ICCJ. Decizia nr. 3214/2014. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
INALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3214/2014
Dosar nr. 3279/105/2009*
Şedința publică din 19 noiembrie 2014
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 3279/105/2009, reclamanta SC R.I. SRL a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român, prin Consiliul Judeţean Prahova, Comisia de Aplicare a Despăgubirilor, numită prin dispoziţia preşedintelui Consiliului Judeţean Prahova, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să stabilească o despăgubire care să reflecte valoarea reală a imobilului ce i-a fost expropriat, ţinând seama de preţul actualizat de vânzare al terenurilor de acelaşi fel din zonă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, la data de 10 iulie 2008, i s-a adus la cunoştinţă intenţia de expropriere a terenului său şi faptul că va fi notificată cu privire la exproprierea ce urma să aibă loc, inclusiv cu privire la preţ. La data de 02 iunie 2009, a primit hotărârea de expropriere, prin care a fost înştiinţată asupra măsurilor luate, preţul oferit pentru exproprierea suprafeţei de 458 mp, fiind de 54.266 lei.
A mai arătat reclamanta, ca, deşi în anul 2008 preţul terenurilor a scăzut ca urmare a crizei financiare, iar volumul tranzacţiilor de terenuri pe piaţa imobiliară a cunoscut o uşoară scădere, diferenţa dintre preţul stabilit de comisia de plată a despăgubirilor şi înregistrarea în contabilitate a valorii terenului expropriat este enormă, nefiind ataşată vreo expertiză din partea comisiei sau vreo referire privitoare la data la care aceasta a fost efectuată.
A. precizat reclamanta că a formulat contestaţie pentru stabilirea valorii reale a terenului expropriat, pe care l-a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 20 ianuarie 2004, încheiat cu SC P.SRL.
În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 1, art. 21 şi art. 27 din Legea nr. 33/1994,
Urmare invocării, prin întâmpinare, de către pârâţii Consiliul Judeţean Prahova şi Comisia de Aplicare a Despăgubirilor Păuleşti - Consiliul Judeţean Prahova a excepţiei lipsei calităţii lor procesuale pasive, prima instanţă, prin încheierea de şedinţă din 29 octombrie 2009, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, dispunând introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Judeţului Prahova, prin preşedintele Consiliului Judeţean Prahova.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 1965 din 23 septembrie 2011, a admis în parte contestaţia şi a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 211.945,60 lei, conform raportului de expertiză topografică C.C., reprezentând justa despăgubire pentru terenul expropriat în suprafaţă de 458 mp, proprietatea reclamantei, situat în com. Păuleşti, judeţul Prahova.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin Hotărârea nr. 10 din 27 mai 2009, Comisia de plată a despăgubirilor din cadrul comunei Păuleşti, judeţul Prahova, a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 54.266 lei, pentru reclamantă, pentru terenul în suprafaţă de 458 mp, proprietatea sa, situat în com. Păuleşti, judeţul Prahova, expropriat în baza Hotărârii nr. 55 din 29 aprilie 2009 a Consiliului Judeţean Prahova, teren ce a fost dobândit de reclamantă prin contractul de vânzare cumpărare încheiat cu SC P. SRL, autentificat din 20 ianuarie 2004.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către comisia de trei experţi, au fost stabilite valori diferite cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat (B.N. - 290.601 lei, C.C. - 211,945,60 lei, M.I. - 80.329 lei).
La stabilirea valorii despăgubirilor au fost avute în vedere toate aspectele privitoare la amplasarea terenului, ieşirea la DN1, vecinătatea zonelor comerciale din partea de nord a Municipiului Ploieşti, existenţa utilităţilor, caracteristicile termice ale terenului, suprafaţa totală a terenului, suprafaţa expropriată, existenţa planului urbanistic zonal, folosindu-se metoda comparaţiei numai de către experţii consilieri.
Faţă de aceste împrejurări, Tribunalul Prahova, reţinând că niciunul dintre membrii comisiei de experţi nu a avut în vedere preţul cu care se vinde în mod obişnuit un imobil de acelaşi fel în zona în care se află terenul expropriat, consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare, a concluzionat că nu poate ignora celelalte mijloace de probă, respectiv ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare, care reflectă preţul de piaţă.
În cauză, cei trei experţi au exprimat opinii diferite, estimând valori diferite pentru despăgubire, fiecare menţjnându-şi punctul de vedere şi după refacerea lucrării, însă, raportat la criteriile folosite pentru stabilirea despăgubirii, tribunalul a avut în vedere concluziile expertului C.C., care a evidenţiat aspectul preţului zonei pentru terenul expropriat, fiind astfel respectate cerinţele impuse de dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii şi instanţa vor ţine seama de preţui cu care se vână, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului".
