ICCJ. Decizia nr. 2852/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2852/2014
Dosar nr. 101/43/2014
Şedinţa publică din 23 octombrie 2014
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 noiembrie 2013, pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, revizuenta F.Ş.I.D.I.M. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 4963 din 28 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2, 4, 5, 6 şi 9 C. proc. civ., revizuenta a arătat că hotărârea atacată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, „prin hotărâri neverificate de instanţele de control judiciar”; invocând greşita reţinere a prescripţiei reglementată de art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, nerespectarea deciziei dată de C.E.D.O. la 11 octombrie 2007, încălcarea Articolului nr. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, încălcarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptul la justiţie, revizuenta arată că statul prin Ministerul Finanţelor Publice trebuia să se implice în obligaţiunea de reparare a prejudiciului material şi moral suferit în 15 ani de când a fost privată de activitatea sa.
Prin Decizia nr. 196/A din 2 aprilie 2014, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire împotriva Deciziei nr. 4963 din 28 iunie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cererea a fost înregistrată la data de 21 mai 2014 şi a primit termen de judecată la 23 octombrie 2014.
Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi excepţia tardivităţii declarării acesteia, însă va analiza cu prioritate excepţia de inadmisibilitate, în raport de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ.
Art. 322 alin. (1) C. proc. civ. prevede că se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, pentru cazurile enumerate la pct. 1-10.
Se reţine aşadar că pot forma obiect al cererii de revizuire şi hotărârile pronunţate de o instanţă de recurs, dar numai cele prin care s-a rezolvat fondul pretenţiei deduse judecăţii.
Pe de altă parte, fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, revizuirea nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor fapte şi împrejurări care au fost discutate de instanţă cu ocazia rezolvării litigiului în fond.
Revizuenta a susţinut în cuprinsul cererii că decizia pronunţată în recurs este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, şi invocând în acest sens o serie de texte legale, a apreciat că se impune judecata pe fond a pricinii şi acordarea daunelor menţionate în acţiunea iniţială.
Se constată că deşi revizuenta îşi întemeiază cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2, 4, 5, 6 şi 9 C. proc. civ., criticile formulate în motivarea cererii nu acoperă cazurile de revizuire indicate, în realitate încercându-se repunerea în discuţie a unor probleme ce au fost discutate de instanţe cu ocazia rezolvării litigiului în fond.
Cererea de revizuire întemeiată pe oricare din motivele indicate de revizuentă trebuie însă să îndeplinească o condiţie de admisibilitate prevăzută la alin. (1) al art. 322 C. proc. civ., aceea ca hotărârea atacată să evoce fondul, condiţie neîndeplinită în speţă.
Decizia atacată, respectiv Decizia nr. 4963 din 28 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, este o hotărâre prin care s-a respins recursul, or, o asemenea hotărâre nu evocă fondul.
Evocarea fondului de către instanţa de recurs, ca expresie a uneia din condiţiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea care fusese reţinută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea care fusese aleasă până în acel moment. O astfel de situaţie nu se întâlneşte în cazul în care instanţa de recurs respinge recursul.
În consecinţă, decizia supusă revizuirii în prezenta cauză, prin care s-a respins recursul, nu este o hotărâre care să evoce fondul, aşa încât ea nu poate face obiect al cererii de revizuire, nefiind îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută în acest sens de art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
De altfel, cererea de revizuire este şi tardivă, faţă de dispoziţiile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată a fost pronunţată în recurs la 28 iunie 2012, iar cererea de revizuire a fost introdusă la 4 noiembrie 2013.
Pentru considerentele arătate, având în vedere că cererea de revizuire nu poate fi analizată în afara cadrului restrictiv al dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ. în ce priveşte hotărârile judecătoreşti ce pot forma obiect al revizuirii, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire dedusă judecăţii, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de reclamanta F.Ş.I.D.I.M. împotriva Deciziei nr. 4963 din 28 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2851/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2853/2014. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
