ICCJ. Decizia nr. 2622/2014. Civil. Asigurări sociale. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2622/2014
Dosar nr. 1055/54/2014
Şedinţa publică din 8 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, la data de 17 iunie 2014, sub nr. 1055/54/2014, revizuentul C.D. a solicitat revizuirea deciziei nr. 794 din 17 martie 2014 a Curţii Apel Craiova, secţia I civilă, dată în Dosarul nr. 277/54/2014 şi a deciziei nr. 1655 din 6 mai 2014, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 588/54/2014.
În motivare, a arătat că cele două hotărâri au fost pronunţate în căile de atac ce au vizat soluţia dată în Dosarul nr. 5917/101/2013.
Revizuentul a susţinut că deciziile sunt contradictorii în ceea ce priveşte motivarea acestora, în sensul că, deşi în decizia nr. 794 din 17 martie 2014 a Curţii Apel Craiova, secţia I civilă, s-a reţinut ca fiind nefondată contestaţia în anulare formulată de petentul C.D., acest aspect nu a fost preluat şi în dispozitiv. De asemenea, revizuentul a afirmat că, în mod greşit, această instanţă nu a menţionat în dispozitivul deciziei nr. 1.655 din 6 mai 2014 aspectele reţinute în considerentele acesteia, referitoare la faptul că motivele invocate de revizuent nu se circumscriu cazurilor de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1-11 C. proc. civ.
Petentul şi-a exprimat nemulţumirea şi cu privire la soluţia pronunţată pe fondul contestaţiei îndreptate împotriva deciziei de recuperare emise de intimata Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi, care a fost favorizată, din punct de vedere procedural, întrucât instanţa nu a examinat comparativ actul medical ce a stat la baza modificării deciziei de pensionare cu data întocmirii procesului-verbal de audit şi conţinutul acestuia.
De asemenea, a mai susţinut că toate aspectele mai sus menţionate au fost invocate în căile de atac pe care le-a promovat, fiind preluate şi în deciziile pronunţate în contestaţia în anulare şi în revizuire. Totuşi, hotărârea pronunţată în această din urmă cale extraordinară de atac, prezintă, în opinia revizueniului unele elemente specifice, referitoare la menţionarea dispoziţiilor Legii nr. 237/2010 şi la existenţa unei practici neunitare rezultate din interpretarea prevederilor art. 172 alin. (2) şi alin. (3) lit. k) din Legea nr. 263/2010, precum şi din modalitatea diferită de analiză a normelor art. 5 alin. (4), art. 22 alin. (2) şi art. 519 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 794 din 17 martie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.D. împotriva deciziei nr. 47 din 16 ianuarie 2014 pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 5917/101/2013.
În motivare, s-a reţinut că petentul nu a invocat niciuna dintre situaţiile reglementate de dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Astfel, susţinerea acestuia referitoare la încălcarea normelor de competenţă nu constituie un motiv de admisibilitate a contestaţiei în anulare întemeiate pe prevederile art. 503 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., mai ales că excepţia necompetenţei materiale a fost rezolvată de instanţa de fond şi a fost confirmată şi în apel.
Cu privire la motivul contestaţiei legat de săvârşirea unei erori materiale de către instanţa de apel, constând în omisiunea de a cerceta unul dintre motivele invocate de către petent în această cale de atac, s-a reţinut că acestea nu au fost exemplificate.
Instanţa a constatat că, în realitate, contestatorul a tins la modificarea deciziei pronunţate în apel, solicitând reanalizarea aspectelor legate de fondul litigiului.
Referitor la cererea formulată de contestator privind sesizarea Înaltei Curţi în temeiul dispoziţiilor art. 519 C. proc. civ., instanţa a reţinut că aceasta nu este justificată, întrucât soluţionarea cauzei s-a făcut în mod definitiv, nefiind, astfel, vorba despre o chestiune de drept nouă, de a cărei lămurire depinde soluţionarea fondului pricinii.
