ICCJ. Decizia nr. 2866/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2866/2014
Dosar nr. 3553/117/2008
Şedinţa publică din 24 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele,
Prin sentinţa civilă nr. 233 din 23 aprilie 2013 pronunţată în Dosar nr. 3553/117/2008 al Tribunalului Cluj a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta S.V., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA, a fost admisă în parte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de I.M. împotriva reclamantei şi pârâtului, fiind obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 50.380 lei reprezentând despăgubiri pentru cota de ½ parte din terenul în suprafaţă de 1.184 mp, intravilan, situat în tarla 19, parcela 50 din localitatea Gilău, expropriat conform Hotărârii nr. 41 din 21 aprilie 2008 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul local Gilău, să achite intervenientei suma de 26.902,35 lei reprezentând despăgubiri pentru cota de ½ parte din acelaşi teren, despăgubiri la nivelul celor statuate prin hotărârea arătată şi să achite reclamantei suma de 3.847 lei cheltuieli de judecată parţiale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin Hotărârea nr. 41/21 aprilie 2008 de stabilire a despăgubirilor emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul local Gilău, s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat în suprafaţa de 1.184 mp identificat prin 2893, arabil în intravilanul Comunei Gilău, tarla 19, parcela 50, în cuantum de 53.804,7 lei reprezentând echivalentul sumei de 14.918,4 euro, raportat la cursul euro/leu al B.N.R. din 18 aprilie 2008 de 1 euro=3,6066 Lei.
Instanţa de fond a mai reţinut că prin sentinţa civilă nr. 14291/2010 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, rămasă definitivă prin Decizia nr. 545/R/2011 pronunţată de Tribunalul Cluj s-a validat antecontractul de întreţinere încheiat de către defunctul M.I. privind terenul litigios înscris în Titlul de proprietate din 13 octombrie 1994 eliberat în condiţiile Legii nr. 18/1991, având ca titular pe defunct, în favoarea reclamantei şi intervenientei, în cote de ½ parte fiecare.
În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor cuvenite, din expertiza administrată în cauză de către Comisia de experţi a rezultat că valoarea terenului expropriat este de 22.280 euro sau în echivalent 100.760 lei, avându-se în vedere comparabile terenuri tranzacţionate în zonă, conform actelor de înstrăinare ataşate raportului de expertiză.
Totodată, s-a constatat că partea rămasă neexpropriată din imobil nu a dobândit niciun spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce s-au realizat, de asemenea, s-a concluzionat că partea din imobil rămasă neexpropriată nu a suferit vreo depreciere, dimensiunile acesteia permiţând edificarea de construcţii.
Obiecţiunile formulate atât de reclamantă cât şi de pârât au fost respinse de către comisia de experţi, situaţie în care tribunalul a luat în considerare concluziile acestui raport apreciindu-le ca fiind pertinente şi justificate prin ataşarea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în zonă.
Faţă de cele expuse, instanţa de fond a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 50.380 lei reprezentând despăgubiri majorate pentru cota de ½ parte din terenul în suprafaţă de 1184 mp expropriat, iar intervenientei suma de 26.902,35 lei reprezentând despăgubiri pentru cota de ½ parte din acelaşi teren, despăgubiri la nivelul celor stabilite prin hotărârea de expropriere. De asemenea, a fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 3.847 lei cheltuieli de judecată parţiale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Statul Român prin SA C.N.A.D.N.R. S.A., iar prin Decizia civilă nr. 339/A din 9 aprilie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, a fost admis în parte apelul, fiind reduse despăgubirile stabilite în favoarea reclamantei de la 50.380 lei, la 47.082 lei.
Instanţa de apel a dispus compensarea cheltuielilor de judecată din apel până la concurenţa sumei de 197,1 lei, fiind obligat apelantul să plătească intimatei S.V. cheltuieli de judecată parţiale în apel, în sumă de 1.207,3 lei, reprezentând parte din onorariu expertului V.V., potrivit art. 274 coroborat cu art. 276 C. proc. civ.
Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:
În apel instanţa a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză pentru a se verifica dacă suma stabilită cu titlu de despăgubire în hotărârea de expropriere este corectă, sau despăgubirile stabilite sunt inferioare valorii terenului expropriat.
În acest sens, instanţa a dispus efectuarea unor adrese la O.C.P.I. şi Primăria Gilău - Serviciul impozite şi taxe, în vederea comunicării unor contracte de vânzare-cumpărare pentru imobile ce au caracteristici similare terenului din litigiu.