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr, 34 din 8 mai 2012, a admis apelurile formulate de pârâtul Judeţul Prahova - prin preşedintele Consiliului Judeţean Prahova şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a stabilit despăgubirea pentru terenul expropriat la suma de 116,271 lei, conform raportului de expertiză refacere B.N. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 10 din 27 mai 2009 emisă de Comisia de Plată a Despăgubirilor - comuna Păuleşti, judeţul Prahova, s-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat, constând în teren în suprafaţă de 458 mp, situat în com. Păuleşti, judeţul Prahova, la suma de 54.266 lei.
Instanţa fondului, cenzurând estimarea valorii despăgubirilor ce se cuvin reclamantei, ca proprietară a imobilului expropriat, a reţinut ca niciunul din membrii comisiei de experţi nu a avut în vedere preţul cu care se vinde în mod obişnuit un imobil de aceiaşi tel In zona în care este situat imobilul expropriat şi astfei au fost avute în vedere celelalte mijloace de probă, respectiv ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare care reflectă preţul de piaţă.
Valoarea estimată de expertul C.C. Ia suma de 211.945,60 lei a fost omologată de instanţă, apreciind ca fiind singura în măsură să respecte criteriile stabilite de lege, inclusiv de metoda de evaluare aplicata în funcţie de situaţia actuală pe piaţă.
Faţă de probatoriul refăcut în faţa instanţei de apel, respectiv raportul de expertiză, instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 având în vedere şi analiza pieţei imobiliare în prezent, care presupune înregistrarea unei scăderi considerabile a tranzacţiilor imobiliare, estimarea despăgubirilor la 116.271 lei de către expertul B.N., desemnat de instanţă, este cât mai aproape de valoarea reală a imobilului, ţinându-se seama şi de prejudiciul efectiv suportat de reclamantă.
Prin Decizia nr. 735 din 14 februarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis recursurile declarate de pârâtul Judeţul Prahova şi de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva Deciziei nr. 34 din 8 mai 2012 a Curţii de Apei Ploieşti, secţia I civilă, pe care a casat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe. S~a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC R.I. SRL împotriva aceleiaşi decizii,
Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirile pentru terenul expropriat se stabilesc ia data întocmirii raportului de expertiză, în instanţă şi nu la momentul realizării exproprierii, astfel cum susţine reclamanta, întrucât, aşa cura aceasta a înţeles să-şi asume demersul judiciar prin intermediul căruia a înţeles să conteste cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator, trebuie să-şi asume şi momentul în raport de care urma să se stabilească judiciar despăgubirea, neputând solicita, contrar normei de drept, calcularea despăgubirii la un alt moment, sub motivul existenţei unor fluctuaţii aie preţurilor de tranzacţie a terenurilor similare celui expropriat pe piaţa imobiliară.
Referitor la criticile formulate de pârât şi de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinui că sunt fondate pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, atât experţii, cât şi instanţa au obligaţia ca, la stabilirea despăgubirilor acordate, să ţină seama de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
În speţă, instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia pronunţată pe raportul de expertiză efectuat în faza de judecată a apelului, cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât expertul desemnat de instanţă, al cărui raport de expertiză a fost omologat, nu a precizat ce criterii a utilizat pentru stabilirea valorii despăgubirii ce i se cuvine reclamantei pentru terenul expropriat şi nu s-a raportat la preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în zona în care este situat imobilul în litigiu la data efectuării raportului de expertiză, astfel cum rezultă din contractele de vânzare-cumpărare, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-o jurisprudenţă constantă, a stabilii semnificaţia sintagmei „preţul cu care se vând, în mod obişnuit imobilele" ca fiind preţui plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare.
De aceea, pentru stabilirea valorii despăgubirilor ce i se cuvin reclamantei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a. constatat că se impune refacerea raportului de expertiză, cu respectarea dispoziţiilor legale menţionate, ţinându-se seama de valoarea reală a imobilului expropriat, de prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite şi de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de aceiaşi fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii acestuia, luând în considerare preţul plătit efectiv şi consemnat ca atare în cuprinsul contractelor autentice de vânzare-cumpărare pentru terenuri similare.
A mai reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că Instanţa de apel s-a pronunţat, în urma formulării cererii de completare a dispozitivului deciziei recurate de către reclamantă, asupra apelului declarat de aceasta printr-o hotărâre separată, Decizia nr. 48 din 19 iunie 2012 (care, în condiţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea în legătură cu care s-a solicitat completarea), astfel că nu este întemeiată critica Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în sensul că instanţa de control judiciar nu s-a pronunţat asupra apelului declarat de reclamantă.
În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a concluzionat că se impune casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor declarate de pârâtul Judeţul Prahova şi de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova aceleiaşi instanţe.
