ICCJ. Decizia nr. 2599/2014. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2599/2014
Dosar nr. 7676/101/2011
Şedinţa publică din 7 octombrie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă. constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la data de 27 iunie 2011, reclamanta S.A. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul local municipal Drobeta Turnu Severin, Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, Primăria comunei Ponoarele, SC O.S.M.P. SRL şi SC Z.S. SRL, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat fiecare pârât la plata sumei de câte 4.000.000 RON, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a încălcării dreptului său la imagine ca artist interpret, a difuzării şi folosirii fără drept a operei sale, cu cheltuieli de judecată. Reclamanta şi-a precizat cererea de chemare în judecată prin lărgirea cadrului procesual pasiv în sensul chemării în judecata şi a pârâţilor SC A.S. SRL, SC V.P. SA, SC J. SRL, Societatea română de televiziune, SC F.R. SRL, SC P.G., O.R. SA, SC I.C. SRL, SC C.C.H.R. SRL SC F.R. SA, R.C.R. SRL, Banca C.R., I.M.P. SRL, U., F.D., SC M. SRL, SC N. SA, SC D.A. SA, SC P. SA, SC N.P. SRL, SC E.I., Camera de Comerţ şi Industrie Suceava, Finanţare prin Credit, R.E. SRL, SC A. SA.
Prin încheierea de şedinţă din data de 17 octombrie 2011, instanţa a dispus în baza art. 165 C. proc. civ., disjungerea cauzei şi formarea unui dosar individual pentru fiecare pârât în parte.
Prin sentinţa civilă nr. 1 din 26 martie 2012, Tribunalul Mehedinţi a respins acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC M. SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, din analizarea probelor în raport de reglementările legale cuprinse în dispoziţiile Legii nr. 8/1996 privind drepturi de autor şi drepturile conexe, pretenţiile deduse judecăţii de către reclamantă sunt nejustificate.
Din probele administrate în cauză rezultă că scurtele acte şi fapte postate pe site-ul pârâtei în termeni laudativi în ceea ce priveşte datele biografice ale reclamantei nu pot fi încadrate în dispoziţia actului normativ ce constituie temeiul de drept al prezentei cereri de chemare în judecată.
Prin decizia nr. 71 din 24 septembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Mehedinţi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.A., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinţei nr. 1/2012 a Tribunalului Mehedinţi şi pe fond, admiterea acţiunii.
La termenul din data de 9 aprilie 2013, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, întrucât părţile nu s-au prezentat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitai judecarea în lipsă.
La termenul din data de 7 octombrie 2014, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea discutării perimării cererii de recurs, având în vedere că termenul de perimare s-a împlinit la data de 9 aprilie 2014.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzală de culpa părţii.
Ca urmare, perimarea operează cu condiţia că, timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 9 aprilie 2013, stabilit pentru soluţionarea recursului şi, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părţi nu a cerut judecarea în lipsă.
În raport de aceste considerente şi având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii, timp în care nici una dintre părţile litigante nu a solicitat continuarea judecăţii recursului şi că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamanta S.A. împotriva deciziei nr. 71 din data de 24 septembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2598/2014. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2607/2014. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