Ca atare, Biroul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj a comunicat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 17 iunie 2013, iar Primăria Gilău, prin adresa din 15 octombrie 2013 (fila 54), a arătat că nu deţine contracte de vânzare-cumpărare încheiate în formă autentică în anul 2013, însă a depus Decizia civilă nr. 2126/R din 25 aprilie 2013 pronunţată în Dosar nr. 34/117/2010 al Curţii de Apel Cluj (fila 55).
Astfel, prin raportul de contraexpertiză efectuat în cauză, experţii T.C., O.P. şi V.V. au stabilit că terenul în litigiu este amplasat în partea de N.-E. a comunei Gilău în intravilan, la limita perimetrului construibil, adiacent străzii B., respectiv între această stradă şi bucla de acces la autostrada „Transilvania”, că pe strada B. există utilităţi, energie electrică, gaze naturale, apă şi canal şi că terenul analizat poate fi folosit pentru construcţii de case, de asemenea, accesul la teren este facil, atât auto, cât şi pietonal de la şoseaua D.N.E. 60, din dreptul reprezentanţei firmei V.
Având în vedere aceste caracteristici ale terenului expropriat, comisia de experţi a învederat instanţei că terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, autentificat din 17 iunie 2013, nu a putut fi folosit ca şi comparabilă, deoarece acesta este situat în extravilanul localităţii, într-o zonă îndepărtată de terenul în cauză, pe un versant abrupt, pe malul stâng al râului Someş, are acces foarte dificil, fiind situat în pantă.
Ca atare, s-a reţinut că, respectând dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, comisia de experţi a arătat motivat de ce nu a folosit drept comparabilă pentru stabilirea despăgubirilor terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare pus la dispoziţie de către O.C.P.I.
De altfel, pe schiţa de la fila 105, au fost evidenţiate terenurile având caracteristici similare terenului în litigiu, dar şi terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 2013 şi care a fost înlăturat motivat de către comisia de experţi. (evidenţiat pe schiţă cu culoare albastră, pentru a se putea vizualiza amplasarea acestora).
În acest context, instanţa de apel a reţinut că din această planşă rezultă că terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 2013 este situat la mare distanţă de terenul în litigiu, iar terenul expropriat pentru care s-au stabilit despăgubiri prin Decizia civilă nr. 2126/R din 25 aprilie 2013 a Curţii de Apel Cluj se află în vecinătatea terenului din prezentul litigiu.
În aceste condiţii s-a reţinut că, pentru stabilirea valorii despăgubirilor, comisia de experţi a avut în vedere şi terenul expropriat care a făcut obiectul Dosarului nr. 34/117/2010, în care s - a pronunţat Decizia civilă nr. 2162/R/2013 de Curtea de Apel Cluj.
Prin această hotărâre au fost stabilite despăgubiri de 17,5 euro/mp pentru numitul T.A., pentru un teren ce se află în imediata vecinătate a terenului în litigiu, astfel cum rezultă din fotografia ataşată raportului de expertiză.
Instanţa de apel a mai reţinut că experţii au folosit, ca şi comparabile B şi C, contracte de vânzare-cumpărare pentru terenurile situate în intravilanul comunei Gilău, f.n. în suprafaţă de 650 mp cu preţul de tranzacţionare 19,4 euro/mp şi terenul situat în intravilanul comunei Gilău, lângă reprezentanţa V., în suprafaţă de 5.127 mp şi front la stradă E 60, tranzacţionat la preţul de 23,16 mp.
Astfel, aplicând corecţiile care se impuneau pentru terenurile luate în considerare ca şi comparabile, comisia de experţi a concluzionat că valoarea terenului supus evaluării este de 17,50 euro/mp, echivalentul a 79,53 lei/mp, iar întreaga suprafaţă de teren de 1.184 mp valorează 94.164 lei, echivalentul a 20.719 euro.
Instanţa de apel a mai reţinut că în cauză au fost formulate obiecţiuni vizând raportul de expertiză, atât de pârât cât şi de reclamanta S.V. şi respectiv intervenienta I.M., însă în şedinţa publică din 12 februarie 2014, aceste obiecţiuni au fost respinse deoarece terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 2013 nu este similar imobilului în litigiu, iar criticile referitoare la comparabilele B şi C, care reprezintă contracte de vânzare-cumpărare încheiate în forma autentică în 2012, sunt la fel nefondate, pentru că nici instanţa şi nici comisia de experţi nu au putut avea în vedere alte contracte de vânzare - cumpărare încheiate în 2013 pentru terenuri cu caracteristici similare terenului în litigiu, din lipsa tranzacţiilor în perioada de referinţă 2013.
