ICCJ. Decizia nr. 3116/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3116/2014
Dosar nr. 23857/300/2014
Şedinţa din cameră de consiliu de la 12 noiembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Orşova la data de 17 septembrie 2014 sub nr. 884/274/2014 creditoarea EOS F. GMBH a solicitat, prin BEJ G.G.C., a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 665 alin. (1) C. proc. civ., în contradictoriu cu debitorul N.C.A., încuviinţarea executării silite sub toate formele de executare a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 1580472800413 din 8 mai 2006, pentru recuperarea sumei de 134.992 ROL actualizată cu rata inflaţiei până la data plăţii efective.
Prin Sentinţa nr. 368 din 23 septembrie 2014 pronunţată în Dosar nr. 884/274/2014 Judecătoria Orşova a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, reţinând că, având în vedere că art. 650 alin. (1) C. proc. civ. şi-a încetat efectele prin declararea ca neconstituţional, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 665 alin. (2) raportat la art. 94 pct. 4 C. proc. civ., urmând a se da eficienţă normei generale stabilite de art. 107 alin. (1) raportat la art. 528 alin. (1) C. proc. civ. Instanţa a constatat că, deşi debitorul are domiciliul în municipiul Orşova, acesta locuieşte fără forme legale în municipiul Bucureşti, sector 2, astfel cum rezultă din cererea de executare formulată de creditoare, sens în care competenţa teritorială în soluţionarea cauzei este instanţa în circumscripţia căreia se află acest domiciliu, respectiv, Judecătoria Sector 2 Bucureşti.
Prin Sentinţa nr. 10605 din 9 octombrie 2014 pronunţată în Dosar nr. 23857/300/2014 Judecătoria Sector 2 Bucureşti a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la ICCJ, reţinând că art. 650 alin. (1) C. proc. civ. care stabilea competenţa teritorială de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curţii Constituţionale publicată în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2014. În atare situaţie, competenţa de soluţionare a cauzei este cea de la domiciliul/sediul debitorului (art. 529 alin. (2) raportat la art. 107 alin. (1) C. proc. civ.), care, în speţă, este în circumscripţia teritorială a judecătoriei Orşova. Referitor la domiciliul în fapt al debitorului, acesta nu prezintă relevanţă din punct de vedere procedural, întrucât nu a fost dovedit.
Analizând conflictul negativ de competenţă dedus judecăţii, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 650 alin. (1) C. proc. civ. „instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Dispoziţiile textului legal anterior citat au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2014, dată de la care statuarea conţinută în respectiva decizie a devenit obligatorie pentru instanţe.
Cererea de încuviinţare a executării silite a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Orşova la data de 17 septembrie 2014, deci ulterior publicării deciziei de neconstituţionalitate mai sus menţionată, situaţie faţă de care constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ. este aplicabilă cauzei pendinte.
Aşa fiind, prin raportare la dispoziţiile art. 528 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. conform cărora „1) Cererile necontencioase care sunt în legătură cu o cauză în curs de soluţionare sau soluţionată deja de o instanţă ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanţe se vor îndrepta la acea instanţă. 2) În celelalte cazuri, competenţa instanţei şi soluţionarea incidentelor privind competenţa sunt supuse regulilor prevăzute pentru cererile contencioase", coroborate cu dispoziţiile art. 107 din acelaşi cod, potrivit cărora „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", rezultă că instanţa competentă în soluţionarea prezentei cauze este cea de la domiciliul/sediul debitorului.
Prin cererea de încuviinţare a executării silite a fost indicat, de către executorul judecătoresc, domiciliul debitorului N.C.A., în municipiul Orşova, str. G.A., judeţul Mehedinţi, pe parcursul judecării cauzei nefiind dovedit că acesta are un are domiciliu în fapt.
Împrejurarea că în cererea adresată executorului judecătoresc creditoarea a indicat un alt domiciliu al debitorului nu are nicio relevanţă, pe de o parte, întrucât un atare domiciliu nu a fost dovedit, iar pe de altă parte, întrucât stabilirea competenţei teritoriale se realizează în funcţie de domiciliul debitorului indicat prin actul de învestire a instanţei, în speţă, cererea de încuviinţare a executării silite înregistrată pe rolul Judecătoriei Orşova.
Cum potrivit actelor de la dosar domiciliul debitorului N.C.A. se află în municipiul Orşova, competenţa de soluţionare a cauzei se va stabili în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia se situează acest domiciliu, respectiv, Judecătoria Orşova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orşova.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3115/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3152/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
