ICCJ. Decizia nr. 3042/2014. Civil. Actiune in raspundere delictuala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3042/2014
Dosar nr. 834/2/2014
Şedinţa publică din 06 noiembrie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11 februarie 2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, revizuenta Ş.C.A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin M.F.P., revizuirea Deciziei civile nr. 84 din 14 ianuarie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, susţinând că este potrivnică Deciziei civile nr. 682 din 22 iunie 2010 pronunţată de aceeaşi instanţă.
În motivare a susţinut că prin sentinţa civilă nr. 5689 din 20 octombrie 2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în Dosarul nr. 2180/4/2009 i s-a admis cererea formulată împotriva pârâţilor Statul Român prin M.F.P. şi A.N.R.P. - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 247/2005 şi Legii nr. 10/2001, a fost obligat pârâtul Statul Român prin M.F.P. la 114.973,74 lei, plus dobânda legală aferentă sumei de 41.666,60 lei pentru perioada 06 iunie 2008 - 01 septembrie 2008, sume ce rezultau din Titlul de plată şi Titlu de conversie, reţinându-se că acţiunile F.P. nu au fost încă listate la bursa de valori. Prin Decizia civilă nr. 682 din 22 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins apelul declarat de Statul Român prin M.F.P. împotriva acestei sentinţe, ea nefondat.
La data de 22 iunie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a pronunţat în Dosarul civil nr. 36413/4/2012, Decizia civilă nr. 84 din 14 ianuarie 2014 prin care, contrar Deciziei civile nr. 682 din 22 iunie 2010 pronunţată de aceeaşi instanţă, respinge acţiunea reclamantei privind obligarea debitorului pârât Statul Român prin M.F.P. la plata diferenţei sumei în numerar până la realizarea despăgubirii totale prevăzută în Titlul de conversie, diferenţă rezultată din valoarea nominală a unei acţiuni F.P. calculată la 1 leu, cu 3 ani înainte de listarea la bursă şi valoarea reală de plată a unei acţiuni a F.P. după listarea la bursă, de 40 de bani.
Prin Decizia civilă nr. 894 din 26 mai 2014 a Curţii de Apei Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, instanţa reţinând, în esenţă, că deciziile invocate de revizuenta nu pot fi considerate contradictorii, în sensul art 322 pct 7 C. proc. civ., deoarece între pricinile soluţionate prin aceste hotărâri nu există identitate de obiect, părţi şi cauză, iar în ai doilea litigiu nu s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuenta Ş.C.A., indicând motivul de neiegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în motivarea recursului a arătat că instanţa nu a pus în discuţia părţilor admisibilitatea cererii de revizuire, că intimatul nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în faţa instanţei şi că cererea de revizuire era admisibilă, întrucât este întrunită tripla identitate părţi obiect cauză. A susţinut că Decizia civilă nr. 84 din 14 ianuarie 2014, pronunţată de Tribunalui Bucureşti, secţia a V-a civilă, este contrară sentinţei civile nr. 5689 din 20 octombrie 2009 a judecătoriei sectorului 4 Bucureşti şi Deciziei civile nr. 682 din 22 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Analizând recursul din perspectiva dispoziţiilor art 3021 alin. (1) lit. c) coroborate cu dispoziţiile art 306 alin. (3) C, proc. civ., Înalta Curte constata nulitatea acestuia, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de neiegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanţei raportat ia motivul de recurs invocat.
Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigenţele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 din cod.
În speţă, recurenta-revizuentă a indicat în mod formal că îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art, 304 pct. 9 C. proc. civ., Iară a indica, însă, care sunt dispoziţiile legale, de drept material ori procesual, încălcate, nici prin cererea de recurs şi nici prin concluziile formulate în faţa instanţei.
Prima critică formulată, referitoare la faptul că instanţa nu a pus în discuţia părţilor admisibilitatea cererii de revizuire, nu poate fi încadrată în niciunul din cazurile de modificare, ori casare prevăzute de lege, având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, iar din încheierea de şedinţă de la termenul din 12 mai 2014, care face parte integrantă din decizia recurată, rezultă că instanţa a acordat cuvântul „asupra admisibilităţii cererii de revizuire şi în susţinerea acesteia".
Nici susţinerea că Decizia civilă nr. 84 din 14 ianuarie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, este contrară sentinţei civile nr. 5689 din 20 octombrie 2009 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti şi Deciziei civile nr. 682 din 22 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, nu se constituie într-o veritabilă critică de nelegalitate a deciziei atacate, având în vedere că nu se indică care sunt dispoziţiile iegale aplicate şi interpretate greşit şi nici nu se dezvoltă argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este eronat şi neiegal raţionamentul instanţei de revizuire, instanţă care, în motivarea soluţiei pronunţate, a reţinut că în cadrul celui de-al doilea litigiu nu s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, iar obiectul celor două dosare este diferit.
Succesiunea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic şi nu poate fi, în nici un caz, apreciată drept motiv de nelegalitate al deciziei pronunţate în apel, astfel încât nu poate fi încadrată în dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor ari. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de revizuentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de revizuentă Ş.C.A. împotriva Deciziei nr. 894 din 26 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publica, astăzi 06 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3027/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3043/2014. Civil. Grăniţuire. Recurs → |
|---|