În aceste circumstanţe au fost avute în vedere terenuri cu caracteristici similare terenului în litigiu ce au fost înstrăinate în anul 2012, ca perioadă de referinţă cea mai apropiată de data efectuării raportului de expertiză.
Instanţa de apel a mai reţinut că pârâtul a invocat alte contracte de vânzare-cumpărare încheiate în 2012, în care terenurile înstrăinate aveau o valoare mult mai mică decât comparabilele avute în vedere de către comisia de experţi, însă terenurile din aceste contracte nu au caracteristici similare terenului în litigiu, împrejurare clarificată, de altfel, de comisia de experţi prin raportul de expertiză de la prima instanţă.
În ceea ce priveşte critica referitoare la comparabila A, că aceasta nu reprezintă un contract de vânzare-cumpărare, ci o hotărâre a instanţei şi în consecinţă nu poate fi avută în vedere, instanţa de apel a apreciat-o ca nefondată, întrucât terenul pentru care s-au stabilit despăgubiri prin Decizia civilă nr. 2126/R din 25 aprilie 2013 a Curţii de Apel Cluj este un teren expropriat, cu caracteristici similare terenului din prezentul litigiu, teren ce a fost expropriat aproximativ în aceeaşi perioadă (hotărârea de stabilire a despăgubirilor pentru T.A. a fost emisă la data de 29 ianuarie 2008, iar hotărârea de stabilire a despăgubirilor în favoarea reclamantei S.V. a fost emisă la data de 21 aprilie 2008).
Aşadar, instanţa de apel a reţinut că această hotărâre judecătorească nu poate fi ignorată de comisia de experţi sau instanţa de judecată, întrucât prin ea au fost stabilite despăgubiri pentru un teren expropriat situat foarte aproape de terenul reclamantei şi respectiv al intervenientei, situaţie în care despăgubirile stabilite prin acea hotărâre pot constitui o comparabilă care trebuia avută în vedere de comisia de experţi.
Din această perspectivă, s-a reţinut că a ignora această hotărâre, care vizează un teren expropriat similar terenului din litigiu, ar însemna a se aplica un tratament diferit pentru persoane aflate în situaţii identice, ceea ce ar determina şi o discriminare între persoanele expropriate.
Comparând suma stabilită cu titlu de despăgubiri de către instanţa de fond, instanţa de apel a constatat că, în faţa primei instanţe valoarea despăgubirilor a fost apreciată la 22.280 euro sau în echivalent la suma de 100.760 lei, iar, prin contraexpertiza efectuată în apel, valoarea terenului expropriat a fost apreciată de către comisa de experţi la suma de 20.719 euro, echivalentul a 94.164 lei, ceea ce face a fi întemeiată prima critică a pârâtului.
În ce priveşte a doua critică formulată de pârât şi care vizează micşorarea onorariului avocaţial la care pârâtul a fost obligat în faţa primei instanţe, instanţa de apel a reţinut că, într-adevăr, dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., permit micşorarea onorariilor avocaţiale în condiţiile în care acestea nu se justifică, raportat la obiectul pricinii, ori la munca depusă de avocat.
În cazul de faţă, instanţa de apel a reţinut că obiectul acţiunii vizează despăgubiri pentru un teren expropriat cu o valoare semnificativă de 20.719 euro, iar activitatea reprezentantei reclamantei nu s-a rezumat doar la redactarea a două acte procedurale, cum susţine pârâtul, ci şi la reprezentarea reclamantei la 12 termene de judecată.
Prin întâmpinare pârâtul-apelant a invocat mai multe excepţii faţă de care reprezentanta reclamantei a pus concluzii pertinente, formulând şi cereri în probaţiune, respectiv a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, a răspuns la notele scrise depuse de pârât, asigurând astfel asistenţa juridică a reclamantei, într-un mod adecvat care a şi condus la admiterea acţiunii.
Astfel, având în vedere activitatea complexă desfăşurată în acest litigiu de reprezentanta reclamantei, precum şi valoarea litigiului, instanţa de apel a apreciat că onorariul avocaţial de 2.347 lei reflectă munca depusă de avocat, motiv pentru care dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. nu sunt incidente şi, pe cale de consecinţă, s-a constatat că al doilea motiv de apel este nefondat.
