ICCJ. Decizia nr. 2779/2014. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE BE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2779/2014
Dosar nr. 1914/1/2014
Şedinţa publică din 17 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 5140 din 8 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost constatat nul recursul formulat de reclamantul I.D.I. împotriva Deciziei nr. 86/A din 29 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte a reţinut că este operantă sancţiunea preconizată în art. 306 alin. (1) C. proc. civ., anume nulitatea recursului, dat fiind faptul că, deşi reclamantul a indicat temeiul susţinerilor din motivarea recursului ca fiind reprezentat de dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., nu s-au formulat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în aceste cazuri de recurs, ca de altfel, în niciunul dintre celelalte cazuri expres şi limitativ prevăzute de art. 304.
Pentru aceste considerente, a fost constatat nul recursul declarat de reclamant.
La data de 12 mai 2014 a fost înregistrata pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea de revizuire formulată de I.D.I. împotriva Deciziei nr. 5140 din 08 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Revizuentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct 5 şi 8 C. proc. civ., arătând că, pe de o parte, la dosar există procesul verbal din 18 martie 2005, însoţit de anexa din 2010 care dovedesc că invenţia revizuentului a fost proiectată, realizată şi testată de nenumărate ori în perioada 2001-2005.
Pe de alta parte, arată că i-a fost îngrădit dreptul de a intra în sala de judecată de către reprezentantul M.A.N., prezentându-se în faţa instanţei doar în urma intervenţiei a doi avocaţi,
Mai mult, se mai susţine existenţa unui conflict de interese prin faptul că şi M.A.N., în calitate de pârât, şi Ministerul Justiţiei, erau conduse de una şi aceeaşi persoană.
Intimatul M.A.N. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire.
La termenul de judecată din data. de 17 octombrie 2014, Înalta Curte a pus în dezbaterea părţilor excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii revizuirii.
Față de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., conform cărora instanţa are obligaţia de a se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire, care primează faţă de excepţia tardivităţii, întrucât tardivitatea cererii de revizuire trebuie analizată numai în măsura în care se va constata că este îndeplinită condiţia premisă prevăzută de lege.
Astfel, potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., împotriva unei hotărâri pronunţate de o instanţă de recurs se poate exercita calea de atac a revizuirii numai atunci când, prin această hotărâre, se evocă fondul, ceea ce implica fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.
Prin urmare, din analiza textului legal citat rezultă că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs, legiuitorul a impus o condiţie imperativă şi anume, ca această instanţă să fi evocat fondul.
Hotărârile instanţelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanţele admit recursul şi, rejudecând cauza dedusă judecăţii, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefacând obiectul cererii de revizuire deciziile prin recursul a fost respins sau a fost constatat nul, în aceste ipoteze calea de atac fiind inadmisibilă.
Dacă s-ar admite formularea unei cererii de revizuire şi împotriva deciziilor pronunţate în recurs prin care nu s-a evocat fondul, s~ar ajunge să se încalce principiul legalităţii căilor de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile prevăzute de aceasta.
În speţă, cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei decizii pronunţată de o instanţă de recurs, decizie prin care recursul a fost constatat nul.
Aşa fiind, se constată ca nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă de art. 322 C. proc. civ., şi anume, aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situaţie în raport de care analizarea altor condiţii .specifice reglementate de cazurile de revizuire invocate devine inutilă.
Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul I.D.I. împotriva Deciziei nr. 5140 din 08 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2778/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2780/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
