ICCJ. Decizia nr. 2709/2014. Civil. Pretenţii. Reziliere contract, suspendare executare silită. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A ll-A CIVILĂ
Decizia nr. 2709/2014
Dosar nr. 254/2/2013
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2014
Deliberând asupra cererilor de recurs, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la dat de 08 decembrie 2009 sub nr. 48311/3/2009 reclamantul R.K.M. a chemat în judecată pe pârâta SC P.I. SRL solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 400.000 euro, reprezentând prejudiciul suferit, ca urmare a refuzului nejustificat al pârâtei de a încheia până la data de 15 ianuarie 2008 un contract de asociere ce trebuia să aibă ca obiect realizarea şi administrarea Complexului L. La data de 23 septembrie 2010 reclamantul îşi modifică acţiunea, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 1.706.800 lei, contravaloarea sumei de 400.000 euro potrivit cursului B.N.R. valabil pentru data de 21 septembrie 2010, întrucât pârâta nu şi-a îndeplinit în mod culpabil obligaţia prevăzută de art. 6 din contractul de prestări servicii certificat din 07 decembrie 2007, respectiv nu a încheiat contractul de asociere stabilit.
La data de 09 decembrie 2010 SC P.I. SRL îşi precizează cererea reconvenţionala, devenită ulterior cerere conexă, prin care solicita instanţei rezoluţiunea contractului şi în urma rezoluţiunii să se dispună obligarea reclamantului la retumarea sumei amintite în cererea reconvenţionala (fila 67 vol. l - Dosar nr. 48311/3/2009).
Prin sentinţa civilă nr. 15993 din 30 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamantul-pârât R.K.M. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC P.I. SRL şi intervenienta în interes propriu SC P.I. SRL, a fost admisă cererea reconvenţionala, dispunându-se rezoluţiunea contractului de prestări servicii din data de 6 decembrie 2007, obligând reclamantul-pârât la restituirea sumei de 292.000 lei, precum şi la plata sumei de 10.331 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Tribunalul a reţinut că potrivit art. 6.3. din contractul încheiat de părţi „prestatoruleste obligat să restituie toate sumele primite deja de la Beneficiar în temeiul prezentului contract, plus sumele plătite pentru aprobare Aviz Urbanism din 08 august 2007 Puz - Drumul Lăpuş, sector 1 şi să renunţe la orice fel de pretenţii prevăzute de art. 6.1. si 6.2. de mai sus".
Aşa fiind, tribunalul considerat că pârâta - reclamantă este îndreptăţită la restituirea tuturor sumelor achitate de aceasta şi încasate de reclamantul-pârât R.K.M., în vederea realizării obiectului contractului menţionat anterior şi anume suma de 292.000 lei, iar acesta este obligat a renunţa la toate pretenţiile prevăzute la art. 6.1 şi 6.2.
Din probele existente la dosar, a rezultat că prestatorul, reclamantul - pârât R.K.M., nu a realizat obiectul contractului de prestări servicii din data de 06 decembrie 2007, nici în termenul de şase luni şi nici în termenul de opt luni, aşa după cum prevede art. 3 din contract.
Tribunalul a înlăturat apărările reclamantului - pârât, care a invocat ca motiv al neexecutării obligaţiilor sale ivirea unei cauze de forţă majoră, întrucât prin sentinţa comercială nr. 7831/2011 din 08 iunie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 50365/3/2009, s-a apreciat că anularea „Puz-ului Zona de N." constituie caz de forţă majoră, în condiţiile în care această anulare a intervenit după încheierea contractului de prestări servicii, din data de 15 mai 2007.
Aşa încât, tribunalul a apreciat că pârâta - reclamantă şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin semnarea contractului de prestări servicii din data de 06 decembrie 2007, şi anume: obligaţiile prevăzute în cuprinsul art. 5.2, de a da prestatorului acte şi împuterniciri necesare realizării obiectului contractului, de a achita preţul contractului conform art. 4 din contract şi de a nu înstrăina terenurile în termenul de 8 luni prevăzut la art. 3 din contract.
