ICCJ. Decizia nr. 3097/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3097/2014
Dosar nr. 2235/105/2009**
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia civilă, sub nr. 2235/105/2009, la data de 12 mai 2009, reclamantul M.N. a solicitat, în temeiul Legii nr. 198/2004 şi al Legii nr. 33/1994, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R., în calitate de reprezentant al Statului Roman, anularea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 30 aprilie 2009 şi a procesului-verbal din 28 aprilie 2009, în sensul modificării acestora şi acordarea unor despăgubiri în valoare de 450.000 RON pentru terenul expropriat, proprietatea sa, în suprafaţă de 115 mp şi construcţia situată pe acesta, aflate în comuna Bărcăneşti, judeţ Prahova, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că în mod nelegal s-a dispus acordarea unor despăgubiri pentru terenul expropriat şi construcţia aferentă, în valoare de 112.744 RON, fără să se ţină seama de preţul de circulaţie al terenului în zonă, de amplasamentul acestuia, de pagubele ce i se cauzează ca urmare a exproprierii imobilelor, neavând posibilitatea să-şi achiziţioneze un alt imobil cu suma oferită.
La data de 10 noiembrie 2009, instanţa, având în vedere că M.N. a decedat, a dispus introducerea în cauză, în calitate de reclamanţi, a moştenitorilor acestuia, M.A. şi M.M.V.
Prin Sentinţa nr. 772 din 1 iunie 2010, Tribunalul Prahova, secţia civilă, a admis în parte acţiunea; a modificat în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 aprilie 2009 şi procesul-verbal din 28 aprilie 2008 emise de către pârâtă, în sensul că a stabilit în favoarea reclamanţilor dreptul de a încasa o despăgubire în cuantum total de 122.065 RON, reprezentând contravaloarea imobilului situat în comuna Bărcăneşti, judeţ Prahova, compus din terenul în suprafaţă de 115 mp şi construcţie, supuse exproprierii, în loc de 112.744 RON, şi a obligat pârâta să achite reclamanţilor contravaloarea acestei sume, plus 900 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că potrivit Hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 30 aprilie 2009, procesului-verbal din 28 aprilie 2008, documentaţiei şi memoriului tehnic depus la dosar, s-a dispus exproprierea şi aprobarea acordării de despăgubiri în favoarea autorului reclamanţilor - defunctul M.N., pentru exproprierea terenului proprietatea acestuia de 115 mp şi o construcţie situate în comuna Bărcăneşti, despăgubiri stabilite în valoare totală de 112.744 RON, cu care reclamantul nu a fost de acord.
Potrivit raportului de expertiză construcţii ing. D.L., valoarea totală a terenului de 115 mp şi a construcţiei expropriate situate în com. Bărcăneşti este de 122.065 RON, la data emiterii Hotărârii din 30 aprilie 2009, adică de 30 euro/mp.
În cuprinsul punctului de vedere exprimat de expertul pârâtului, M.I., s-a menţionat că valoarea reală a despăgubirii pentru imobilele supuse exproprierii este de 112.744 RON, ţinându-se seama de criteriile unitare de individualizare, de prejudiciul efectiv suferit de fostul proprietar, de preţurile de tranzacţionare practicate în zonă.
De asemenea, în baza punctului de vedere exprimat de ing. C.C., expertul reclamanţilor, s-a specificat că valoarea totală a despăgubirilor pentru imobilele supuse exproprierii la data emiterii hotărârii este de 239.952,80 RON şi de 190.842,80 RON, în prezent, la data efectuării expertizei - 20 aprilie 2010, ţinându-se seama de amplasamentul imobilelor, utilităţile existente, preţurilor practicate pe piaţa imobiliară în zonă, de metodele comparaţiei directe şi abordarea costurilor.
