ICCJ. Decizia nr. 294/2014. Civil. Pretenţii. Suspendare executare silită. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 294/2014
Dosar nr. 27758/3/2009
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25 iunie 2009, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comerciala, şi precizată ulterior, reclamanta SC E.I. SRL Bucureşti prin lichidator Judiciar B.F.J. Consulting Sprl B.F. a chemat în judecată pârâta SC P.V. SA Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 55.826,40 euro, astfel cum rezultă din raportul de expertiză şi arată că solicită dobânda legală în cuantum de 66.518,03 lei, calculată de la data de 01 decembrie 2008 până la data formulării cererii.
Prin sentinţa civilă nr. 8301 din 12 iunie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, a admis în parte cererea reclamantei SC E.I. SRL Bucureşti prin lichidator Judiciar B.F.J. consulting Sprl B.F. astfel cum a fost formulată şi precizată, a obligat pârâta SC P.V. SA Bucureşti, să plătească reclamantei suma de 55.826,40 euro, în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii.
A obligat pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei menţionate (dobânda se va calcula la suma în lei) începând cu data pronunţării prezentei hotărâri şi până la data achitării integrale a debitului.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 19.840 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut următoarele:
Că între părţi, la data de 28 mai 2008, s-a încheiat un contract de antrepriză între absenţi, în modalitatea ofertă urmată de acceptare, potrivit căruia reclamanta urma să execute instalaţiile H.V.A.C. şi sanitare în cadrul obiectivului W.G.P. clădirea H4, pentru o valoare globală, forfetară de 2.055.000 euro, în intervalul 02 iunie 2008 -01 decembrie 2008 şi că pentru realizarea evaluării lucrărilor executate expertul a efectuat verificări în corpul H4, corp de clădire în discuţie în prezenta cauză şi, urmare a constatărilor faptice din teren, prin expertiza efectuată iniţial şi prin răspunsul la obiecţiuni, în final, expertul a concluzionat că valoarea rămasă de achitat este de 55.826,40 euro.
Tribunalul a reţinut că reclamanta a procedat la executarea contractului până în luna septembrie 2008, că a fost dovedită executarea lucrărilor pretinse de reclamantă în cauză, atât prin raportul de expertiză întocmit cât şi prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv corespondenţa electronică dintre părţi, în special e-mail-ul din data de 30 octombrie 2008, prin care se recunoaşte existenţa unui echipament deja instalat de reclamantă în corpul de clădire H4, că pârâta nu a achitat contravaloarea lucrărilor aferente lunii septembrie 2008, că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 969 C. civ., astfel că pârâta datorează suma de 55.826,4 euro, ce urmează a fi plătită de pârâtă la cursul BNR din ziua plăţii, având în vedere calitatea de rezidenţi în România a părţilor şi dispoziţiile Regulamentului B.N.R. din 2005 privind regimul valutar.
În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei şi la plata dobânzii legale aferente, tribunalul a apreciat cererea ca fiind întemeiată doar în parte, în sensul că pârâta datorează dobânda de la data pronunţării hotărârii, întrucât câtimea creanţei nu rezulta din nici un înscris, fiind stabilită doar prin prezenta hotărâre, astfel că doar de la acest moment ea este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă şi ca atare, purtătoare de dobânzi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, prin Decizia civilă nr. 494 din 10 decembrie 2012 a respins cererea de suspendare ca fiind rămasă fără obiect.
A respins apelul formulat de pârâta SC P.V. SA, Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 8301 din 12 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, în contradictoriu cu reclamanta SC E.I. SRL prin lichidator B.F.J. consulting Sprl B.F.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Că pârâta prin adresele transmise pe e-mail la 15 octombrie 2008 şi 30 octombrie 2008, a solicitat reclamantei modificarea convenţiei în condiţiile menţionate, iar cu adresa din 04 decembrie 2008, a notificat încetarea contractului de prestări servicii în construcţii materializat în comanda înregistrată la SC P.V. SA la 28 mai 2008, ca urmare a acceptării ofertei SC E.I. SRL şi a expirării termenului de execuţie a lucrărilor contractate la data de 01 decembrie 2008.