S-a reţinut că pârâta - reclamantă a pus la dispoziţie actele şi împuternicirile solicitate de prestator (filele 23-25, 67-68 şi 69-72 din vol. I şi 161,163 şi 165 din vol. II); a achitat sumele convenite la datele stabilite în cuprinsul art. 4.1 din contract, astfel: 10.000 euro (achitată la data semnării contractului, aşa după cum reiese din chiar formularea art. 4.1. din contractul de prestări servicii de la 07 decembrie 2007 -„din care s-a efectuat deja plata a 10.000 euro), respectiv suma de 43.000 lei (la un curs de 1 euro =4,3 lei) - filele 23-25 şi 13-16 din vol. I; 105.000 lei, achitaţi la data de 20 decembrie 2007 - fila 165 (227) vol. II; 100.000 lei, achitaţi la data de 25 septembrie 2008 - fila 161 (229) vol. Il;44.000 lei, achitaţi la data de 02 octombrie 2008 - fila 163 (231) vol. II și ca nu a înstrăinat niciunul din cele trei terenuri pe care ar fi trebuit să fie construit Complexul L.
S-a constatat că pârâta - reclamantă nu a achitat ultima tranşă stabilită în cuprinsul art. 4.1 din contract şi anume suma de 140.000 euro, întrucât această sumă trebuia să o achită „în termen de 5 (cinci) zile calendaristice de la data emiterii Autorizaţiei de Construire", aceasta nefiind emisă nici la această dată.
Tribunalul având în vedere că reclamantul-pârât R.K.M. şi-a îndeplinit numai una din obligaţiile asumate prin semnarea contractului de prestări servicii, atestat de avocat M.A.A., înregistrat la data de 07 decembrie 2007, şi anume numai pe aceea de realizare a proiectului, în condiţiile în care şi această obligaţie a îndeplinit-o cu o întârziere de trei luni faţă de termenul la care trebuia predat, respectiv 18 septembrie 2008 în loc de 06 iunie 2008, a apreciat că cererea formulata de reclamantul-parat este neîntemeiată, iar pârâta -reclamantă este îndreptăţită a solicita rezoluţiunea contractului de prestări servicii din data de 06 decembrie 2007şi, în consecinţă, restituirea tuturor sumelor achitate de aceasta şi încasate de reclamantul-pârât R.K.M., în vederea realizării obiectului contractului de prestări servicii din data de 06 decembrie 2007.
Împotriva sentinţei tribunalului, reclamantul-pârât a declarat apel prin care a solicitat admiterea, în principal anularea sentinţei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond şi schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii acţiunii introductive şi respingerii cererii reconvenţionale; în subsidiar - schimbarea în tot a sentinţei în ce priveşte admiterea acţiunii principale.
În motivarea apelului, reclamantul - pârât a criticat sentinţa tribunalului, cu privire la:
Instanţa de fond nu a analizat în niciun fel, acţiunea introductivă, culpa contractuală a SC P.I. SRL în ceea ce priveşte neperfectarea convenţiei de asociere la termenul contractual, 15 ianuarie 2008, deşi a fost învestită cu aceste motive prin acţiune.
Nu există niciun temei de fapt sau drept, care să legitimeze neperfectarea convenţiei de asociere, în condiţiile art. 6.1. din contract, la data stabilită de părţi.
Faţă de natura juridică a convenţiei, faţă de data prestabilită semnării contractului de asociere, faţă de neperfectarea acestui contract de asociere, începând cu 16 ianuarie 2008, SC P.I. SRL s-a aflat în culpă esenţială şi determinantă, culpă gravă şi nescuzabilă, care atrage aplicarea art. 6.2., temeiul contractual al acţiunii.
Motivarea lapidară, în care tribunalul a reţinut că art. 6.3. care ar înlătura de la aplicare art. 6.1. şi 6.2. din contract, nu poate fi primită în condiţiile în care culpa SC P.I. SRL a început la 16 ianuarie 2008, iar termenul de executare a contractului - conform art. 3.1. şi 3.2. la 07 august 2008.
