ICCJ. Decizia nr. 2853/2014. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2853/2014
Dosar nr. 2306/1/2014
Şedinţa publică din 23 octombrie 2014
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11 iunie 2014 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, revizuenta V.C.C. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1547 din 22 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
În motivarea cererii, revizuenta a arătat că în mod greşit s-a reţinut că este legatar universal al defunctei I.M., întrucât această calitate a pierdut-o din momentul desfiinţării Contractului de cesiune de drepturi litigioase din 16 octombrie 2007 autentificat la B.N.P., A.I.
Astfel, de la acest moment a redobândit calitatea de moştenitoare a defunctei, adică dreptul de a primi în natură suprafaţa de 2.150 mp teren situat în Municipiul Fălticeni, şi despăgubiri pentru diferenţa de 13.150 mp teren afectat de construcţii şi utilităţi, drepturi ce au fost acordate prin sentinţa civilă nr. 284 din 7 februarie 2008 a Tribunalului Suceava.
Revizuenta a indicat ca temei de drept dispoziţiile art. 509 alin. (5) din Noul C. proc. civ.
La termenul din 20 octombrie 2014, instanţa a pus în vedere revizuentei, să precizeze care sunt motivele de revizuire pe care îşi întemeiază cererea, iar acestea a indicat dispoziţiile art. 509 alin. (5) din Noul C. proc. civ.
Se constată că revizuenta deşi şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 509 alin. (5) din Noul C. proc. civ., în realitate în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. de la 1865, întrucât acţiunea este pornită înainte de 15 februarie 2013, data la care a intrat în vigoare Noului C. proc. civ.
Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Art. 322 alin. (1) C. proc. civ. prevede că se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, pentru cazurile enumerate la pct. 1-10.
Se reţine aşadar că pot forma obiect al cererii de revizuire şi hotărârile pronunţate de o instanţă de recurs, dar numai cele prin care s-a rezolvat fondul pretenţiei deduse judecăţii.
Pe de altă parte, fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, revizuirea nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor fapte şi împrejurări care au fost discutate de instanţă cu ocazia rezolvării litigiului în fond.
Revizuenta a susţinut în cuprinsul cererii că în mod greşit s-a reţinut că este legatar universal al defunctei I.M., întrucât prin desfiinţarea Contractului de cesiune de drepturi litigioase din 16 octombrie 2007 autentificat la B.N.P., A.I. şi-a redobândit toate drepturile cuvenite ca moştenitoare a defunctei I.M., ceea ce ar putea conduce la ideea că s-a dorit invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Or, şi cererea de revizuire întemeiată pe acest motiv este subordonată condiţiei prealabile de admisibilitate prevăzută la alin. (1) al art. 322 C. proc. civ., aceea ca hotărârea atacată să evoce fondul, condiţie neîndeplinită în speţă.
Astfel, decizia atacată, respectiv Decizia nr. 1547 din 22 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a I a civilă, este o hotărâre prin care s-a respins recursul, or, o asemenea hotărâre nu evocă fondul.
Evocarea fondului de către instanţa de recurs, ca expresie a uneia din condiţiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea care fusese reţinută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea care fusese aleasă până în acel moment. O astfel de situaţie nu se întâlneşte în cazul în care instanţa de recurs respinge recursul.
În consecinţă, decizia supusă revizuirii în prezenta cauză, prin care s-a respins recursul, nu este o hotărâre care să evoce fondul, aşa încât ea nu poate face obiect al cererii de revizuire, nefiind îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută în acest sens de art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
De altfel, prin criticile astfel cum au fost formulate, revizuenta tinde la o rejudecare a cauzei, ceea ce este imposibil în calea de atac a revizuirii, care poate fi formulată doar pentru motivele strict prevăzute de lege.
Pentru considerentele arătate, având în vedere că cererea de revizuire nu poate fi analizată în afara cadrului restrictiv al dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ. în ce priveşte hotărârile judecătoreşti ce pot forma obiect al revizuirii, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire dedusă judecăţii, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de reclamanta V.C.C. împotriva Deciziei nr. 1547 din 22 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2852/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2859/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