De asemenea, instanţa de apel a mai constatat că valoarea despăgubirilor, stabilite de comisia de experţi prin contraexpertiza efectuată în cauză, este mai mică decât cea stabilită de instanţa de fond, situaţie în care, în temeiul art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi art. 296 C. proc. civ., a admis apelul, schimbând sentinţa instanţei de fond în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 47.082 lei, echivalentul a 10.359,5 euro, cu titlu de despăgubiri pentru cota de ½ parte din terenul expropriat către reclamanta S.V.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează următoarele aspecte de nelegalitate, prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în principal susţinându-se că au fost încălcate dispoziţiile legale imperative referitoare la modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
Astfel, recurentul susţine că instanţa de control judiciar a pronunţat hotărârea atacată cu nesocotirea dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 (în vigoare la momentul formulării acţiunii) coroborat cu art. 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994 şi art. 129 C. proc. civ.
Se învederează că instanţa de apel a omologat concluziile experţilor judiciari, care au utilizat în realizarea lucrării, ca şi comparabile, contracte autentice de vânzare-cumpărare care au ca obiect terenuri ce nu corespund cerinţei imperative din cuprinsul art. 26 din Legea nr. 33/1991, respectiv nu pot fi caracterizate drept „imobile de acelaşi fel” cu terenul expropriat.
În acest sens, se solicită a se observa că cea de-a doua comparabilă B - contractul de vânzare-cumpărare autentificat din data de 11 ianuarie 2012 de către B.N.P. N.D.G., are drept obiect un teren având categoria curţi-construcţii, situat în comuna Gilău, jud. Cluj, în condiţiile în care imobilul expropriat are categoria de folosinţă „arabil”.
Or, susţine recurentul, este evident că terenul „curţi- construcţii” este net superior valoric terenului „arabil” care a fost expropriat.
În aceeaşi idee, se mai susţine că terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din11 ianuarie 2012 este situat pe str. F. din centrul comunei Gilău, judeţul Cluj, în vecinătatea acestuia aflându-se primăria şi liceul din localitate.
Or, imobilul expropriat se află amplasat la periferia comunei Gilău, jud. Cluj, fapt ce rezultă inclusiv din anexa grafică la raportul de expertiză numită „amplasarea comparabilelor în comuna Gilău” (fila nr. 23 din raportul de expertiză).
De asemenea, se mai arată că şi comparabila C (reprezentată de contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 01 martie 2012 de către S.C.N. N.L.) a fost folosită de către experţi, deşi aceasta nu are drept obiect un teren de acelaşi fel în condiţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Or, în aceste condiţii, susţine recurentul, este de observat că imobilul în suprafaţă de 5.127 mp, care a făcut obiectul contractului sus-menţionat, are caracteristici vădit superioare faţă de imobilul în litigiu (deschidere la D.N.1-E.60, front larg şi utilităţi prezente la teren) şi, pentru acest motiv, nu poate constitui o comparabilă utilă pentru stabilirea cuantumului despăgubirii pentru terenul arabil expropriat.
În sprijinul celor menţionate anterior, recurentul arată că, în calitate de expropriator, a stabilit despăgubiri la nivelul anului 2008 de 29,5 euro/mp (în cazul terenurilor situate în comuna Gilău, judeţul Cluj, ce aveau front la D.N.1 - E.60), respectiv de 12,6 euro/mp (în cazul terenurilor intravilane din comuna Gilău, fără deschidere la D.N.1 - E 60 - cum este şi cazul parţial al imobilului în litigiu).
Ca atare, susţine recurentul, diferenţa de valoare este semnificativă şi probează faptul că cele 2 comparabile, anterior menţionate, nu pot fi utilizate pentru stabilirea despăgubirii în cauză.
În aceeaşi idee se mai învederează că, tranzacţiile ce au constituit comparabilele B şi C au fost perfectate la o distanţă mare de timp faţă de momentul întocmirii raportului de expertiză (ianuarie şi martie 2012, faţă de ianuarie 2014), ceea ce contravine dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, care prevăd că vor fi utilizate preţuri rezultate din tranzacţii autentice încheiate în proximitatea momentului întocmirii lucrării de specialitate.
De asemenea, susţine acelaşi recurent, comparabila A nu ar fi trebuit utilizată pentru evaluarea terenului în litigiu, întrucât nu reprezintă o tranzacţie autentică de vânzare-cumpărare, fiind o hotărâre judecătorească (Decizia civilă nr. 2126/R din 25 aprilie 2013 a Curţii de Apel Cluj), ce nu constituie un contract de vânzare-cumpărare, cu atât mai mult cu cât evaluarea realizată în Dosarul nr. 34/117/2010 datează din noiembrie 2010, respectiv la 4 ani distanţă de momentul evaluării terenul în faza procesuală a apelului.