Din analiza probelor administrate în cauză şi raportat la dispoziţiile art. 5 şi urm. din Legea nr. 198/2004, tribunalul a reţinut că s-a dispus exproprierea terenului de 115 mp şi a construcţiei aferente, pentru construirea autostrăzii Bucureşti - Braşov şi acordarea cu titlu de despăgubiri a sumei de 112.744 RON însă, din raportul de expertiză tehnică construcţii, reiese că valoarea totală a despăgubirii pentru imobilele supuse exproprierii la data emiterii hotărârii, 30 aprilie 2009, este de 122.065 RON, adică de 30 euro/mp, ţinându-se seama de amplasamentul imobilelor, de caracteristicile construcţiei, de existenţa sau inexistenţa anumitor utilităţi, de coeficienţii pozitivi şi negativi aplicabili, de preţul de tranzacţionare pe piaţa imobiliară practicat în zonă, de daunele cauzate proprietarului, de modul de amplasare a imobilelor, de criteriile unitare de individualizare.
S-a apreciat că valoarea despăgubirilor este cea de la data emiterii hotărârii de expropriere 30 aprilie 2009, nu valoarea de a 120.493 RON calculată la data efectuării expertizei, 14 aprilie 2010, întrucât nu se poate agrava situaţia contestatorilor în propria cale de atac.
Apărările pârâtului în sensul că valoarea reală a despăgubirii este de 112.744 RON, atât la data emiterii hotărârii, cât şi la data efectuării expertizei, invocându-se punctul de vedere al expertului M.I., nu au fost avute în vedere de instanţă, cu motivarea că acesta nu face altceva decât să exprime opinia sa care a stat la baza emiterii hotărârii şi a procesului-verbal contestate în prezenta cauză, opinie care are un caracter pur subiectiv şi care nu concordă cu valoarea stabilită de către expertul constructor D.L.
Pretenţiile reclamanţilor în sensul că despăgubirile pentru imobilele în litigiu trebuie stabilite în raport de opinia exprimată de expertul C.C., invocându-se diferite criterii evidenţiate de către acesta din urmă, ajungându-se la valoarea de 239.952,80 RON la 30 aprilie 2009, au fost apreciate ca neîntemeiate, deoarece din analiza raportului de expertiză tehnică construcţii a ing. D.L. a rezultat cu certitudine că la stabilirea valorii de 122.065 RON s-a ţinut seama de aceleaşi criterii şi metode de evaluare descrise de expertul C.C., iar valorile stabilite între cele două expertize sunt foarte mari, caz în care la determinarea valorii reale a despăgubirilor s-a ţinut seama în exclusivitate de raportul de expertiză construcţii a ing. D.L.
Prin Decizia nr. 196 din 4 octombrie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a admis apelurile reclamanţilor şi pârâtului, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare în primă instanţă Judecătoriei Ploieşti.
Prin Decizia nr. 5535 din 28 iunie 2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursurile declarate de reclamanţi şi pârât, a casat decizia recurată, cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, astfel cum au fost modificate prin art. IV pct. 4 din O.U.G. nr. 228/2008, cererile adresate instanţei judecătoreşti pentru stabilirea, în contradictoriu cu Statul Român, a dreptului de despăgubire pentru expropriere şi a cuantumului acesteia sunt de competenţa instanţelor de drept comun.
Potrivit legii speciale în materie de expropriere, Legea nr. 33/1994, instanţa de drept comun este tribunalul, capitolul IV din lege (art. 21 - 27) prevăzând procedura în faţa instanţei privind soluţionarea cererii de expropriere şi stabilire a despăgubirilor.
Art. 21 din actul normativ menţionat prevede că "soluţionarea cererilor de expropriere este de competenţa tribunalului judeţean sau a Tribunalului Bucureşti în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere", în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile Normelor metodologice din 8 aprilie 2009 de aplicare a Legii nr. 198/2004, care prin art. 8 fac trimitere la art. 9 din lege şi dispun că cererile adresate instanţelor judecătoreşti de către expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii se vor depune la tribunalul în a cărei rază teritorială sunt situate imobilele ce fac obiectul exproprierii.
