ICCJ. Decizia nr. 2949/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2949/2014
Dosar nr. 1529/33/2010*
Şedinţa publică din 30 octombrie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Cluj la 8 octombrie 2001 reclamantele au chemat în judecată pârâta Primăria oraşului Huedin solicitând desfiinţarea dispoziţiei nr. 148 din 21 septembrie 2001 emisă de pârâtă şi restituirea în natură a imobilului casă şi teren situat în oraşul Huedin, str. H.
După ce dosarul a parcurs două cicluri procesuale, în rejudecare după casare, prin decizia civilă nr. 21/A din 15 martie 2013 Curtea de Apel Cluj a constatat perimat apelul declarat de reclamante împotriva deciziei civile nr. 326 din 23 martie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în rejudecare după anularea sentinţei instanţei de fond.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că în rejudecarea apelului, în şedinţa de judecată din data de 9 decembrie 2011, s-a dispus suspendarea judecăţii în baza dispoziţiilor 1551 C. proc. civ., constatându-se că reclamantele-apelante nu şi-au îndeplinit obligaţia de a achita onorariul pentru expert.
Obligaţia a fost îndeplinită abia la data de 12 decembrie 2012, conform chitanţei din dosar.
Cum de la data acestei suspendări şi până la îndeplinirea obligaţiei a trecut mai mult de 1 an, pricina rămânând în nelucrare din motive imputabile părţilor, în temeiul art. 248 şi 252 C. proc. civ. s-a constatat perimarea recursului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele, recurs ce a fost admis prin decizia civilă nr. 4975 din 4 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost casată decizia recurată şi trimis apelul spre rejudecare cu motivarea că la data de 4 decembrie 2012 reclamantele au formulat o cerere de repunere pe rol, cerere asupra căreia instanţa de apel nu s-a pronunţat, deşi avea această obligaţie, fiind obligată şi să argumenteze o soluţie de respingere a unei astfel de cereri, încheierea pronunţată în acest condiţii fiind susceptibilă de recurs separat de hotărârea finală a judecăţii, lipsa acestei încheieri împiedicând exercitarea controlului judiciar.
În rejudecare, completul de judecată care a constatat perimarea apelului în ciclul procesual precedent, prin încheierea din 14 martie 2014, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de apelante, cu motivarea că acestea aveau obligaţia să îndeplinească cerinţa pentru care s-a dispus suspendarea judecării apelului până la momentul formulării cererii de repunere pe rol, şi nu la un moment ulterior, părţile achitând acest onorariu după împlinirea termenului de perimare.
După respingerea acestei cereri, completul de judecată a repus cauza pe rol din oficiu în vederea discutării excepţiei perimării şi, întrucât s-a pronunţat cu privire la aceasta în ciclul procesual precedent, în temeiul art. 24 alin. (1) C. proc. civ., s-a declarat incompatibil, cauza fiind repartizată aleatoriu unui alt complet de judecată.
Cu ocazia soluţionării excepţiei perimării, având în vedere considerentele ultimei decizii de casare, instanţa de apel a pus în discuţia apelantelor dacă au exercitat recurs separat împotriva încheierii de respingere a cererii de redeschidere a cauzei, conform dispoziţiilor art. 2441 C. proc. civ., iar reprezentanta acestora a arătat că nu a uzat de acest mijloc procesual.
Faţă de împrejurarea că împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol nu s-a exercitat calea de atac a recursului, constatând împlinit termenul de perimare de la data lăsării cauzei în nelucrare în mod imputabil apelantelor, în temeiul art. 252 C. proc. civ., prin decizia civilă nr. 451/A din 08 mai 2014 Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a constatat perimarea apelului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamantele, solicitând casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, în vederea continuării judecăţii. Au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea recusului au arătat că în mod greşit s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei şi s-a constatat perimat apelul, având în vedere faptul că la data de 4 decembrie 2012 au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, ce fusese suspendată la 9 decembrie 2011 în temeiul art. 1551 C. proc. civ., că prin depunerea acestei cereri au îndeplinit un act de procedură ce a întrerupt cursul perimării, astfel încât termenul de un an prevăzut de art. 248 C. proc. civ. nu era împlinit.
Analizând recursul declarat de reclamantele B.Z.L. şi S.A.A.K., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed:
În cauza de faţă pricina a fost suspendată la data de 9 decembrie 2011 în baza dispoziţiilor 1551 C. proc. civ., constatându-se că reclamantele-apelante nu şi-au îndeplinit obligaţia de a achita onorariul pentru expert.
Reclamantele au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la 4 decembrie 2012, înainte de a se împlini termenul de un an de la suspendare şi au pretins că acesta este un act procedural ce ar fi întrerupt cursul perimării.
Cazul particular de suspendare facultativă a judecăţii, prevăzut de art. 1551 C. proc. civ., constituie o sancţiune procedurală, instituind condiţia culpei părţii reclamante pentru neîndeplinirea unor obligaţii prevăzute de lege ori stabilite de judecător.
Pentru a decide dacă a operat întreruperea cursului perimării, instanţa are a analiza care a fost scopul actului săvârşit de reclamante. Dacă pretinsul act de procedură nu are în vedere continuarea judecăţii, el nu poate întrerupe curgerea termenului de perimare.
Or, aşa cum s-a reţinut, suspendarea a intervenit ca urmare a culpei reclamantelor în neîndeplinirea unei obligaţii stabilite de instanţă, fără de care cercetarea judecătorească a pricinii nu putea continua.
Pentru a avea efectul reclamat, cererea de repunere pe rol trebuia să fie însoţită de dovada îndeplinirii obligaţiei procesuale, adică de dovada achitării onorariului de expert.
Obligaţia a fost îndeplinită însă abia la data de 12 decembrie 2012, conform chitanţei din dosarul de apel, adică după împlinirea termenului de un an prevăzut de art. 248 C. proc. civ.
Cum pricina a rămas în nelucrare din culpa reclamantelor pe o durată mai mare decât cea permisă de legiuitor, în mod legal instanţa de apel a constatat perimarea căii de atac.
A decide altfel, ar însemna că ar fi suficient ca partea să depună o simplă cerere de repunere pe rol înăuntrul termenului de un an şi să întrerupă cursul perimării, rămânând la latitudinea sa momentul îndeplinirii obligaţiei. Or, nu acesta este scopul sancţiunii procedurale instituite de dispoziţiile art. 1551 şi art. 248 C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele B.Z.L. şi S.A.A.K. împotriva deciziei civile nr. 451/A din 08 mai 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2948/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2950/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
