ICCJ. Decizia nr. 2892/2014. Civil. Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2892/2014
Dosar nr. 2918/2/2014
Şedinţa publică din 28 octombrie 2014
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 29 aprilie 2014 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, petenta SC G.R. SRL a solicitat suspendarea executării Hotărârii nr. 104159 din 27 noiembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 44145/3/2012, cerere întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 300 alin. (2) si alin. (3), coroborat cu art. 403 alin. (3) C. proc. civ.
În motivarea cererii, petenta a arătat că împotriva sentinţei civile nr. 104159 din 27 noiembrie 2013 s-a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin încheierea de şedinţă din 23 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 1770/122/2012, s-a respins cererea de suspendare a executării Hotărârii nr. 104159 din 27 noiembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 44145/3/2012.
În motivarea soluţiei, curtea a reţinut că, prin raportare la dispoziţiile art. 300 alin. (2) şi (3) şi art. 403 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., motivele invocate de petentă nu pot fi incluse în sfera actelor şi faptelor ce constituie argumente care să justifice luarea unei astfel de măsuri de excepţie.
Împotriva încheierii de şedinţă din 23 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 2918/2/2014, a declarat recurs petenta SC G.R. SRL, invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Examinând recursul în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de art. 137alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 300 alin. (2) C. proc. civ. „la cerere, instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate şi în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1)”.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că „dispoziţiile art. 403 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător”.
Art. 403 alin. (3) arată că „asupra cererii de suspendare (…) instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat”.
În speţă, recursul declarat de petenta SC G.R. SRL vizează soluţia de respingere a cererii de suspendare a executării, soluţie care a fost pronunţată de curtea de apel în recurs.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.
Dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicţionale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".
Prin urmare, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Din analiza coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că recursul declarat împotriva unei hotărâri irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.
În speţă, încheierea de şedinţă din 23 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 2918/2/2014 , împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a recursului, a fost pronunţată în soluţionarea unei cereri de suspendare a executării, formulată în cadrul unui dosar de recurs.
Astfel, întrucât stadiul procesual este recursul, iar hotărârea care soluţionează cauza are caracter irevocabil, şi dispoziţia instanţei din încheierea recurată privind respingerea cererii de suspendare a executării îşi însuşeşte acest caracter, urmând soarta hotărârii finale.
Raportat la dispoziţiile legale menţionate anterior şi la considerentele expuse, recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 23 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale , va fi respins, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta SC G.R. SRL împotriva încheierii de şedinţă din 23 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 2918/2/2014.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2890/2014. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 2905/2014. Civil → |
|---|