Din coroborarea şi interpretarea dispoziţiilor legale menţionate anterior, instanţa supremă a statuat că rezultă fără echivoc că tribunalul este competent să soluţioneze în primă instanţă cererile de expropriere, astfel că Tribunalul Prahova a fost legal învestit ca instanţă de fond pentru judecarea contestaţiei reclamantului, formulată în baza Legii nr. 33/1994 şi Legii nr. 198/2004.
Prin Decizia nr. 169 din 24 octombrie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în rejudecare, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanţii M.A. şi M.M.V. şi de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N. SA, împotriva Sentinţei civile nr. 772 din 1 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova, constatând calculat corect cuantumul despăgubirilor.
Prin Decizia nr. 7188 din 22 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis recursul pârâtului Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia pronunţată pe raportul de expertiză efectuat în faza de judecată a fondului, cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât experţii nu s-au raportat la preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în zona în care este situat imobilul în litigiu la data efectuării raportului de expertiză, aşa cum rezultă din contractele de vânzare-cumpărare, ci s-au raportat la adresele comunicate de Primăria Bărcăneşti din care au rezultat preţurile practicate la nivelul anului 2008, pentru terenuri cu construcţii în aceeaşi localitate.
Pe linia deciziei de casare, în considerarea dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ. instanţa de rejudecare a dispus, prin încheierea din data de 23 aprilie 2013, completarea probelor cu efectuarea unei expertize în specialitatea construcţii-evaluare proprietăţi imobiliare A.N.E.V.A.R.
Lucrarea a fost întocmită de o comisie de experţi potrivit dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 respectiv din experţii: M.C. numită de instanţă, M.C. expert parte pentru reclamanţi şi M.I. expert parte pentru pârât.
Prin Decizia nr. 427 din 6 mai 2014 Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a admis apelul reclamanţilor; a schimbat în parte sentinţa în sensul că a admis contestaţia; a modificat în parte Hotărârea din 30 aprilie 2009 de stabilire a despăgubirilor şi procesul-verbal din 28 aprilie 2008 emise de pârât stabilind în favoarea reclamanţilor dreptul de a încasa o despăgubire în cuantum total de 142.616 RON conform expertizei M.C. întocmită în rejudecare apel, reprezentând contravaloarea imobilului situat în com. Bărcăneşti - Prahova, compus din teren în suprafaţă de 115 mp şi construcţia supuse exproprierii; a obligat pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, să achite reclamanţilor această sumă; a respins, ca nefondat, apelul pârâtului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că, în speţă, prin lucrarea întocmită de comisia de experţi numită de instanţă în rejudecare, la calcularea prejudiciului cauzat expropriaţilor s-au avut în vedere preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, ţinându-se cont de daunele aduse proprietarului, dar şi de amplasarea terenului, corecţii aplicabile pentru aprecierea economică şi marja de negociere pe piaţa imobiliară.
Instanţa a omologat, la stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanţilor, valoarea propusă de expertul numit de instanţă - M.C., prin care se respectă întru totul criteriile cerute de dispoziţiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, şi anume suma de 142.616 RON cuprinzând despăgubirea pentru locuinţă, respectiv, pentru terenul expropriat.
Instanţa de apel a constatat că nu poate fi primită susţinerea pârâtului că în speţă şi-ar găsi aplicarea dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 198/2004 întrucât nu s-a făcut dovada achitării despăgubirilor cuvenite reclamanţilor. Cât priveşte omologarea în cauză a variantei propusă de expertul M.I., instanţa de rejudecare a respins această solicitare a pârâtului, întrucât opinia acestui expert este singulară, în timp ce valorile stabilite de ceilalţi doi experţi sunt aproximativ apropiate valorii reale a imobilelor ce au fost supuse exproprierii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atât reclamanţii M.A. şi M.M.V., cât şi pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA.