Recurentul mai învederează că tranzacţiile depuse, nu mai puţin de 5, priveau terenuri situate în intravilanul localităţii Gilău, jud. Cluj, şi aveau aceeaşi destinaţie/categorie de folosinţă (agricol) ca şi imobilul expropriat, respectiv c ontractul de vânzare - cumpărare autentificat din 2 martie 2012 B.N.P., N.D.G., preţ: 9,82 euro/mp; - contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 31 octombrie 2011/B.N.P. A.M.T., preţ: 12,05 euro/mp; - contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 9 februarie 2012 B.N.P. Asociaţi R., preţ 11,43 euro/mp; - contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 30 septembrie 2011 B.N.P. Asociaţi R., preţ 8,94 euro/mp; - contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 7 martie 2012 B.N.P. Asociaţia L., preţ 8 euro/mp;
În acest sens este invocată şi jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Deciziile nr. 4681/2010, nr. 4865/2010 şi nr. 5154/2010).
Mai mult decât atât, se mai învederează că, în intervalul cuprins între momentul exproprierii şi momentul evaluării, preţul a variat într-un mod insignifiant, aspect ce rezultă cu evidenţă din următoarele tranzacţii autentice depuse la dosarul cauzei prin obiecţiunile la raportul de expertiză evaluatorie, realizat la fondul cauzei (contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 30 septembrie 2011 B.N.P. Asociaţi R., preţ 8,94 euro/mp; - contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 31 octombrie 2011/B.N.P. A.M.T., preţ 12,05 euro/mp; - contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 25 ianuarie 2012 B.N.P., N.D.G., preţ 1,20 euro/mp; - contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 9 februarie 2012 B.N.P. Asociaţi R., preţ 11,43 euro/mp; - contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 22 februarie 2012 B.N.P. Asociaţi J. şi T., preţ 0,88 euro/mp; - contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 2 martie 2012 B.N.P., N.D.G., preţ 9,82 euro/mp; - contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 7 martie 2012 B.N.P. Asociaţia L., preţ 8 euro/mp
De asemenea, recurentul solicită a se reţine că, de altfel, chiar experţii au anexat raportului de expertiză contractul de vânzare-cumpărare din 17 iulie 2013, B.N.P. G. şi Asociaţii, ce vizează un teren arabil intravilan situat în comuna Gilău, judeţul Cluj, în cotă de 45/376 din suprafaţa de 1.410 mp - preţ 10 euro/mp, înlăturându-l însă cu motivarea greşită că terenul ce face obiectul acestuia ar fi situat într-o zonă îndepărtată faţă de imobilul din litigiu, deşi terenul, contrar susţinerilor experţilor, este situat în apropierea terenului expropriat, fiind mult mai aproape de imobilul în litigiu decât comparabila B, care se află în centrul localităţii Gilău, fapt ce rezultă din anexa grafică la raportul de expertiză.
Se mai învederează de către recurent că, din analiza tranzacţiilor autentice arătate, se poate constata faptul că despăgubirea stabilită de către expropriator prin hotărârea contestată (de 12,6 euro/mp pentru terenul arabil intravilan) este una justă.
În dovedirea caracterului nereal al valorii propuse de către experţii judiciari (17,50 euro/mp), recurentul arată că în Dosarele civile nr. 3875/117/2009 şi nr. 605/117/2010 ale Curţii de Apel Cluj, respectiv Tribunalului Cluj, au fost întocmite lucrări de specialitate cu respectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, prin care s-au propus valori de 11 euro/mp şi de 11,4 euro/mp pentru terenuri caracterizate similar celui din prezentul litigiu, situate în comuna Gilău judeţul Cluj.
O altă critică adusă hotărârii instanţei de apel vizează greşita aplicare a dispoziţiilor art. 27 alin. 1 din Legea nr. 33/1994 care prevede că : „Primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî”, or, instanţa de control judiciar a nesocotit, în mod evident, şi dispoziţiile acestui text normativ.
