ICCJ. Decizia nr. 2698/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A ll-A CIVILĂ
Decizia nr. 2698/2014
Dosar nr. 7813/300/2014
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 24 septembrie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă, din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti sub nr. 35437/301/2013, contestatoarea SC V.R. SA, în contradictoriu cu intimaţii l.M. şi l.M. şi cu terţul poprit B.N.R., a solicitat instanţei anularea executării silite care constituie obiectul Dosarului de executare nr. 79/2013 al S.C.P.E.J., R., inclusiv a adresei de înfiinţare a popririi din data de 09 iulie 2013, a somaţiei din data de 09 iulie 2013 şi a încheierii de stabilire a onorariului şi a cheltuielilor de executare silită din data de 09 iulie 2013, şi întoarcerea executării silite, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, în motivarea acţiunii, contestatoarea a arătat că actele de executare silită au fost efectuate de un executor judecătoresc necompetent, deoarece sediul debitoarei şi sediul terţului poprit sunt în Bucureşti, iar executorul judecătoresc avându-şi sediul în circumscripţia Curţii de Apel Timişoara; de asemenea a mai arătat că onorariul executorului judecătoresc este disproporţionat de mare în raport cu actele îndeplinite.
În drept, contestatoarea a invocat art. 699, art. 711 şi urm., art. 722 din C. proc. civ.
Intimaţii l.M. şi l.M. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti şi prin care au solicitat, pe fond, respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei la executare.
Prin sentinţa civilă nr. 52 din 07 ianuarie 2014, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a declinat competenţa de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lipova, litigiul fiind înregistrat pe rolul acestei din urmă instanţe sub acelaşi număr nr. 35437/301/2013.
Prin sentinţa civilă nr. 195 din 03 aprilie 2014, Judecătoria Lipova a declinat competenţa de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, litigiul fiind înregistrat pe rolul acestei din urmă instanţe sub nr. 7813/30072014.
Prin sentinţa civilă nr. 52 din 7 ianuarie 2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în Dosarul nr. 35437/301/2013 s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lipova.
Totodată s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
S-a reţinut, în esenţă în considerentele sentinţei, că Judecătoria sectorului 2 Bucureşti nu a fost învestită cu judecarea prezentei contestaţii la executare ca urmare a opţiunii debitoarei exprimate potrivit art. 713 alin. (2) prima teză din C. proc. civ., în temeiul art. 131, art. 650 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 713 alin. (1) din C. proc. civ.
Dosarul a fost înaintat la instanţa supremă la data de 27 iunie 2014, iar termenul de judecată a fost stabilit pentru astăzi, când s-a hotărât următoarele:
Analizând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva conflictului negativ de competenţă ivit în soluţionarea contestaţiei la executare, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din Noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Lipova, pentru următoarele considerente:
În esenţă, conflictul de competenţă s-a ivit între Judecătoria sectorului 2 Bucureşti şi Judecătoria Lipova, ambele instanţe declarându-se necompetente teritorial să soluţioneze cauza, având ca obiect contestaţia la executare formulată, debitoarea SC V.R. SA, cu sediul în sectorul 2 Bucureşti, prin care a solicitat anularea executării silite pornite în Dosarul de executare nr. 79/2013 al S.C.P.E.J., R., cu sediul în Lipova, judeţul Arad; executare silită s-a executat sub forma popririi conturilor deschise de contestatoare la terţul B.N.R., cu sediul în sectorul 3 Bucureşti.
Potrivit art. 713 din Noul C. proc. civ., în materia popririi, contestaţia la executare poate fi introdusă şi la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială îsi are sediul debitorul, însă numai dacă această alegere aparţine debitorului.
În cauză, cum corect a reţinut Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, debitoarea contestatoare nu şi-a manifestat, în mod expres, neechivoc, în cererea de chemare în judecată şi nici prin răspunsul la întâmpinare formulat, opţiunea pentru judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are sediul (Judecătoria sectorului 2 Bucureşti), ci a solicitat ca soluţionarea cererii sale să fie făcută de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.
De precizat că, în materie de poprire, dacă domiciliul sau sediul debitorului se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia poate fi introdusă şi la judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul sau sediul debitorului.
Practic, aceste prevederi procedural instituie derogări importante de la regula potrivit căreia contestaţia este de competenţa instanţei de executare. Aceasta deoarece ori de câte ori, în circumstanţele vizate de text, debitorul va avea domiciliul sau sediul într-o altăcircumscripţie teritorială decât aceea în care se află instanţa de executare, el va alege competenţa corespunzătoare domiciliului, respectiv a sediului său.
Cum contestatoarea nu şi-a exprimat în mod expres opţiunea de alegere a instanţei competente să soluţioneze contestaţia la executare, în mod corect s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei la Judecătoria Lipova, unde contestatoarea a promovat cererea.
De precizat că, reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 Noul C. proc. civ.
Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opţiune susţinută de art. 116 Noul C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează a stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea formulată de reclamantul C.C. în contradictoriu cu pârâta N.M.L., faţă de considerentele anterior expuse şi de dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., este Judecătoria Lipova, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoria Lipova.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2691/2013. Civil. Evacuare. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 2701/2014. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
