ICCJ. Decizia nr. 3045/2014. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şi JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3045/2014
Dosar nr. 23/36/2014
Şedinţa publică din 06 noiembrie 2014
Asupra cererii de faţă constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 400 din 06 iulie 2010, Curtea de Apel Constanţa a. respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta l.P.A. şi de pârâta SC O.O. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 36 din 18 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 3197/1118/2009.
Prin Decizia civilă, nr. 83 din 05 februarie 2013, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a respins recursul declarat de reclamanta l.P.A., în contradictoriu cu intimata SC O.O. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 4465 din 17 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Constanţa.
Prin Decizia civilă nr. 1155 din 29 octombrie 2013, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a admis recursurile declarate de reclamanta l.P.A. şi de pârâta SC O.O. SRL împotriva sentinţei civile nr. 14518 din 18 septembrie 2012, pronunţată de Judecătoria Constanţa, a modificat, în parte, sentinţa atacată, în sensul că a anulat, în parte, actele de executare referitoare la executarea obligaţiei de reintegrare în muncă, a constatat că suma datorată de pârâtă contestatoarei este de 14.289 lei, la care se adaugă tichetele de masă în valoare de 3.494 lei şi au fost menţinute celelalte dispoziţii.
Prin cererea înregistrată la data de 13 ianuarie 2014 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, l.P.A. a solicitat revizuirea a două hotărâri definitive potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 400 din 06 iulie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, şi anume Decizia civilă nr. 83 din 05 februarie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, şi Decizia civilă nr. 1155 din 29 octombrie 2013 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă. A solicitat, totodată, repunerea în termenul de formulare a cererii de revizuire, arătând că Decizia civilă nr. 1155 din 29 octombrie 2013 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, a fost redactată la data de 27 noiembrie 2013. A susţinut că a aflat de conţinutul acestei hotărâri judecătoreşti la momentul în care i s-a comunicat Somaţia nr. 1196 din 23 decembrie 2013 emisă de intimată.
Prin Decizia civilă nr. 178 din 02 iunie 2014, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art 322 pct. 7 C. proc. civ., în favoarea instanţei supreme.
În conformitate cu prevederile art 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu precădere cererea de repunere in termen şi excepţia tardivităţii, data fiind strânsa legătură dintre cele două chestiuni procedurale.
În cauza de faţă, revizuenta a susţinut că nu a formulat cererea de revizuire în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât nu a luat cunoştinţă de conţinutul motivării deciziilor a căror revizuire o solicită decât după comunicarea Somaţiei de compensare nr. 1196, emisă de pârâtă la data de 23 decembrie 2013.
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, care poate fi exercitată numai condiţiile strict şi limitativ stabilite prin art. 322 coroborat cu art. 324 C. proc. civ.
În partea introductivă a art. 322 C. proc. civ. se stabileşte o condiţie comună tuturor cazurilor de revizuire (enunţate la pct. 1-9), respectiv aceea ca cererea de revizuire să fie îndreptată împotriva unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, ori a unei hotărâri a instanţei de recurs numai în situaţiile în care evocă fondul.
În speţă, revizuenfa a atacat hotărâri pronunţate de instanţe de recurs, invocând cazul de revizuire reglementat la art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de o lună pentru exercitarea căii de atac a revizuirii curge, pentru cererile întemeiate pe prevederile art, 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., de la data pronunţării ultimei hotărâri.
Din economia reglementărilor anterior menţionate, Înalta Curte constată că, în concepţia legiuitorului, exercitarea căii de atac a revizuirii împotriva hotărârilor date de instanţe de recurs poate fi făcută numai în termen de o lună de la data pronunţării acestor hotărâri. Astfel, legiuitorul a instituit o prezumţie legală absolută în sensul că părţile au posibilitatea de a cunoaşte eventuala contrarietate a hotărârilor la momentul cunoaşterii soluţiei hotărârii.
Cererea de repunere în termen este susţinută de către revizuentă prin argumentul potrivit căruia nu a avut posibilitatea să ia cunoştinţă de considerentele deciziilor instanţelor de recurs, numai aceste considerente fiind în măsură a-i permite să identifice contrarietatea acestor hotărâri cu Decizia civilă nr. 400 din 06 iulie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.
Având în vedere considerentele expuse anterior, instanţa apreciază că nu poate fi primită apărarea revizuentei în sensul că necunoaşterea motivării ar fi constituit un impediment mai presus de voinţa sa în a formula, înăuntrul termenului de o lună de la data pronunţării acesteia, cererea de revizuire.
Pe cale de consecinţă, Curtea va respinge cererea de repunere în termen, ca neîntemeiată şi, în temeiul art. 103 alin. (1) coroborat cu art. 324 pct. 1 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire ca fiind tardiv formulată.
Cu privire la cererea de obligare a revizuentei la plata cheltuielilor de judecată, se constată că la dosar, filele 18-19 se află xerocopii după factura şi chitanţa în cuantum de 1.240 lei, reprezentând onorariul de avocat.
Or, în ceea ce priveşte onorariul de avocat, acesta se dovedeşte prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanţei reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată, însoţite de un exemplar al facturii fiscale, care să menţioneze numărul contractului de asistenţă juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume. Justificarea acestui raţionament are în vedere că, în raport de actele justificative ale plăţilor efectuate, instanţa va acorda cheltuielile de judecată.
Prin urmare, având în vedere că intimata nu a depus documente de plată justificative, ci doar xerocopii, se constată că nu sunt incidente dispoziţiile uit. 274 C. proc. civ., motiv pentru care cererea de obligare a revizuentei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea revizuentei l.P.A. de repunere în termenul de formulare a cererii de revizuire.
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire a Deciziilor nr. 1155 din 29 octombrie 2013 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, şi nr. 83/CM din 05 februarie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, formulată de revizuenta l.P.A.
Respinge cererea de obligare a revizuentei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publica, astăzi 06 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3044/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3046/2014. Civil → |
|---|