În conformitate cu prevederile art. 129 alin. (5) și (51() raportate la art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de fond avea obligaţia de a administra orice mijloace de proba apte a conduce la aflarea adevărului, în scopul pronunţăriii unei hotărâri legale şi temeinice.
Apelantul a susţinut că, deşi a solicitat în termen administrarea probelor, cu interogatoriu, testimonială şi proba cu expertiza tehnică în specialitatea proiectare - urbanism, instanţa a respins ca neutile probele, apreciind ca decizia de desfiinţare viza exclusiv nemotivarea hotărârii. în opinia apelantului, se impune administrarea probelor raportat la acţiunea reclamantului şi cererea reconvenţională formulată de pârâtă şi nu faţă de decizia de anulare a instanţei de control judiciar.
Mai mult, decizia de anulare, în egală măsură, a admis ambele apeluri, astfel ca instanţa de rejudecare era învestită cu motivele de fond şi de apel, în întregul lor.
Altfel spusr nici în faţa instanţei de fond (iniţial) apelantul nu a avut posibilitatea să-şi dovedească pretenţiile, motiv pentru care sentinţa iniţială a fost desfiinţată, şi nici în fata instanţei de fond (rejudecare) nu a avut posibilitatea să îşi dovedească pretenţiile, pe motiv că instanţa de desfiinţare nu a avut în vedere administrarea unor probe.
Instanţa de fond, a deturnat de la sensul iniţial contractul ce alcătuieşte baza legală (969 C. civ.) a litigiului, conform căruia, apelantul, avea exclusiv obligaţii de diligentă, anume:
În opinia apelantului este evident că avea o obligaţie de diligentă şi nu de rezultat, în condiţiile în care nu putea realiza în mod direct proiectul de construire, ci numai prin SC O.P.P. SRL cum s-a şi întâmplat.
Tribunalul a reţinut că nu a executat obligaţiile contractuale, fără să aibă în vedere faptul că proiectul a fost finalizat pe cheltuiala sa, de către un terţ şi nu de către acesta, iar în ce îl priveşte nu s-a făcut nicio dovadă a culpei în diligentă, contractul cu terţul SC O.P.P. SRL fiind perfectat direct de către SC P.I. SRL, apelantul semnând ca împuternicit cu acordul pârâtei, utilizând ştampila încredinţată lui de către S.Y.
În concluzie, apelantul a considerat că şi-a îndeplinit obligaţiile de diligentă neputând a-i fi imputată vreo culpă, mai ales în condiţiile în care prin modul în care i s-au acordat împuternicirile şi au fost realizate demersurile de către P. şi S.Y., s-a împiedicat deliberat de către beneficiar, a se finaliza contractul în bune condiţii.
Apelantul a mai criticat sentinţa tribunalului sub aspectul că prima instanţă i-a ignorat apărările şi susţinerile pârtilor, precum şi dovezile prezentate, interpretând eronat prevederile contractuale raportate la situaţia de fapt ilustrată prin probe.
În opinia apelantului, culpa contractuală revine exclusiv SC P.I. SRL, astfel că aplicarea clauzei penale dar şi restituirea preţului se poate face numai la cererea părţii neculpabie.
Anularea Puz zona nord, este caz fortuit faţă de contractul în litigiu, fiindcă împiedică în mod obiectiv emiterea autorizaţiei de construire, fără ca această împiedicare să fie rezultatul vreunei fapte a părţilor contractuale astfel:
- Anularea Puz zona nord, a fost decisă prin sentinţa civilă nr. 2982 din 09 mai 2007 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu l.M., C.L. sector 1 şi C.G.M.B.;
- Chiar dacă anularea PUZ a intervenit ulterior semnării contractului (09 mai 2007), aceasta anulare a survenit anterior expirării termenului de executare a contractului - 07 iunie 2008, astfel ca în cauză cazul fortuit operează, autorizaţia de construire fiind imposibil de emis cu data de 09 mai 2012 şi până astăzi întrucât nu a mai fost emis un nou Puz zona nord;
Instanţa de fond, în rejudecare, a ignorat în totalitate, culpa pârâtei reclamante, SC P.I. SRL, culpa ce rezida in refuzul de a perfecta contractul de asociere, conform 6.1., până cel târziu la 15 ianuarie 2008 - contract ce nu a fost niciodată perfectat.