Recurenţii-reclamanţi M.A. şi M.M.V. au arătat că hotărârea instanţei de apel este nelegală şi netemeinică întrucât în mod greşit a fost stabilit cuantumul despăgubirilor, care trebuia raportat la punctul de vedere al expertului C.M. (expertul propus de reclamanţi, ce a concluzionat în sensul acordării unei despăgubiri în cuantum de 229.130 RON), singurul care întruneşte cerinţele impuse de art. 25 - 26 din Legea nr. 33/1994, expertiza fiind efectuată prin metoda "costurilor de reconstrucţie", dând astfel posibilitate reclamanţilor să-şi achiziţioneze o altă locuinţă.
Recurenţii-reclamanţi au mai arătat că la stabilirea cuantumului despăgubirii trebuie avut în vedere preţul de circulaţie al imobilelor (teren şi casă), care în zonă este de două ori mai mare decât cel menţionat în expertizele efectuate.
Recurentul-pârât Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA a arătat că instanţele anterioare au încălcat dispoziţiile art. 25 şi 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv, nu s-au raportat, în stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate expropriatului, la "preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială", aşa cum prevăd dispoziţiile textului legal anterior menţionat.
În acest sens, recurentul-pârât arată că, deşi prin decizia de casare s-a impus efectuarea unei noi expertize, care să ţină cont de criteriile stabilite prin art. 25 şi 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, expertizele efectuate în cauză de către expert M.C. şi M.C. s-au raportat la oferte postate pe internet şi în presă, iar nu la contracte autentice de vânzare-cumpărare. Preţurile de tranzacţionare trebuiau luate în considerare la data consemnării sumei ca despăgubire, când imobilul a intrat în proprietatea statului.
Expertul M.I. a făcut opinie separată şi, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, a luat ca bază de calcul preţurile de tranzacţionare de 15 RON/mp din 2007 şi 16,51 RON/mp din 2008, pentru perioada 2009 - 2013, preţurile fiind mai mici iar nu cele de ofertare, analizând preţurile cu care s-au înstrăinat imobile de acelaşi fel în comuna Bărcăneşti, aşa cum rezultă din contractele de vânzare-cumpărare ale imobilelor de la sediul Primăriei comunei Bărcăneşti.
Acelaşi expert a arătat că în ultimii ani nu s-au mai făcut tranzacţii imobiliare în localitatea Bărcăneşti, fiind de notorietate prăbuşirea pieţei imobiliare în România începând cu anul 2009, sens în care şi preţurile cu care se vând în mod obişnuit terenurile în unitatea administrativ-teritorială au scăzut.
Concluziile acestui expert au statuat că despăgubirile oferite de Statul Român au o valoare dublă faţă de valoarea cu care se înstrăinează terenuri de acelaşi fel în zonă, astfel încât instanţa de apel avea obligaţia de a omologa acest raport de expertiză.
Analizând decizia recurată, prin prima criticilor invocate, Înalta Curte reţine următoarele:
Recursul reclamanţilor, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critică exclusiv modalitatea de stabilire a despăgubirilor pentru care a optat instanţa de apel, susţinând că varianta legală este cea a preţului de reconstrucţie a imobilului, astfel cum a fost calculat de expertul C.M.
Verificând modul în care, la evaluarea construcţiei, au fost respectate dispoziţiile legale, se constată că ambii experţi - cel numit de instanţă C.M. şi expertul parte al reclamanţilor, M.C., au aplicat metoda costurilor de reconstrucţie, ajungând la un barem de preţ unitar similar, 705 RON/mp şi la un preţ total corectat de 63.882 RON, respectiv 58.435 RON. Diferenţa dintre valorile reţinute de experţi de 124.691 RON, respectiv 167.840 RON, provine din reţinerea unui procent diferit de uzură de 55%, respectiv 40%, precum şi din aplicarea, de către expertul propus de reclamanţi, la valoarea actualizată, a unui coeficient suplimentar de 40% de individualizare în zonă.