Prin decizia nr. 1655 din 6 mai 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul C.D. împotriva deciziei nr. 794 din 17 martie 2014 pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 277/54/2014.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că motivele invocate de petent în cuprinsul cererii de revizuire, care vizează aspecte de fond, nu se circumscriu dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1-11 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 2959 din 11 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de revizuire formulate împotriva deciziei nr. 794 din 17 martie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în Dosarul nr. 277/54/2014 şi a deciziei nr. 1655 din 6 mai 2014 a aceleiaşi instanţe, date în Dosarul nr. 588/54/2014, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ. În aceste condiţii, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 8 septembrie 2014, sub nr. 1055/54/2014.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată de intimata Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi, prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:
Temeiul juridic al cererii de revizuire de faţă, astfel cum a fost precizat de revizuent, este art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Potrivit textului legal citat, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi promovată dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Prin urmare, pentru ca cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. să fie admisibilă, este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiilor impuse de aceste prevederi legale, şi anume existenţa triplei identităţi cu privire la părţile, obiectul şi cauza litigiilor; existenţa unor hotărâri definitive contradictorii; hotărârile potrivnice să fie date în dosare diferite.
Motivul reglementării revizuirii prevăzute de textul legal mai sus menţionat constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au pronunţat hotărâri definitive potrivnice diferite în dosare distincte, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, in asemenea cazuri, punerea în executare a hotărârilor nu este posibilă. deoarece fiecare parte are interesul să se prevaleze de hotărârea care îi este favorabilă.
În speţă, condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile mai sus citate, în privinţa litigiilor în care s-au pronunţat hotărârile judecătoreşti, care, în opinia revizuentului sunt potrivnice, nu sunt îndeplinite cumulativ.
Astfel primul litigiu asupra căruia poartă cererea de revizuire este reprezentat de Dosarul nr. 277/54/2014, în care a fost pronunţată decizia nr. 794 din 17 martie 2014 de către Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin care s-a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de conlestatorul C.D. împotriva deciziei nr. 47 din 16 ianuarie 2014 pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 5917/101/2013.
Celălalt litigiu constă în Dosarul nr. 588/54/2014, în care a fost pronunţată decizia nr. 1655 din 6 mai 2014 de către Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, care a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulate de petentui C.D. împotriva deciziei nr. 794 din 17 martie 2014 pronunţate de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 277/54/2014.
Astfel, obiectul judecăţii în calea extraordinară de atac soluţionată prin cele două hotărâri este diferit, întrucât decizia nr. 794 din 17 martie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost pronunţată într-o contestaţie în anulare, iar decizia nr. 1655 din 6 mai 2014 de către Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost dată în revizuire.
Prin urmare, condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speţă, deoarece, deşi între cele două pricini există identitate de părţi, obiectul şi cauza acestora este diferită, iar decizia nr. 1655 din 6 mai 2014 pronunţată de către Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, nu încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 794 din 17 martie 2014 a aceleiaşi instanţe.
Mai mult decât atât, instanţa reţine că nu se poate formula cerere de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece, altfel, s-ar ajunge Ia încălcarea principiului legalităţii căii de atac, în sensul că aceasta poate ft exercitată numai în condiţiile prevăzute de lege.
Cum, în speţă, deciziile atacate au fost pronunţate în cadrul unei contestaţii în anulare şi a unei revizuiri, nefiind hotărâri date asupra fondului sau care să evoce fondul, rezultă că acestea nu pot fi supuse căii de atac a revizuirii.
În ceea ce priveşte motivele invocate de revizuent în cererea de revizuire, se constată că acestea nu pot face obiectul analizei în prezenta cale de atac, întrucât sunt apărări de fond, care au fost deja supuse analizei de instanţa de apel. Aspectul referitor la existenţa unei practici neunitare la nivelul instanţelor, rezultate din interpretarea prevederilor art. 172 alin. (2) şi alin. (3) Iit. k din Legea nr. 263/2010, precum şi din modalitatea diferită de analiză a normelor art. 5 alin. (4), art. 22 alin. (2) şi art. 519 C. proc. civ. nu poate fi soluţionat în această cale procedurală, întrucât dispoziţiile legale în materie nu reglementează un motiv de revizuire în acest sens.
Prin urmare, pentru toate considerente arătate în precedent, se constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile stipulate, în mod imperativ, de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire formulate de intimata Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi şi va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.D., cu domiciliul procesual ales în Drobeta Turnu Sevenn, str. I.C., jud. Mehedinţi, împotriva deciziei nr. 794 din 17 martie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, pronunţate în Dosarul nr. 277/54/2014 şi a deciziei nr. 1655 din 6 mai 2014, a aceleiaşi instanţe, pronunţate în Dosarul nr. 588/54/2014.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, la completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2614/2014. Civil. Conflict de muncă.... | ICCJ. Decizia nr. 2623/2014. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