Evident ca obiectul contractului de prestări servicii, constă în perfectarea contractului de asociere în vederea realizării Complexului L., însă SC P.I. SRL a refuzat şi refuză să semneze acest contract, fapt ce o face culpabilă contractual, începând cu data de 15 ianuarie 2008, culpă determinantă, esenţială şi care îndreptăţea orice neexecutare din partea apelantului, deci nu şi-a respectat obligaţia contractuala de perfectare a contractului de asociere fără a avea niciun motiv.
Apelantul a arătat că nu există interdependenţă între realizarea diligentelor în obţinerea autorizaţiei de construire şi perfectarea contractului de asociere conform art. 6.1 din contract (obligaţia P.) decât în sensul că, cel mult, poate invoca exceptio non adimpleti contractus.
Pentru neexecutarea contractului respectiv neperfectarea contractului de asociere la 15 ianuarie 2008, SC P.I. SRL datorează penalităţi, daune interese estimate contractual la 400.000 de euro, suma pe care a solicitat-o în instanţa, doar atunci când a avut certitudinea ca SC P.I. SRL nu îşi va executa niciodată obligaţia de a semna contractul de asociere.
Instanţa a reţinut în mod greşit că pârâta-reclamantă SC P.I. SRL, ar fi plătit suma de 105.000 lei în contul contractului în litigiu.
Această sumă, astfel cum rezultă din ordinul de plată prezentat chiar de către SC P.I. SRL, priveşte o plată efectuată la 20 decembrie 2007 asupra aprobarea avizului Puz fără a avea legătură cu obiectul contractului în litigiu - proiect în baza avizului Puz.
Instanţa a reţinut în mod greşit că pârâta-reclamantă SC P.I. SRL, ar fi plătit suma de 100.000 lei în contul contractului în litigiu.
Această sumă, astfel cum rezultă din ordinul de plată prezentat chiar de către SC P.I. SRL, priveşte o plată efectuată la 25 septembrie 2008 asupra aprobarea avizului Puz fără a avea legătură cu obiectul contractului în litigiu - proiect în baza avizului Puz.
Prin urmare, această sumă vizează un alt obiectiv, de aceea şi se menţionează în ordinul de plată - Plată parţială pentru Proiect și Autorizaţie de construcţie pentru P.L. Complex - Otopeni V., respectiv complexul Otopeni V. şi nu alte obiective.
Instanţa a reţinut în mod greşit că pârâta-reclamantă SC P.I. SRL, ar fi plătit suma de 44.000 lei în contul contractului în litigiu.
Această sumă, astfel cum rezultă din ordinul de plată prezentat chiar de către SC P.I. SRL, priveşte o plată efectuată la 02 octombrie 2008 asupra aprobarea avizului Puz fără a avea legătură cu obiectul contractului în litigiu - proiect în baza avizului Puz.
Această plată a vizat un alt obiectiv, de aceea şi se menţionează în ordinul de plată - Plată parţială pentru Proiect și Autorizaţie de construcţie pentru P.L. Complex - Otopeni V.
Vinovăţia (culpa gravă în neexecutare) SC P.I. SRL, rezultă şi din faptul că procura pentru alipirea terenurilor, condiţie sine qua nori, a obţinerii autorizaţiei de construire, a fost dată de către S.Y. la 04 august 2008 - cu două zile înainte de expirarea termenului contractual, 06 august 2008.
La fel şi declaraţia cu privire la inexistenţa unor litigii, 30 ianuarie 2009.
Rezultă că întârzierile au fost cauzate de SC P.I. SRL, acceptate de aceasta societate, care ulterior a decis sa acţioneze de rea-credinţă, refuzând să semneze asocierea şi dorind însuşirea gratuită a unui proiect extrem de complex.