În acest sens, recurentul arată că din conţinutul neechivoc al articolului de lege anterior menţionat, rezultă că instanţa de judecată se pronunţă asupra cuantumului despăgubirii, fără a acorda prioritate vreunei probe administrate în cauză, urmând a cântări valoarea fiecărei dovezi în procesul de deliberare, ceea ce denotă că legiuitorul nu a dat o valoare specială probei cu expertiza judiciară evaluatorie în procesele de expropriere, ci, din contră, că fiecare dovadă are aceeaşi greutate în faţa judecătorului.
Or, instanţa de control judiciar a dat prioritate concluziilor din rapoartele de expertiză evaluatorie realizate în cauză, cu ignorarea completă a celorlalte probe administrate în cauză, fiind însuşite argumentele experţilor desemnaţi în cauză în dauna a nu mai puţin de 7 tranzacţii autentice.
În susţinerea afirmaţiilor ce vizează greşita aplicarea a dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994 se invocă jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia civilă nr. 4681/2010).
O altă critică adusă hotărârii instanţei de apel vizează încălcarea principiului rolului activ al instanţei prin prisma dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ.
În cazul dedus judecăţii, susţine recurentul, încălcarea rolului activ constă în faptul că hotărârea pronunţată se întemeiază pe o gravă greşeală de fapt şi de drept, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, în speţă proba cu expertiza tehnică judiciară evaluatorie.
Pe fondul crizei economico-financiare grave, dublate de prăbuşirea pieţei imobiliare din România, recurentul mai arată că instanţa de apel a dat dovadă de clemenţă şi a stabilit pentru o suprafaţă de 592 mp, respectiv ½ din terenul expropriat, o despăgubire de 47.082 lei, faţă de 26.902,35 lei, cât a acordat expropriatorul.
O altă critică adusă hotărârii instanţei de apel, vizează greşita obligare la plata cheltuielilor de judecată parţiale în apel în sumă de 1.207,3 lei, reprezentând parte din onorariul expertului V.V., în condiţiile în care apelul a fost admis, dovedindu-se că despăgubirea de 50.380 de lei a fost stabilită greşit de instanţa de fond, motiv pentru care recurentul apreciază că instanţa de apel ar fi trebuit să oblige reclamantul la suportarea în întregime a cheltuielile de judecată ocazionate de administrarea probei cu expertiza evaluatorie (în speţă suma de 3.000 de lei achitată de recurentă şi suma de 1.400 lei achitată de intimată).
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În ce priveşte motivul de recurs legat de modul în care instanţa de apel s-a raportat la expertiza efectuată în calea de atac a apelului, prin nesocotirea dispoziţiilor art. 26 alin 2 din Legea nr. 33/ 1994 şi ale art. 9 din Legea nr. 198/2004, stabilindu-se dreptul la despăgubiri prin omologarea raportului de expertiză efectuat în această etapă procesuală cu încălcarea legii, sunt de reţinut următoarele:
Faţă de data înaintării acţiunii 19 august 2008 este de reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994.
Totodată, este de reţinut că Legea nr. 198/2004 nu derogă de la prevederile Legii nr. 33/1994, câtă vreme la art. 18 din Legea nr. 198/2004 se prevede că „dispoziţiile acestei legi se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994”, iar dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 255/2010, prin care a fost abrogată Legea nr. 198/2004, au menţinut aceste norme de trimitere.
Aşa fiind, cât timp prin dispoziţiile pretins încălcate se autorizează instanţa să constituie o comisie de experţi care să calculeze despăgubirea, această critică de nelegalitate se dovedeşte a fi străină în raport de textul legii şi, ca atare, nefondată.
În speţă, instanţa de apel a aplicat şi interpretat în mod just dispoziţiile legale, raportul de expertiză întocmit în cauză respectând procedurile impuse de actul normativ incident cauzei.
Prin urmare, criteriile în raport de care se stabileşte despăgubirea sunt prevăzute de Legea nr. 33/1994, care în art. 26 prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite şi că, la calcularea cuantumului acestor valori, atât experţii cât şi instanţa vor ţine seama de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel din unitatea administrativ - teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare dovezile depuse de acestea.
Aşa cum s-a cristalizat în practica judiciară, sintagma „ preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele” are în vedere preţul de piaţă, respectiv cel de tranzacţionare, stipulat în acte de înstrăinare, încheiate la o dată apropiată celei la care se efectuează expertiza de evaluare.
„Preţul de piaţă” este considerat preţul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piaţă concurenţială, atunci când sunt întrunite toate condiţiile unei vânzări oneste şi în care cumpărătorul şi vânzătorul acţionează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul dintre aceştia nu este supus unor constrângeri exagerate.