Instanţa a reţinut în baza probelor administrate că, pârâta a recunoscut faptul că reclamanta i-a furnizat echipamente în prima etapă a lucrării, iar în a doua etapă a efectuat montajul acestora, iar în ceea ce priveşte obligata asigurării pazei pentru echipamentele aduse în şantier, s-a apreciat că potrivit scrisorii de comandă din 28 mai 2008, pe perioada desfăşurării lucrării, responsabilitatea privind materialele si echipamentele reveneau executantului, însă, ulterior datei de 01 octombrie 2008, când au fost sistate lucrările, paza echipamentelor a revenit pârâtei şi că în cuprinsul procesului verbal de constatare a stării de fapt din 20 noiembrie 2008 întocmit de către executor judecătoresc V.P., au fost menţionate toate echipamentele care se aflau pe şantier la acea dată.
Instanţa a reţinut că la data de 28 noiembrie 2011, raportul de expertiză întocmit de expert tehnic D.M.L. a concluzionat că valoarea situaţiei de lucrări din luna septembrie 2008 este de 88.377,16 euro, iar prin răspunsul la obiecţiuni expertul a concluzionat că suma datorată de pârâtă este 55.826,40 euro, iar prin încheierea de şedinţă din 17 aprilie 2012, a respins ca neîntemeiate obiecţiunile formulate de pârâtă, cu motivarea că expertul a explicat concluziile sale, a prezentat constatările faptice din teren, inclusiv lucrările ce se regăsesc în subsolul construcţiei, argumentând concluziile la care a ajuns.
Împotriva Deciziei civile nr. 494 din 10 decembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, a declarat recurs pârâta SC P.V. SA Bucureşti, întemeiat pe art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În criticile formulate, recurenta după o prezentare a situaţiei de fapt, a susţinut în esenţă următoarele:
- Că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ci cuprinde motive străine de natura pricinii, motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
În acest sens a susţinut că instanţa de apel a reţinut greşit că societatea sa nu a achitat situaţia de lucrări pe luna septembrie, că datorează suma menţionată în condiţiile în care asigurarea pazei pe şantier îi revenea reclamantei, fără să aibă în vedere situaţia de fapt şi probele administrate în cauză, cu referire la înscrisurile depuse la dosar şi la expertiza tehnică efectuată în cauză, că a solicitat administrarea probei cu martori dar că instanţa în mod nejustificat i-a respins-o, iar în ceea ce priveşte asigurarea pazei pe şantier, motivarea este contrară voinţei părţilor.
- I nvocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a susţinut în esenţă că decizia instanţei de apel este nelegală, în raport de prevederile art. 201, art. 969, 979 şi 1073 C. civ., arătând că reclamanta este cea care nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, că suma la care a fost obligată a fost stabilită în baza unor situaţii de lucrări fictive, întrucât expertiza efectuată în cauză nu a avut în vedere toate lucrările executate şi nici sumele achitate de societatea sa.
A cerut să se constate nulitatea raportului de expertiză, care a fost întocmit cu încălcarea dispoziţiilor art. 201 C. proc. civ.
Că, deşi expertiza efectuată în cauză s-a admis la cererea societăţii sale, urmând să stabilească care sunt lucrările efectuate şi care este valoarea acestora, apreciază că aceasta potrivit art. 105 C. proc. civ., a fost întocmită cu neobservarea condiţiei de valabilitate şi de fond ce rezultă din art. 201 C. proc. civ., în sensul că expertul avea obligaţia să răspundă numai la obiectivul stabilit de instanţă şi nu la ceea ce a considerat expertul.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 24 ianuarie 2014, intimata SC E.I. SRL Bucureşti prin lichidator Judiciar B.F.J. consulting Sprl Bucureşti a cerut respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele expuse în scris.
Analizând recursul declarat de pârâta SC P.V. SA Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 494 din 10 decembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, din perspectiva criticilor formulate şi temeiurilor de drept arătate, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
- Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori stăine de natura pricinii.
Înalta Curte, constată că această critică este nefondată, întrucât contrar susţinerilor recurentei, motivele invocate de parte au făcut obiectul examinării de către instanţă, iar hotărârea a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât aceasta cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină şi care au format convingerea instanţei, cât şi cele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor, în concordanţă cu textele de lege incidente cauzei.
