ICCJ. Decizia nr. 2517/2014. Civil. Recalculare pensie. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2517/2014
Dosar nr. 1691/1/2014
Şedinţa publică din 2 octombrie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:
Prin decizia civilă nr. 4276 din 20 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, a fost admis recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Teleorman împotriva sentinţei civile nr. 589 din 13 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Teleorman, a fost modificată sentinţa în sensul că s-a respins acţiunea reclamantului şi s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.G.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat cerere de revizuire, care a fost înaintată prin poştă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 24 aprilie 2014, astfel cum arată plicul de expediere.
În cuprinsul cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., reclamantul revizuent a invocat jurisprudenţa neunitară a Curţii de Apel Bucureşti în materia asigurărilor sociale. Astfel, a invocat că într-o cauză similară, prin decizia civilă nr. 42A din 11 februarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti a dat câştig de cauză reclamantuiui din acel dosar. Revizuentui a susţinut că jurisprudenţa neunitară a instanţelor constituie motiv de revizuire, existând hotărâri potrivnice în această materie.
Cu privire la cererea de revizuire, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia de tardivitate a cererii, în raport de dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 4276 din 20 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, a fost admis recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Teleorman împotriva sentinţei civile nr. 589 din 13 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Teleorman, a fost modificată sentinţa în sensul că s-a respins acţiunea reclamantuiui şi s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.G.
Plin cererea expediată prin serviciul poştal la data de 24 aprilie 2014, reclamantul a solicitat anularea deciziei civile nr. 4276 din 20 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, cererea de revizuire fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Sub un prim aspect, se observă că, pentru a combate excepţia tardivităţii, revizuentul, prin avocat, deşi recunoaşte caracterul imperativ al dispoziţiilor legale care reglementează termenul de introducere a revizuirii, formulează argumentul conform căruia ar fi trebuit să aştepte motivarea hotărârii, ce constituie obiect al revizuirii, pentru că, în această cauză, a existat o „imposibilitate de constatare a contrarietăţii dintre cele două hotărâri, până la momentul luării la cunoştinţă a considerentelor celei de-a doua decizii", iar termenul de o lună ar trebui să curgă, în consecinţă, de la momentul cunoaşterii acestor considerente.
Or, o susţinere de asemenea natură nu se întemeiază pe nici o bază legală şi contravine atât dispoziţiilor art. 324 C. proc. civ., cât şi celor ale art. 266 alin. (3) C. proc. civ., precum şi regulii de interpretare, conform căreia unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă (Ubi lex nan distingiut, nec nos distinguere dehemm.).
Astfel, potrivit art. 324 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună, iar, în cazul în care revizuirea se solicită în temeiul pct. 7 din art. 322 C. proc. civ., acest termen se socoteşte de la pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se cere, în situaţia în care această hotărâre este pronunţată de instanţa de recurs, după evocarea fondului, legiuitorul nerealizând nici o distincţie, în funcţie de natura unei cauze sau obiectul unei cereri.
În acelaşi sens, art. 266 alin. (3) C. proc. civ. prevede că hotărârea se va comunica părţilor în copie, în cazul în care aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau a recursului; per a contrario, nu este necesară comunicarea, în cazul hotărârilor irevocabile, în sensul art. 377 alin. (2) C. proc. civ.
Din interpretarea sistematică a acestor dispoziţii legale, rezultă că termenul pentru introducerea căii de atac extraordinare a revizuirii este de o lună şi acest termen legal, imperativ, de decădere curge de la pronunţarea hotărârii ce se atacă pe această cale, neexistând, în această materie, nicio derogare legală.
Or, câtă vreme hotărârea a cărei revizuire se cere a fost pronunţată de instanţa de recurs la data de 20 septembrie 2013, iar cererea de revizuire a fost depusă la data de 24 aprilie 2014, se constată că cererea de revizuire a fost formulată tardiv, după expirarea termenului de o lună prevăzut de dispoziţia legală sus menţionată.
În ceea ce priveşte argumentele relative la fondul cererii de revizuire, acestea exced cauzei şi nu se impun a fi analizate, excepţia tardivităţii cererii de revizuire fiind o excepţie de procedură, absolută, peremptorie, ce trebuie analizată cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., legal aplicate în cauză.
Faţă de această situaţie, Înalta Curte urmează să respingă, ca tardiv formulată, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 4276 din 20 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, formulată de revizuentul M.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2516/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2530/2014. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
