ICCJ. Decizia nr. 3114/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3114/2014
Dosar nr. 42070/299/2014
Şedinţa din cameră de consiliu de la 12 noiembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti la data de 4 iulie 2014 sub nr. 4435/270/2014 creditoarea B.N. a solicitat, prin BEJ B.D., în temeiul dispoziţiilor art 665 alin. (1) C. proc. civ., în contradictoriu cu debitoarea SC OP, încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 935/2011 pronunţată în Dosarul nr. 506/110/2009 de Curtea de Apel Bacău, pentru debitul constând în "partea cuvenită din cota de profit de 5% pentru perioada 2005 - 2007, suma actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii", în toate modalităţile de executare, inclusiv imobiliară, faţă de debitoarea SC OP.
Prin încheierea de şedinţă din 3 iulie 2014 pronunţată în Dosar nr. 4435/270/2014 s-a dispus disjungerea cererii având ca obiect executarea silită mobiliară de cererea având ca obiect executarea silită imobiliară, formându-se Dosarul cu nr. 4786/270/2014 având ca obiect cerere încuviinţare executare silită mobiliară.
Prin Încheierea nr. 2880 din 24 iulie 2014 pronunţată în Dosar nr. 4786/2702014 Judecătoria Oneşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti, reţinând că, raportat la dispoziţiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se aftă biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", coroborate cu dispoziţiile art. 819 din acelaşi cod, potrivit cărora în cazul urmăririi silite imobiliare "executorul judecătoresc va solicita de îndată instanţei de executare în circumscripţia căreia se află imobilul încuviinţarea urmăririi lui silite", rezultă că, în cazul urmăririi silite mobiliare instanţa de executare este instanţa în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea.
Prin Sentinţa din 19 august 2014 pronunţată în Dosar nr. 4786/270/2014 Judecătoria Moineşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, reţinând că art. 650 alin. (1) C. proc. civ. care stabilea competenţa teritorială de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curţii Constituţionale publicată în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2014. În atare situaţie, competenţa de soluţionare a cauzei este cea de la domiciliul/sediul debitorului, care, în speţă, este în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti,
Prin Sentinţa nr. 15759 din 29 septembrie 2014 pronunţată în Dosar nr. 42070/299/2014 Judecătoria Sector 1 Bucureşti a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la ICCJ, reţinând că cererea de încuviinţare a executării silite a fost înregistrată la instanţa de judecată la data de 4 iulie 2014, deci, anterior publicării deciziei prin care s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., sens în care instanţa competentă a soluţiona cauza este cea în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, respectiv, Judecătoria Moineşti.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, pentru argumentele ce succed:
Potrivit art. 650 alin. (1) C. proc. civ. în forma iniţială "Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Dispoziţiile textului legal anterior citat au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2014, dată de la care statuarea conţinută în respectiva decizie a devenit obligatorie pentru instanţe.
Este adevărat că data învestirii instanţei de judecată, iniţial judecătoria Oneşti, cu cererea de încuviinţare a executării silite, este 4 iulie 2014, dar această instanţă a declinat, prin Încheierea din 24 iulie 2014, competenţa de soluţionare a cauzei către Judecătoria Moineşti, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la data de 31 iulie 2014. Această instanţă, la rândul său a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti la data de 19 august 2014, conflictul negativ fiind constatat ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Moineşti şi Judecătoria Sector 1 Bucureşti.
Rezultă că la data dezînvestirii Judecătoriei Moineşti, şi anume, 19 august 2014, dispoziţiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. erau declarate neconstituţionale, iar decizia de neconstituţionalitate publicată în Monitorul Oficial, estimările consacrate prin această decizie fiind obligatorii pentru instanţe.
Ca atare, chiar dacă la data învestirii primei instanţe prevederile art. 650 C. proc. civ. erau în vigoare, ele nu mai puteau constitui temei pentru dezînvestirea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti la momentul la care decizia de declarare a neconstituţionalităţii textului menţionat fusese publicată în M. Of. (potrivit art. 147 din Constituţia României).
Aşa fiind, prin raportare la dispoziţiile art. 528 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. conform cărora „1) Cererile necontencioase care sunt în legătură cu o cauză în curs de soluţionare sau soluţionată deja de o instanţă ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanţe se vor îndrepta la acea instanţă. 2) În celelalte cazuri, competenţa instanţei şi soluţionarea incidentelor privind competenţa sunt supuse regulilor prevăzute pentru cererile contencioase", coroborate cu dispoziţiile art. 107 din acelaşi cod, potrivit cărora „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", rezultă că instanţa competentă în soluţionarea prezentei cauze este cea de la domiciliul/sediul debitorului.
Aceste dispoziţii vin să fie confirmate de art. 21 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea unor acte normative conexe publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 753 din 16 octombrie 2014, ce a modificat alin. (3) al art. 650 C. proc. civ. în sensul că „instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
Cum potrivit actelor de la dosar sediul debitoarei SC OP se află în municipiul Bucureşti, în circumscripţia Judecătoriei Sector 1, şi s-a aflat în această circumscripţie teritorială inclusiv la data sesizării organului de executare, competenţa de soluţionare a cauzei se va stabili în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti,
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2911/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3115/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