Este lipsită de temei legal pretenţia reclamanţilor de a se omologa valoarea majorată cu indicele de zonă, în condiţiile în care costul de reconstrucţie al unui imobil demolat se raportează la valoarea actualizată a construcţiei determinată de caracteristicile sale tehnice, astfel cum corect au procedat ceilalţi doi experţi desemnaţi în cauză.
De asemenea reclamanţii au afirmat, combătând concluziile raportului de expertiză omologat în cauză, că valoarea de circulaţie a terenurilor este mult superioară celei reţinute de expert. Or, nu rezultă din actele dosarului şi nici recurenţii nu au dezvoltat, motivele de recurs fiind lapidare, argumente prin care să probeze că experţii au reţinut împrejurări eronate ce ar fi dus la o denaturare a cuantumului real al despăgubirilor.
Este adevărat că, în apel, aceştia au formulat obiecţiuni, însă referitoare la preţul pe mp reţinut de expertul parte al expropriatorului, care ar fi de 9 ori mai mic decât cel propus chiar de expropriator, aspecte nerelevante faţă de împrejurarea că, în decizia recurată, instanţa nu a omologat preţul terenului propus de expertul parte, ci pe cel care a fost stabilit de expertul desemnat de instanţă, în cuantum de 35 euro/mp.
Recurentul pârât a criticat, la rândul său, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. încălcarea, de către instanţa de apel, a dispoziţiilor art. 25 şi 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, susţinând că la întocmirea expertizei nu s-a ţinut seama de tranzacţii efective din zonă la momentul consemnării sumei ca despăgubire, ci de oferte iar în condiţiile blocării tranzacţiilor pe piaţa imobiliară din zonă, evaluarea expertului parte era cea corectă.
Nu pot fi reţinute nici aceste aserţiuni ca fiind conforme cu dispoziţiile legale întrucât legea stabileşte fără echivoc faptul că expertiza calculează despăgubirile ţinând cont de preţul cu care se vând în mod obişnuit în zonă imobile cu caracteristici similare, la momentul întocmirii raportului de expertiză şi nu la momentul consemnării despăgubirilor, caz în care s-ar nesocoti norma legală.
Criteriile de stabilire a despăgubirilor pentru imobilele expropriate sunt strict prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, astfel că orice altă metodă de evaluare, care nu ţine cont de aceste criterii, este în afara legii şi nu poate fi validată.
Însă, faţă de împrejurarea că în perioada 2009 - 2013, inclusiv la momentul efectuării expertizei în apel, piaţa imobiliară în zonă era blocată, având în vedere faptul că instanţa a dat dovadă de rol activ, dispunând ca experţii să ia în considerare datele existente la primăria comunei în ceea ce priveşte contractele de vânzare încheiate pe raza acestei localităţi, în mod corect expertul desemnat de instanţă a procedat la stabilirea despăgubirilor pe baza informaţiilor privind aceste tranzacţii, datând din perioada 2007 - 2008, eliberate de primărie, coroborate cu ofertele expropriatorului pentru terenuri similare, aplicând corecţiile necesare, la data prevăzută de lege.
Lipsa mai multor tranzacţii edificatoare, ca element de comparaţie, nu poate paraliza faza jurisdicţională a procesului de expropriere. Expertiza la care instanţa de apel s-a raportat în conturarea soluţiei adoptate respectă dispoziţiile legale, în condiţiile în care calculele sunt conforme cu recomandările privind determinarea valorii de piaţă a imobilelor cuprinse în buletinul documentar al Corpului experţilor tehnici din România.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că evaluarea făcută prin expertiza însuşită de instanţa de apel respectă criteriile legale reglementate prin Legea nr. 33/1994, în determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanţilor, astfel încât critica recurentului nu poate fi reţinută.
În consecinţă reţinând că instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile legale, nefiind îndeplinite condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. şi de reclamanţii M.A., M.M.V. împotriva Deciziei nr. 427 din 6 mai 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2014.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 3074/2014. Civil. Hotarare care sa ţină loc... | ICCJ. Decizia nr. 3098/2014. Civil → |
|---|