Instanţa de fond a omis corecta natură juridică a convenţiei perfectate între părţi, astfel soluţia pronunţata pe fondul cauzei nu este temeinică, fiind ignorată voinţa reala a pârtilor, contrară art. 969 C. civ.
Prin încheierea din 5 aprilie 2013 Curtea a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a intimatei interveniente SC O.P.P. SRL având în vedere că aceasta a fost radiată din registrul comerţului.
În apel, s-a încuviinţat proba cu înscrisuri, care au fost administrate.
Prin Decizia civilă nr. 178 din 31 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a Civilă, s-a admis apelul declarat apelul declarat de apelantul R.K.M. împotriva sentinţei civile nr. 15993 din 30 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, în contradictoriu cu intimata SC P.I. SRL Bucureşti şi în consecinţă:
A fost schimbată în parte sentinţa atacată în sensul că a fost ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâtă şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Totodată, intimata a fost obligată la plata sumei de 14.656 lei cheltuieli de judecată către apelant.
A constatat că potrivit art. 5 din contractul încheiat de părţi, prestatorul avea obligaţia de a realiza toate activităţile şi demersurile necesare pentru a realiza un proiect conform avizului de urbanism din 8 august 2007 Puz Drumul Lăpuş pentru proiectul numit Complexul L., inclusiv obligaţia de a obţine autorizaţiile şi avizele necesare.
Beneficiarul avea obligaţia de a da prestatorului orice acte şi împuterniciri necesare pentru reprezentarea în faţa oricărei persoane fizice şi juridice pentru obţinerea avizelor necesare realizării obiectului contractului; de a plăţi preţul contractului în cuantumul şi tranşele prevăzute la art. 4, precum şi obligaţia de a nu înstrăina terenurile pe care urma a fi realizat proiectul convenit.
S-a constatat că art. 5 din contractul părţilor prevede obligaţia asumată de către pretator (apelant) este una de rezultat - contrar susţinerilor apelantului ca fiind de diligentă - constând în realizarea proiectului convenit, inclusiv obţinerea autorizaţiilor şi avizelor necesare, faptul că acest proiect urma a fi realizat din punct de vedere arhitectonic de un terţ (SC O.P.P. SRL) neavând nici o relevanţă sub acest aspect, obligaţia asumată de către apelant fiind evident una personală.
Apelantul şi-a îndeplinit o parte din obligaţiile asumate-realizarea proiectului prin intermediul firmei specializate, obţinerea unei părţi din avizele şi autorităţile necesare, aspect necontestat de către intimată.
Demersurile apelantului în executarea obligaţiilor asumate au fost întrerupte de faptul că P.U.Z.-ul aprobat pentru zona de nord a capitalei, zonă în care erau situate şi terenurile pe care urma să se construiască Complexul L., a fost anulat prin sentinţa civilă nr. 2982 din 9 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 10135/3/2007 sentinţă prin care a fost anulată hotărârea din 1 iunie 2004 emisă de Consiliul Local sector 1. Această sentinţă a devenit irevocabilă, urmare a respingerii recursului, la data de 6 septembrie 2007.
Nu există nici o dovadă că vreuna dintre părţi a cunoscut la momentul încheierii contractului de prestări servicii despre faptul că acest Puz fusese anulat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, niciuna dintre ele nefiind parte în litigiul respectiv, astfel încât să realizeze că proiectul pe care urmau să îl realizeze era imposibil de executat chiar de la momentul încheierii contractului.
în această situaţie aveau de-a face cu un caz fortuit, independent de orice culpă a vreuneia dintre părţi, în discuţie punându-se problema suportării riscului contractului, risc care apare ca o consecinţă a neexecutării contractului ca urmare a imposibilităţii fortuite.
Potrivit doctrinei şi jurisprudenţei, regula este că riscul contractului este suportat de debitul obligaţiei imposibil de executat, ceea ce înseamnă că debitorul obligaţiei nu va putea pretinde celelalte părţi să-şi execute obligaţia corelativă, dar nici cealaltă parte nu va putea pretinde despăgubiri pentru neexecutare de la debitorul obligaţiei imposibil de executat.
