ICCJ. Decizia nr. 295/2014. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 295/2014
Dosar nr. 37976/3/2010
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, sub nr. 37976/3/2010, reclamanta SC E.G. SRL Constanţa a chemat în judecată pârâta SC M.C.M. SRL Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 45.500 euro plus T.V.A., echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data plăţii şi 4.626 lei plus T.V.A., cu titlu de despăgubiri.
Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, prin sentinţa civila nr. 3688 din 22 martie 2012 a admis în parte acţiunea reclamantei SC E.G. SRL Constanţa şi a obligat pârâta SC M.C.M. SRL Bucureşti, la plata sumei de 63.835 lei reprezentând contravaloare reparaţii în cazul refacerii parţiale a pardoselii epoxidice conform expertizei.
A obligat pârâta la plata sumei de 2.892,70 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru.
A respins celelalte pretenţii ca neîntemeiate.
A obligat reclamanta la plata sumei de 2982 lei onorariu expert pentru dl G.I. A dat in debit reclamanta cu suma de 2.982 lei reprezentând onorariu expert către Biroul Local de Expertize pentru expertul G.I.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Că între reclamantă, beneficiar şi pârâtă, antreprenor, a fost încheiat contractul de antrepriză din 11 octombrie 2005 pentru realizarea unei hale frigorifice şi birouri, instalaţii electrice, instalaţii apă canal, instalaţii gaze, termoventilaţie şi amenajări exterioare şi că potrivit art. 8 din contract, pârâta s-a obligat să remedieze pe cheltuiala sa toate lucrările necorespunzătoare calitativ.
S-a reţinut fapta ilicită a pârâtei, care nu a executat întocmai lucrările contractate şi nu a efectuat remedierile stabilite prin procesul-verbal de recepţie finală a lucrărilor din 8 august 2007, a proceselor verbale încheiate ulterior, potrivit art. 8 şi art. 15.2.3 din contract, pentru a asigura buna funcţionare a obiectivului, expertul desemnat în cauză concluzionând că pârâta nu a aplicat soluţiile tehnice corespunzătoare.
A respins, celelalte pretenţii ale reclamantei, reprezentând valoarea reparaţiilor pardoselii din gresie etaj 1, camera 1, ca nedovedite, conform art. 998 C. civ.
Prin Decizia civilă nr. 384 din 12 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, a admis apelul declarat de reclamanta SC E.G. SRL Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 3688 din 22 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, in contradictoriu cu parata SC M.C.M. SRL Bucureşti, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 136.584 lei reprezentând contravaloarea totală a reparaţiilor pardoselii epoxidice.
A obligat pârâta la plata sumei de 4.347,68 lei cheltuieli de judecată.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
A obligat pârâta Ia plata sumei de 1.032,99 lei.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele:
S-a reţinut că în raport de probele administrate în cauză, raportul de expertiză, de calitatea pârâtei de proiectant şi de executant al lucrărilor de construcţii, de obligaţiile asumate prin art. 8 din contract, de procesul verbal de recepţie finală a lucrărilor din 8 august 2007, de procesele verbale de constatare încheiate ulterior, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 30 din H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, în mod greşit instanţa de fond a obligat pârâta numai la plata sumei de 63.835 lei şi nu de 136.584 lei, sumă care reprezintă contravaloarea reală totală a reparaţiilor pardoselii epoxidice.
Curtea a respins cererea reclamantei de obligare la plata sumei de 2.065 lei şi de 4.626 lei, cu T.V.A., reţinând că lucrarea respectivă nu a fost menţionată ca deficienţă şi că părţile au constatat că aceste deficienţe au fost remediate.
Curtea a apreciat că motivul trei de apel invocat de reclamantă este fondat in parte.
În raport de art. 274 alin. (2) C. proc. civ., a obligat pârâta şi la plata sumei de 3.000 lei reprezentând onorariul expert.
A respins cererea reclamantei privind valoarea reparaţiilor efectuate pe cheltuiala sa întrucât nu a pus la dispoziţie contractele încheiate cu terţii pentru a dovedi lucrările efectuate de aceştia.
împotriva Deciziei civile nr. 384 din 12 octombrie 2012, pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, a declarat recurs pârâta SC M.C.M. SRL Bucureşti, întemeiat pe art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul admiterii excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei sau respingerii acţiunii acesteia.
După o prezentare a situaţiei de fapt, recurenta pârâtă a susţinut în esenţă următoarele:
- Că hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că deşi instanţa de apel a reţinut corect că, contractul este legea părţilor în derularea raporturilor contractuale, aceasta a aplicat greşit art. 969 C. civ., în condiţiile în care din probele administrate în cauză, nu se demonstrează întrunirea elementelor răspunderii civile contractuale, că nu se poate reţine culpa sa în formarea porţiunilor de îngheţ câtă vreme nu au fost montate instalaţiile de frig, cu atât mai mult cu cât i-a învederat reclamantei defectele constatate şi remediate, cât şi neconformităţile pe care trebuia să le remedieze împreuna cu tehnologul de frig, că proiectarea instalaţiei de frig nu a format obiectul contractului din 23 iunie 2004, iar potrivit anexei 2 la contractul de antreprenoriat f.n. din 11 octombrie 2005, de achiziţionare a echipamentelor de frig, a electrostivuitoarelor şi rafturilor s-a ocupat chiar reclamanta.
- Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. a fost dezvoltat, arătându-se că în mod greşit instanţa a interpretat actul juridic dedus judecăţii, a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
În esenţă, recurenta a arătat că din coroborarea probelor administrate în cauză, minuta din 31 august 2004 din care rezultă că societatea sa nu s-a ocupat de instalaţia de frig, certificatul de garanţie al vopselelor folosite eliberat de importator, raportul de expertiză din care rezultă că pardoseala expoxidică alunecă foarte tare în condiţii de îngheţ, contractul de proiectare, etc, instanţa ar fi trebuit să constate fie că fapta culpabilă nu există, prin urmare deficienţele constatate nu-i pot fi imputate în lipsa unui contract de mentenanţă, contract care nu a existat niciodată, fie că dreptul la acţiune al reclamantei este prescris.
A susţinut că dreptul la acţiunea în pretenţii a reclamantei a luat naştere odată cu constatările din anexa nr. 3 la procesul verbal de recepţie finală, care a fost încheiată la 12 luni de la terminarea lucrărilor, astfel că ultima zi când acţiunea reclamantei putea fi introdusă, a fost 8 august 2010, iar reclamanta a depus-o cu o zi mai târziu, respectiv la 9 august 2010.
Intimata-reclamantă SC E.G. SRL Constanţa prin întâmpinarea depusă la data de 28 ianuarie 2014, a cerut respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele expuse în scris.
Analizând recursul declarat de pârâta SC M.C.M. .SRL Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 384 din 12 octombrie 2012, pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, din perspectiva criticilor formulate şi temeiurilor de drept arătate, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În speţă, prin prisma acestui motiv de recurs, s-a pus în discuţie nerespectarea prevederilor art. 969 C. civ., în raport de executarea obligaţiilor asumate de pârâtă prin contract, care fac obiectul cauzei deduse judecăţii.
Astfel, este de necontestat că părţile au încheiat contractul menţionat, în condiţiile art. 969-970 C. civ. şi că potrivit art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, dar în cauză nu se poate reţine că, instanţa de apel a încălcat principiul ce se desprinde din dispoziţiile art. 969 C. civ., în condiţiile în care a dat eficienţă tocmai clauzelor înserate de părţi în contractul semnat.
Avându-se în vedere faptul că, în cauză s-a întocmit recepţia la terminarea lucrărilor în sensul avut în vedere de părţi la încheierea contractului, a devenit aplicabilă clauza contractuală care a atras obligaţia executantului de a remedia pe propria cheltuială defecţiunile de execuţie constatate la recepţia finală, de fapt la terminarea lucrărilor precum şi în perioada de garanţie şi cum defecţiunile de execuţie au fost identificate de procesul verbal de recepţie finală a lucrărilor din 8 august 2007 şi anexei, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 30 din H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare, defecţiuni care nu au fost remediate, aceste lucrări au format obiectul contractului încheiat între reclamanta SC E.G. SRL Constanţa şi pârâta SC M.C.M. .SRL Bucureşti.
Cum în procesul verbal de recepţie s-au indicat lipsurile constatate, iar acestea nu au fost remediate de executant conform prevederilor legale şi clauzelor contractuale, şi cum recurenta pârâtă nu a efectuat lucrările în mod corespunzător, văzând dispoziţiile art. 969 C. civ. şi prevederile art. 22 şi 23 din Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat prin H.G. nr. 273/1994, ca urmare, în mod corect instanţa de apel a reţinut răspunderea contractuală a pârâtei, obligând-o pe aceasta la plata sumei de 136.584 lei reprezentând contravaloarea totală a reparaţiilor pardoselii epoxidice.
Totodată, se reţine că, recurenta a subsumat acestui motiv de recurs critici de netemeinicie, referitoare la interpretarea greşită a probelor administrate în cauză de reclamantă, în sensul că acestea nu demonstrează întrunirea elementelor răspunderii civile contractuale, a culpei sale pentru formarea porţiunilor de îngheţ a pardoselii epoxidice, câtă vreme nu a efectuat instalaţiile de frig, a faptei ilicite ce a dus la executarea defectuoasă a obligaţiilor contractuale, ce nu pot fi analizate.
Argumentele aduse în sprijinul acestei critici demonstrează nu numai faptul că nu sunt în concordanţă cu cerinţele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidenţiază nemulţumirea recurentei sub aspectul în care instanţa a înţeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză, care excede competenţei instanţei de recurs, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigenţele impuse de art. 304 C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii judecătoreşti recurate.
De altfel nici motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi primit, în condiţiile în care instanţa de apel a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente în cauză, ţinând cont de clauzele contractuale stabilite de părţi prin contractul încheiat, iar criticile formulate vizează interpretarea dată de instanţa de apel probelor administrate de părţi, iar nu interpretarea greşită a unui act juridic dedus judecăţii.
Nici critica prin care recurenta a susţinut că dreptul la acţiune al reclamantei este prescris, faţă de data la care aceasta a luat naştere, odată cu constatările din Anexa nr. 3, care face parte integrantă din procesul verbal de recepţie finală, care a fost încheiată la 12 luni de la terminarea lucrărilor, astfel că ultima zi când acţiunea reclamantei putea fi introdusă, a fost 8 august 2010, iar reclamanta a depus-o cu o zi mai târziu, respectiv la 9 august 2010, nu poate fi primită, acesta fiind pentru prima oară invocată în recurs, omisso medio.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M.C.M. SRL Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 384 din 12 octombrie 2012, pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă.
Irevocabila.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 294/2014. Civil. Pretenţii. Suspendare... | ICCJ. Decizia nr. 296/2014. Civil. Reziliere contract. Evacuare.... → |
|---|