Stabilirea preţului de piaţă presupune, astfel, administrarea unor probatorii pertinente, una din cele mai importante fiind expertiza tehnică de evaluare.
Raţiunea pentru care s-a dispus efectuarea unei noi expertize în apel, a constat în faptul că raportul de expertiză întocmit la fond nu respecta dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Ca atare, în apel instanţa a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză pentru a se verifica dacă suma stabilită cu titlu de despăgubire, în hotărârea de expropriere, este corectă, sau despăgubirile stabilite sunt inferioare valorii terenului expropriat.
Astfel, prin raportul de expertiză efectuat în apel, experţii T.C., O.P. şi V.V. au stabilit că terenul în litigiu este amplasat în partea de N.-E. a comunei Gilău, în intravilan, la limita perimetrului construibil, adiacent străzii B., respectiv între această stradă şi bucla de acces la autostrada „Transilvania”, că pe strada B. există utilităţi, energie electrică, gaze naturale, apă şi canal şi că terenul analizat poate fi folosit pentru construcţii de case, de asemenea, accesul la teren este facil, atât auto, cât şi pietonal de la şoseaua D.N.E. 60, din dreptul reprezentanţei firmei Volvo.
În raport de aceste caracteristici ale terenului expropriat, comisia de experţi a statuat că nu a putut folosi ca şi comparabilă terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 17 iunie 2013, întrucât acesta este situat în extravilanul localităţii, într-o zonă îndepărtată de terenul în cauză, pe un versant abrupt, pe malul stâng al râului Someş, având acces foarte dificil, dat fiind faptul că se află în pantă, motiv pentru care au fost avute în vedere ca şi comparabile B şi C, contracte de vânzare-cumpărare încheiate în forma autentică în 2012 privind terenuri situate în intravilanul comunei Gilău, strada F. f.n. în suprafaţă de 650 mp cu preţul de tranzacţionare 19,4 euro/mp şi terenul situat în intravilanul comunei Gilău, lângă reprezentanţa Volvo, în suprafaţă de 5127 mp şi front la stradă E 60, tranzacţionat la preţul de 23,16 mp, în raport de care, aplicând corecţiile care se impuneau pentru terenurile luate în considerare ca şi comparabile, comisia de experţi a concluzionat că valoarea terenului supus evaluării este de 17,50 euro/mp, echivalentul a 79,53 lei/mp, iar întreaga suprafaţă de teren de 1.184 mp, valorează 94.164 lei, echivalentul a 20.719 euro.
Astfel, expertiza efectuată în faza de apel a ţinut cont, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, terenuri cu caracteristici similare celui din litigiu ce au fost înstrăinate în anul 2012, ca perioadă de referinţă cea mai apropiată de data efectuării raportului de expertiză, fiind astfel stabilită valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat în conformitate cu dispoziţiile art. 26 şi art. 27 din Legea nr. 33/1994.
Este real că pârâtul a invocat alte contracte de vânzare-cumpărare încheiate în 2012, în care terenurile înstrăinate aveau o valoare mult mai mică decât comparabilele avute în vedere de către comisia de experţi, însă este de reţinut că terenurile din aceste contracte nu au caracteristici similare celui din litigiu, împrejurare verificată şi clarificată de altfel de comisia de experţi prin raportul de expertiză încă de la prima instanţă, motiv pentru care nu au fost avute în vedere.
Din perspectiva celor expuse, sunt nefondate criticile recurentului legate de nesocotirea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) şi art. 27 din Legea nr. 33/ 1994 şi respectiv ale art. 9 din Legea nr. 198/2004.
Nefondată este şi critica legată de faptul că experţii au avut în vedere, la stabilirea despăgubirilor, o hotărâre judecătorească, respectiv Decizia civilă nr. 2126/R din 25 aprilie 2013 a Curţii de Apel Cluj.
Este real că experţii fac referire şi la un teren expropriat ce a făcut obiectul unui litigiu şi pentru care au fost stabilite despăgubiri prin Decizia civilă nr. 2126/R din 25 aprilie 2013 a Curţii de Apel Cluj, teren ce se află în aproprierea terenului din prezentul litigiu, însă criteriile şi comparabilele avute în vedere de experţi la stabilirea despăgubirilor, s-au raportat efectiv la contracte de vânzare- cumpărare încheiate în formă autentică în 2012 privind terenuri similare celui din litigiu.