Cu alte cuvinte, cazul fortuit operează în beneficiul ambelor părţi şi nu conform apelantului care consideră că doar acesta se află într-o asemenea situaţie, nu şi parte adversă.
Ca atare, cererea reconvenţională prin care s-a solicitat rezoluţiunea contractului de prestări servicii pe motiv de culpă a apelantului apare a apreciat - o ca fiind neîntemeiată.
Prin aceeaşi cerere reconvenţională s-a soluţionat şi obligarea apelantului la restituirea sumelor de bani achitate de către intimată în vederea îndeplinirii obligaţiilor asumate (realizare proiect, obţinere de avize şi autorizaţii).
Instanţa de fond în mod greşit a obligat apelantul la restituirea acestor sume reţinând o serie de documente de plată întocmite în beneficiul apelantului, omiţând însă faptul că aceste plăţi vizau alte servicii îndeplinite de către acelaşi apelant însă în realizarea altor contracte care nu formează obiectul prezentei cauzei, respectiv pentru Proiectul P.L. Complex - Otopeni V.
Referitor la cererea prin care apelantul a solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 400.000 euro, solicitată în temeiul art. 6.2 din contract, potrivit căruia în caz de refuz din partea beneficiarului de a încheia contractul de asociere până la data de 15 ianuarie 2008, acesta datorează prestatorului suma de 400.000 euro, instanţa de apel a considerat-o ca fiind nefondată.
Astfel, constatând existenţa cazului fortuit această imposibilitate de executare operează şi în ceea ce-l priveşte pe beneficiar, şi nu doar în privinţa prestatorului.
Este evident că atâta vreme cât Puz-ul a fost anulat realizarea proiectului comun a devenit imposibilă, imposibilitate fortuită de executare, motiv pentru care apelantul nu poate pretinde despăgubirile prev. de art. 6.2, nefiind vorba despre culpa intimatului.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, reclamantul şi pârâta au declarat recurs.
I. Prin recursul declarat de reclamant Recurentul - reclamant a formulat următoarele critici: 1.1. în raport cu art. 305 pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 129 alin. (5) şi (51) C. proc. civ. din acelaşi cu trimitere la art. 105 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul susţine că instanţele anterioare nu i-a încuviinţat probele solicitate, deşi erau obligatorii în rejudecare, erori menţinute de instanţa de rejudecare, împrejurări care l-au împiedicat să facă dovada pretenţiilor pretinse, încălcându-se astfel principiul disponibilităţii.
Instanţa de apel nu a avut în vedere dispoziţiile art. 315 C. proc. civ. în vederea stabilirii exclusive a culpei contractuale a pârâtei, a cazului fortuit, împiedicarea sa de a executa contractul.de către beneficiarul însuşi; sub acest din urmă aspect, reclamantul invocă art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Procedând în această manieră, reclamantul arată că fără administrarea probelor cerute nu poate face dovada culpei pârâtei, deşi a dovedit relaţia de prietenie cu domnul S.Y., ceea ce justifică imposibilitatea morală a preconstituirii unor înscrisuri, vătămarea sa fiind evidentă şi totodată i se neagă dreptul la dovedirea pretenţiilor sale, ceea ce echivalează cu interzicerea liberului acces la justiţie.
În acelaşi context, această recurentă susţine că a solicitat, în primul ciclu procesual încuviinţarea unor mijloace de probă, esenţiale aflării adevărului: interogatoriu, martori expertiză. Utilitatea acestor probe propuse au fost pe larg explicitate, iar instanţa de fond deşi iniţial a dispus prorogarea administrării acestora, în încheiere a consemnat că le respinge ca neconcludente. în opinia acestei recurente, atunci când probele sunt propuse în termen legal, iar judecătorul le respinge ca neconcludente/neutile, acţiunea nu poate fi respinsă pe motiv că este nedovedită, în caz contrar hotărârea este nulă.
