ICCJ. Decizia nr. 3027/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şî JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3027/2014
Dosar nr. 2345/1/2014
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2014
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1639 din data de 29 mai 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, au admis recursurile declarate de pârâţii Municipiul Bucureşti prin primar general şi Statul Român prin M.F.P. prin D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 316/A din 11 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă. A fost modificată, în parte, decizia, în sensul că au fost admise apelurile pârâţilor Municipiul Bucureşti prin primar general şi Statul Român prin M.F.P. prin D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2096 din 27 noiembrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IIl-a civilă, a schimbat, în parte, sentinţa, în sensul că a respins capătul de cerere privind constatarea ne valabilităţii titlului statului şi înlăturarea obligării pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată. A respins recursul declarat de reclamanta R.R.V. împotriva aceleiaşi decizii şi a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare reclamanta R.R.V.
La primul termen de judecată stabilit pentru 05 noiembrie 2014, instanţa din oficiu, a supus dezbaterii excepţia inadmîsibilităţii contestaţiei în anulare, pe care analizând-o cu prioritate în temeiul dispoziţiilor art, 137 C. proc. civ., o găseşte incidenţa speţei pentru următoarele considerente:
Art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. prevede că împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silita, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Faţă de aceste dispoziţiile legale, contesîatoarea avea posibilitatea de a formula contestaţia în anulare în termen de un an de la data când hotărârea atacată a rămas irevocabila, prin contestaţie în anulare înţelegându-se atât declararea propriu-zisă a căii de atac, cât şi motivarea acesteia.
Nu există nicio dispoziţie legală care să prevadă în mod distinct un termen de declarare a căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare şi un termen de motivare a acesteia.
De asemenea, nu există nicio dispoziţie legală care să permită aplicarea prin analogie a unor prevederi legale referitoare la declararea sau motivarea altor căi de atac.
În ceea ce priveşte calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare formulată împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, legiuitorul a prevăzut, practic, două termene în care contestaţia poate fi introdusă. Un termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre şi un termen de cel mult un an calculat de Ia data deciziei irevocabile.
În cauza de faţă, contestatoarea a depus la registratura Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea privind contestaţia în anulare la data de 16 iunie 2014, deci în termenul legal de un an, calculat de la data Deciziei nr. 1639 din 29 mai 2014, fără a arăta motivele de faptei de drept ale acestei cereri, menţionând că motivele le va depune ulterior luării la cunoştinţă de decizia atacată. La termenul de judecată din data de 05 noiembrie 2014 instanţa a rămas în pronunţare asupra contestaţiei în anulare, nemotivată nici până la acest termen.
Contestaţia în anulare se priveşte ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Cale extraordinară de atac, de retractare, contestaţia în anulare, reprezintă un mijloc procedural eficient în a obţine o noua judecată numai în cazul săvârşirii unor importante neregularitâţi procedurale, care încalcă dreptul la apărare şi nesocotesc principiul contradietorialităţii, care guvernează procesul civil.
Potrivit art. 317 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare numai pentru două motive expres şi limitativ prevăzute şt anume: când procedura de citare pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost legal îndeplinită şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Desfiinţarea hotărârii judecătoreşti atacate prin acest mijloc procedural este posibilă însă numai în aceste condiţii, limitativ prevăzute de lege, care nu sunt incidente în speţă, contestatorea ne întemeindu-şi cererea pe nîciunul din aceste două motive.
Solicitarea contestatoarei nu poate fi încadrată nici în dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., care prevăd că, în ceea ce priveşte hotărârile instanţelor de recurs, acestea mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Cum prin cererea dedusă judecăţii, contestatoarea nu a dezvoltat critici care sa se încadreze în vreunul din motivele expres prevăzute de art. 317, 318 C. proc. civ., ci a formulat calea de atac tară a invoca incidenţa vreunuia dintre textele legale amintite, instanţa nu poate exercita controlul judiciar în alte limite decât dispuse de aceste prevederi, astfel încât contestaţia în anulare nu poate fi primită.
În consecinţă, pentru considerentele de drept arătate, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia dedusă judecăţii.
Prin urmare, singura cerere formulată în termenul legal este cea din data de 16 iunie 2014, care se regăseşte la fila 3 din dosar, care nu cuprinde motivele pentru care să se dispună anularea Deciziei nr. 1639 din 29 mai 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, astfel încât, văzând dispoziţiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea R.R.V., ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea R.R.V. împotriva Deciziei nr. 1639 din data de 29 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3018/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3042/2014. Civil. Actiune in raspundere... → |
|---|