Faptul că experţii indică Decizia civilă nr. 2126/R din 25 aprilie 2013 a Curţii de Apel Cluj, prin care au fost validate despăgubiri pentru un teren similar din aproprierea terenului din litigiu, nu poate duce la concluzia că nu au fost respectate dispoziţiile art. 26 alin 2 din Legea nr. 33/1994, câtă vreme, aşa cum s-a arătat deja, despăgubirile au fost stabilite prin raportare la contracte de vânzare-cumpărare încheiate în forma autentică în 2012 privind terenuri similare celui din litigiu şi, nu la hotărârea judecătorească sus evocată, în condiţiile în care în perioada de referinţă 2013 nu au existat contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri cu caracteristici similare terenului în litigiu.
Or, din perspectiva celor expuse sunt nefondate criticile legate de încălcarea dispoziţiilor art. 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994, precum şi criticile legate de faptul că instanţa nu a avut în vedere criza economico-financiară dublată de prăbuşirea pieţei imobiliare din România.
Nefondată este şi critica legată de încălcarea dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., în condiţiile în care instanţa de apel a dispus efectuarea unei noi expertize, tocmai în vederea aflării adevărului obiectiv şi a respectării dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Astfel, instanţa de apel a exercitat rol activ, iar prin măsurile dispuse cu privire la efectuarea unei noi expertize de o comisie de experţi, a cenzurat probatoriul în raport de propria convingere asupra modului în care s-a clarificat situaţia de fapt prin raportul de expertiză.
Nefondate sunt şi criticile recurentului ce vizează greşita obligare la plata cheltuielilor de judecată parţiale în apel, în sumă de 1.207,3 lei, reprezentând parte din onorariul expertului V.V., în condiţiile în care hotărârea instanţei de fond a fost modificată doar în ce priveşte cuantumul despăgubirii ce a fost redus de la 50.380 de lei la 47.082 lei în favoarea reclamantei S.V.
Cum apelul pârâtului a fost admis doar în ce priveşte stabilirea unor despăgubiri reduse de la 50.380 lei la 47.082 lei, în favoarea reclamantei, instanţa de apel a dispus compensarea cheltuielilor de judecată din apel până la concurenţa sumei de 197,1 lei, fiind obligat apelantul să plătească intimatei S.V. cheltuieli de judecată parţiale în apel, în sumă de 1207,3 lei, reprezentând parte din onorariu expertului V.V., potrivit art. 274 coroborat cu art. 276 C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 276 C. proc. civ. prevăd că, în ipoteza în care pretenţiile fiecărei părţi au fost încuviinţate numai în parte, instanţa va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor. Faţă de dispoziţiile legale sus evocate este de reţinut că poziţia juridică de parte câştigătoare în proces este determinată de raportul dintre conţinutul obiectului acţiunii şi rezultatul obţinut prin hotărârea de soluţionare a litigiului. Astfel, în cazul admiterii parţiale a pretenţiilor formulate de părţile cu interese contrare, instanţa are următoarele posibilităţi: să acorde fiecărei părţi cheltuieli de judecată proporţional cu pretenţiile admise, să compenseze obligaţiile de plată până la concurenţa sumei celei mai mici şi, în final, să oblige partea căzută în pretenţii la plata diferenţei rămase în urma compensării sau să compenseze în întregime cheltuielile efectuate de părţi.
Compensarea totală sau parţială este lăsată la aprecierea instanţei, care însă va ţine seama de măsura în care pretenţiile părţilor au fost admise, respectiv de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze.
Din perspectiva celor expuse, a faptului că expertiza efectuată în cauză a constituit temei probator în pronunțarea soluției de admitere în parte a apelului, fiind astfel modificată hotărârea instanţei de fond doar în ce priveşte cuantumul despăgubirilor ce au fost reduse de la 50.380 lei la 47.082 lei, în favoarea reclamantei, instanţa de apel, în mod legal şi corect, a dispus în temeiul art. 274 coroborat cu art. 276 C. proc. civ. compensarea cheltuielilor de judecată din apel până la concurenţa sumei de 197,1 lei, fiind astfel obligat apelantul să plătească intimatei S.V. cheltuieli de judecată parţiale în sumă de 1.207,3 lei reprezentând parte din onorariu expertului V.V.
Cum, celelalte critici formulate de recurent reprezintă, în esenţă, chestiuni de apreciere a probelor, fiind critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate, neîncadrându- se în niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea este aceea a neanalizării lor.
Astfel, faţă de cele expuse, nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 339/A din 9 aprilie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2865/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2867/2014. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