Sancţiunea nulităţii absolute se impune pentru încălcarea principiului rolului activ, poitenţa de principiul disponibilităţii în actual reglementare a art. 129 alin. (5) şi (51) C. proc. civ., conform art. 105 alin. (2) din acelaşi cod.
2. Hotărârea instanţei de apel este nelegală, în ce priveşte culpa pârâtei în neperfectarea contractului de asociere conform art. 6.1 şi art. 6.2. din contract în termenul stabilit de părţile din contract, aşa cum a arătat, faţă de natura juridică a convenţiei, a datei stabilite pentru semnarea contractului de asociere, pârâta s-a aflat în culpă evidentă, ceea ce atrage incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în continuare, reclamantul susţine că motivarea instanţei de apel este lapidară, instanţa de apel era obligată să stabilească culpa pârâtei în neperfectarea contractului de asociere, iar cazul fortuit în opinia sa nu este aplicabil pârâtei, aceasta trebuia să-şi execute obligaţiile asumate, indiferent de anularea Puz-ului, care nu poate împiedica semnarea contractului de asociere.
3. Hotărârea instanţelor au deturnat şi ignorat sensul iniţial al contractului ce alcătuieşte baza legală a litigiului. Astfel, obligaţia asumată de el este de diligentă şi nu de rezultat, de a obţine autorizaţia, care depindea în cea mai mare măsură de pârâta din prezenta cauză şi, nu numai dar, el a dovedit buna credinţă prin efectuarea proiectului finalizat pe cheltuiala sa. în acelaşi sens, reclamantul prezintă pe larg, clauzele contractuale înserate de părţile din litigiu şi faptul că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, relatând contribuţia proprie la realizarea contractului.
4. Reclamantul susţine că, nu are nicio vină în desfăşurarea şi realizarea contractului, pârâta fiind în culpă exclusivă, astfel că se impune aplicarea clauzei penale şi restituirea preţului cerut, ceea ce atrage motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în continuare, reclamantul arată, pe larg, care sunt obligaţiile neîndeplinite de către pârâtă privind nesemnarea contractului de asociere, raportat la împrejurarea că el şi-a îndeplinit toate obligaţiile asumate, respectiv toate activităţile şi demersurile necesare pentru a realiza un proiect, conform avizului de urbanism din 08 august 2007 şi obţinerea tuturor avizelor şi autorizaţiilor necesare. Aşa fiind, în mod greşit s-a stabilit că pârâta ar fi plătit sumele de 105.000 lei, 100.000 lei şi 44.000 lei.
De asemenea, reclamantul arată că, în mod greşit a fost obligat la sumele respective, în condiţiile în care acestea vizau alte contracte şi obiective şi precizează că a achitat către SC O.P. SRL sume mai mari decât 292.000 lei, în numele şi pentru pârâtă, proiectul fiind plătit numai parţial. Astfel, că reclamantul nu poate fi obligat la restituirea sumelor.
În consecinţă, reclamantul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
II. Prin recursul declarat de pârâtă, se critică decizia pronunţată în apel, sub următoarele aspecte:
Pârâta susţine că instanţa de apel a plecat de la o interpretare greşită a probelor şi a prevederilor contractului de prestări servicii, respectiv nu a intervenit cazul fortuit, în condiţiile în care demersurile reclamantului au fost întrerupte prin pronunţarea sentinţei civile nr. 2982 din 09 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în Dosarul nr. 10135/3/2007, prin care a fost anulată hotărârea din 01 iunie 2004 a Consiliului Local al sectorului 1 Bucureşti.
În continuare, pârâta prezintă detailat modul în care instanţa anterioară a statuat cu privire la cazul fortuit, în opinia acestei recurente, acesta nu poate opera, mai ales că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, sens în care le indică, în mod expres. Invocă art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Pârâta susţine că hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv pe baza unor probe inexistente instanţa de apel a apreciat, în mod greşit, plăţile făcute de această societate, pe care le menţionează expres. Aşadar, instanţa de apel s-a referit la probe care nu sunt în prezentul dosar, iar reclamantul trebuia să prezinte probe în susţinerea afirmaţiilor făcute, însă acesta a prezentat documente care erau deja la dosar şi documente false, care fac în prezent obiectul unui dosar penal aflat în faza de cercetare.