De altfel, se poate observa fără dubii că instanţa de apel a motivat detaliat decizia recurată, analizând criticile formulate în apel, argumentând motivele pentru care nu a fost reţinută răspunderea pârâtei, ţinând cont de obligaţiile asumate de părţi prin convenţia încheiată în condiţiile art. 969 C. civ.
În ceea ce priveşte criticile prin care recurenta a susţinut că decizia din apel a fost pronunţată fără să aibă în vedere situaţia de fapt şi probele administrate în cauză, cu referire la înscrisurile depuse la dosar, că şi în ceea ce priveşte asigurarea pazei pe şantier motivarea este contrară voinţei părţilor, nefiind conformă deplasărilor în teren şi actelor încheiate, că instanţa în mod nejustificat i-a respins administrarea probei cu martori, că expertiza tehnică efectuată în cauză este părtinitoare, acestea sunt aspecte de netemeinicie care exced prezentului recurs, în condiţiile abrogării pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În speţă, prin prisma acestui motiv de recurs, s-a pus în discuţie nerespectarea prevederilor art. 969 C. civ., în raport de executarea obligaţiilor asumate de pârâtă prin contract, care fac obiectul cauzei deduse judecăţii.
Astfel, este de necontestat că părţile au încheiat contractul menţionat, în condiţiile art. 969-970 C. civ. şi că potrivit art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, dar în cauză nu se poate reţine că, instanţa de apel a încălcat principiul ce se desprinde din dispoziţiile art. 969 C. civ., în condiţiile în care a dat eficienţă tocmai clauzelor înserate de părţi în contractul semnat.
Critica recurentei prin care a susţinut că greşit s-a reţinut culpa sa, în condiţiile în care sumele la care a fost obligată la plată a fost stabilită în baza unor situaţii de lucrări fictive, fapt confirmat şi de raportul de expertiză, că expertul nu a avut în vedere toate lucrările efectuate şi nici sumele achitate de societatea sa, că instanţa de judecată a achiesat în mod nelegal la opinia expertului, astfel că obligaţiile părţilor trebuiau să fie stabilite în raport de contribuţia fiecărei părţi până la încetarea contractului nu poate fi primită.
Succesiunea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs, simplele referiri la dispoziţiile legale privind derularea raporturilor dintre părţi nu pot constitui motive de nelegalitate.
Argumentele aduse în sprijinul acestei critici demonstrează nu numai faptul că nu sunt în concordanţă cu cerinţele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidenţiază nemulţumirea recurentei sub aspectul în care instanţa a înţeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză, care excede competenţei instanţei de recurs, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigenţele impuse de art. 304 C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii judecătoreşti recurate.
Nici critica prin care recurenta a cerut să se constate nulitatea raportului de expertiză întocmit în cauză, întrucât a fost făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 201 C. proc. civ. nu poate fi primită faţă de prevederile art. 108 alin. (3) C. proc. civ., întrucât pentru a fi valorificată pe calea recursului, trebuia să fi fost invocată in limine litis în faţa instanţei de fond, iar aceasta să o fi respins sau să fi omis să se pronunţe asupra ei, iar această neregularitate procedurală să fi fost reiterată fără succes în faţa instanţei de apel.
Prin urmare, cum această nulitate relativă nu a fost invocată potrivit legii, neregularitatea actului de procedură a fost acoperit, astfel că ea nu mai poate fi ridicată de parte în această fază procesuală a recursului.
În consecinţă, pentru considerentele reţinute, cum decizia instanţei de apel este legală, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., va fi obligată recurenta pârâtă SC P.V. SA Bucureşti la plata sumei de 6.200 lei cheltuieli de judecată către intimata SC E.I. SRL Bucureşti prin lichidator Judiciar B.F.J. consulting Sprl Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P.V. SA Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 494 din 10 decembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă.
Obligă recurenta pârâtă SC P.V. SA Bucureşti la plata sumei de 6.200 lei cheltuieli de judecată către intimata SC E.I. SRL Bucureşti prin lichidator Judiciar B.F.J. consulting Sprl Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 293/2014. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 295/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
