2013.
În motivare, revizuentul a arătat că decizia mai sus menţionată este potrivnică altor hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţate de instanţe de acelaşi grad, în litigii cu obiect similar celui din prezenta cauză, între persoane cu aceeaşi calitate, hotărâri care, în concret, nu au fost indicate.
Petentul se consideră discriminat faţă de ceilalţi pensionari, cărora le-au fost acordate, prin hotărâri judecătoreşti, majorările prevăzute de O.U.G. nr. 100/2008 şi de Legea nr. 263/2010 şi a susţinut că, în cauză, a fost încălcat principiul egalităţii, garantat de dispoziţiile art. 1 şi art. 12 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Totodată, revizuentul a invocat jurisprudenţa acestei instanţe, prin care s-a statuat, în mod constant, că există discriminare atât timp cât diferenţa de tratament aplicată unor subiecte de drept aflate în situaţii similare, nu are o justificare legitimă, obiectivă şi rezonabilă.
Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de revizuire este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
În această etapă procesuală, revizuentul nu a propus probe prin cererea de revizuire, iar instanţa, din oficiu, nu a constatat necesitatea administrării acestora.
Deşi prin Rezoluţia din 4 septembrie 2014, instanţa a dispus comunicarea cererii de revizuire intimatei Casa Judeţeană de Pensii Teleorman, aceasta nu şi-a exprimat poziţia procesuală, întrucât nu a înţeles să formuleze întâmpinare, în condiţiile reglementate de dispoziţiile art. 513 alin. (2) C. proc. civ.
Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin Decizia nr. 1209 din 27 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 4331/87/2013, cu opinie separată, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant B.N. împotriva Sentinţei civile nr. 131 din 6 februarie 2014 a Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal.
În motivare, s-a reţinut că reclamantul este titularul unei pensii stabilite înainte data de 1 aprilie 2011 şi că a beneficiat, pentru recalcularea pensiei în baza O.U.G. nr. 4/2005, de valorificarea unui stagiu complet de cotizare special de 20 de ani, pentru perioada lucrată în grupă superioară de muncă.
Curtea a constatat că acest stagiu complet de cotizare, de 20 de ani pentru femei şi, respectiv, de 25 de ani pentru bărbaţi, făcea parte dintr-o dispoziţie cu caracter special, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 3/1977, astfel că s-a apreciat că reclamantul nu poate beneficia, legal, de revizuirea Deciziei de pensie nr. 140424 din 13 iulie 2012, începând cu data de 1 iunie 2009, prin majorarea retribuţiei în baza O.U.G. nr. 100/2008, precum şi în temeiul prevederilor art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, începând cu 1 ianuarie 2011, din moment ce, conformându-se celor statuate prin Sentinţa civilă nr. 537 din 4 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Teleorman, pârâta i-a acordat reclamantului stagiul complet de cotizare, de 20 de ani, pentru recalcularea pensiei conform O.U.G. nr. 4/2005. Aşadar, petentul nu mai poate beneficia de majorarea acesteia, în temeiul art. II alin. (1) teza 1 din O.U.G. nr. 100/2008 şi a Legii nr. 263/2010, deoarece prevederile art. 169 alin. (2) din acest act normativ şi teza a II-a a prevederilor art. II alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 100/2008 îl exceptau de la majorare.
Prin acest ultim act normativ, s-a decis majorarea pensiilor calculate în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 4/2005, cât şi a celor stabilite în baza Legii nr. 19/2000, exceptându-le pe cele care au beneficiat, în calculul legal, de stagiul complet de cotizare special, mai mic decât cel general, ca urmare a valorificării sporului prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Instanţa a reţinut şi aspectele statuate prin Decizia nr. 40 din 2 septembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, care se apreciază în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul cuprins între 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 şi care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială.
Instanţa de apel a constatat că O.U.G. nr. 4/2005 a dat posibilitatea majorării punctajelor medii anuale, prin aplicarea prevederilor art. 77 din Legea nr. 19/2000, adică prin împărţirea punctajelor realizate la un numitor mai mic numai pentru femeile şi bărbaţii ce lucraseră în grupa 1 de muncă, cel puţin 20 de ani, şi pentru bărbaţii care activaseră în grupa a II-a de muncă, cel puţin 25 de ani.
Apoi, în vederea înlăturării inechităţii nevalorificării sporului de vechime care era acordat prin dispoziţii normative speciale, respectiv art. 14 din Legea nr. 3/1977, a fost adoptată O.U.G. nr. 100/2008, prin care s-a dispus recalcularea pensiilor, începând cu anul 2008, şi pentru persoanele care lucraseră în grupe superioare de muncă, cu excepţia celor care au beneficiat de majorarea punctajului mediu anual în baza O.U.G. nr. 4/2005.
Prin urmare, s-a reţinut că exceptările prevăzute de art. II alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 100/2008 sunt aceleaşi cu cele prevăzute în prevederile art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, care vizează situaţia reclamantului, pensionat anterior datei de 1 aprilie 2001.
Examinând cererea de revizuire sub aspectul admisibilităţii acesteia, în raport de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit textului legal mai sus menţionat, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Prin urmare, pentru ca cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. să fie admisibilă, se impune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor impuse de acest text de lege, care include şi existenţa triplei identităţi cu privire la părţile, obiectul şi cauza litigiilor.
Motivul pentru care a fost instituită obligativitatea respectării acestor condiţii de admisibilitate a cererii de revizuire se datorează necesităţii de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, situaţie care ar face imposibilă punerea în executare a hotărârilor care cuprind dispoziţii potrivnice.
În speţă, revizuentul pretinde că Decizia nr. 1029 din 27 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a cărei revizuire o solicită, este potrivnică altor hotărâri pronunţate de instanţe de acelaşi grad, în alte dosare, cu obiect identic celei de faţă, în privinţa altor persoane, decizii care, în concret, nu au fost indicate.
În raport de această împrejurare, condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. nu pot fi efectiv analizate, întrucât, hotărârile pronunţate în speţe similare celei de faţă, despre care face vorbire petentul în cuprinsul cererii de revizuire, nu au fost identificate de către acesta, pentru a se verifica părţile, obiectul şi cauza acestora.
Se reţine că, prin cererea de revizuire dedusă judecăţii, petentul a menţionat că deciziile pretins contradictorii celei supuse analizei, au fost date de instanţe deosebite, în pricini distincte, având părţi diferite.
Faţă de această susţinere, instanţa reţine că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu exista identitate de părţi.
Aspectul referitor la rezolvarea în mod diferit a unei situaţii juridice similare de către instanţele de acelaşi grad reprezintă o problemă de practică neunitară a acestora, care nu poate fi soluţionată pe calea procedurală reglementată de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât prevederile legale în materie nu reglementează un motiv de revizuire în acest sens.
O asemenea chestiune ar putea fi soluţionată numai prin pronunţarea unei decizii în interesul legii, însă chiar şi în această situaţie, hotărârea astfel pronunţată nu ar avea nicio înrâurire asupra celei a cărei revizuire se solicită, întrucât soluţiile date în condiţiile art. 517 alin. (2) C. proc. civ. nu au efecte asupra celor deja examinate şi nici în privinţa situaţiei părţilor din acele procese.
În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi, în consecinţă, va dispune respingerea acesteia, ca inadmisibilă.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.N., domiciliat în Turnu Măgurele, jud. Teleorman, împotriva Deciziei nr. 1029 din 27 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 4331/87/2013.
Cu drept de recurs, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, la completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2430/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2432/2014. Civil. Ordin de protecţie.... → |
|---|