Pârâta arată că din probele administrate în dosar rezultă cu certitudine obiectul contractului de prestări servicii, enumera clauzele contractuale şi precizează că reclamantul este în cupă în neexecutarea obligaţiilor asumate - sens în care le menţionează - şi susţine că societatea pârâtă şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, reclamantul trebuia să depună diligente dacă obiectivul pe care l-a propus era realizabil sau nu.
În consecinţă, pârâta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Analizând criticile formulate de ambele părţile în cererile de recurs în raport de dispoziţiile 3021 alin. (1) lit c) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea nu îndeplinesc cerinţele formale a acestor dispoziţii pentru următoarele considerente:
Înalta Curte examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate şi reţine nemotivarea în drept a acesteia în raport de reglementarea cuprinsă în art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. pentru următoarele considerente:
1. Cererea de recurs a reclamantului
Este adevărat că recurentul - reclamant îşi circumscrie criticile formulate în art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., însă din modul în care sunt expuse, acestea se referă la aspecte de netemeinicie şi nu de nelegalitate, respectiv la o reapreciere a situaţiei de fapt privind contractul de prestări servicii, modul în care au acţionat cele două părţi contractante, stabilirea culpei pârâtei, obligarea acesteia la plata sumelor cerute şi readministrarea probelor pentru stabilirea acestora.
De altfel, recurenta - reclamantă a renunţat expres să susţină motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin care a invocat faptul că instanţa de apel nu a avut rol activ, aspect ce nu mai poate fi invocat în faţa instanţei de reformare, faţă de dispoziţiile modificate ale Legii nr. 202/2010.
Din analizarea criticilor formulate de reclamant, acestea nu respecte exigenţele mai sus arătate, motiv pentru care, legiuitorul a prevăzut sancţiunea nulităţii cererii de recurs, în considerarea dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
2. Referitor la cererea de recurs a recurentei pârâte.
Recurenta - pârâtă îşi circumscrie criticile în mod global şi formal motivelor de identificare prevăzute de art. 304 pct. 7, şi 9 C. proc. civ., raportându-se la hotărârea instanţei de apel, din perspectiva situaţiei de fapt privind raporturile născute în temeiul contractului de prestare servicii, arătând modalitatea în care a fost încheiat acest contract, precum şi faptul că în mod greşit s-a stabilit culpa în sarcina sa, executarea contractului, greşita stabilire a cazului fortuit referitoare la obligaţiile contractuale, greşita apreciere a probelor administrate în cauză, care sunt necesare şi utile cauzei dedusă judecăţii, pe care nu le mai enumerăm.
Deşi se referă la motivele de nelegalitate invocate, această recurentă nu face decât să readucă în discuţie aspecte de netemeinicie vizând situaţia de fapt deja stabilită şi care nu poate forma obiectului controlului judiciar al recursului şi criticarea probelor administrate în cauză care au statuat ale raporturi decât cele reale.
Deşi face referire la nelegala stabilire a cazului fortuit, aceasta nu motivează în ce constă nelegalitatea hotărârii sub acest aspect, aceasta rezumându-se numai la aspecte de netemeinicie, respectiv modul în care şi-a realizat proiectul reclamantul, diligentele care trebuiau făcute de acesta şi împrejurarea că şi-a îndeplinit obligaţiile asumate.
Practic, aşa cum se poate observa, prin criticile formulate de recurenţi se referă la aspecte de netemeinicie, după cum s-a arătat în considerentele deja expuse.
Cum criticile formulate nu pot fi încadrate în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 pct. 1 -9 C. proc. civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs, situaţie în care se va aplica sancţiunea nulităţii recursurilor.
În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de recurs şi dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererilor de recurs, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererilor de recurs formulate de reclamantul R.K.M. şi pârâta SC P.I. SRL împotriva Deciziei civile nr. 178 din 31 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, în temeiul 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2704/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2720/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