Cauza a fost reînregistrată pe roiul Cărţii de Apel Ploieşti sub nr. 3279/105/2009*
În rejudecare, Curtea de Apel Ploieşti a dispus, în temeiul art. 315 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 295 alin. (2) C. proc. civ. (forma în vigoare la data introducerii acţiunii) completarea probatoriului cu o nouă expertiză de specialitate, efectuată de o comisie formată din trei experţi (unul numit de instanţă, unul desemnat de expropriator şi cel de-al treilea de către expropriat) conform dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, având drept obiect stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru imobilul expropriat (teren în suprafaţă de 458 mp, situat în com. Păuleşti) în raport de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de aceeaşi natură în unitatea administrativ-teritorială respectivă (consemnate ca atare în contracte de vânzare-cumpărare) la data efectuării raportului de expertiză, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Prin Decizia nr. 604 din 3 iunie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi de pârâtul Judeţul Prahova - prin preşedintele Consiliului Judeţean Prahova împotriva sentinţei civile nr. 1965 din 23 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Prahova.
A schimbat în parte sentinţa civilă nr. 1965 din 23 septembrie 2011 a Tribunalului Prahova, în sensul că a majorat cuantumul despăgubirii cuvenite reclamantei la suma de 61.830 lei, pentru terenul în suprafaţă de 458 mp, situat în com. Păuleşti.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
A obligat pe intimata-reclamantă la 1.500 lei cheltuieli de judecată către apelantul-pârât Judeţul Prahova.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Conform conţinutului raportului de expertiză efectuat în faza procesuală a apelului, după casare cu trimitere spre rejudecare, comisia de experţi (compusă din experţii N.D., N.C. şi C.V.), constituită conform dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei prin metoda comparaţiei directe (prevăzută de S.I..E. IVS 2011 - Cadrul general) care a presupus parcurgerea mai multor etape, ce au constat în; cercetarea pieţei pentru obţinerea de informaţii asupra unor tranzacţii (oferte de proprietăţi similare cu cea evaluată, din punct de vedere ai tipului de proprietate, data vânzării/ofertării); compararea proprietăţilor similare cu cea evaluată, utilizând elemente de comparaţie şi ajustare adecvată a preţului de vânzare a fiecărei proprietăţi comparabile; analiza rezultatelor şi selectarea unei valori sau a unei marje de valori.
Deşi în lucrarea comună, fiecare din cei trei experţi a stabilit un cuantum al despăgubirilor care, în opinia lor, se cuvenea reclamantei, instanţa de apel a omologat punctul de vedere exprimat de expertul C.V., apr.eciind că acesta cuprinde corecţiile cele mai exacte, raportat la caracteristicile fizice ale terenului în litigiu, localizare, acces.
Instanţa de apel a mai reţinut că expertul C.V. a precizat în punctul de vedere cu privire la expertiza întocmită care sunt motivele pentru care nu pot fi avute în vedere preţurile menţionate în contractele de vânzare-cumpărare autentificate din 3 aprilie 2013, din 9 aprilie 2013, și din 18 ianuarie 2013, depuse la dosar, respectiv faptul că imobilele ce au format obiectul contractelor menţionate nu au caracteristici asemănătoare cu terenul reclamantei supus exproprierii (amplasament, componenţă).
Împotriva acestei din urma decizii a declarat recurs pârâtul Judeţul Prahova prin preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii instanţei de apel şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, iar în subsidiar, respingerea, acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat, în esenţă, că la efectuarea raportului de expertiză, comisia de experţi a stabilit cuantumul despăgubirilor reclamantei prin metoda comparaţiei directe şi nu pe baza contractelor de vânzare-cumpărare autentice, care, deşi au fost depuse la dosar, nu au fost luate în considerare.
A mai invocat faptul că practica instanţei supreme este în sensul că numai în lipsa contactelor autentice pot fi avute în vedere alte metode de calcul a despăgubirilor propuse de experţi.
Înalta Curte, examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de pârât, constată că recursul este fondat, pentru considerentele care succed,
Potrivit prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra chestiunilor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, instanţa care rejudecă fondul după casare trebuind să respecte indicaţiile cu privire la necesitatea lămuririi anumitor împrejurări de fapt şi la administrarea de probe, indicaţii prin care i se relevă încălcările săvârşite cu ocazia judecăţii anterioare.
În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia prin care hotărârea instanţei de apel a fost casată în primul ciclu procesual, a constatat că, pentru stabilirea valorii despăgubirilor ce i se cuvin reclamantei, se impune refacerea raportului de expertiză, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, ţinându-se seama de valoarea reală a imobilului expropriat, de prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite şi de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii acestuia, luând în considerare preţul plătit efectiv şi consemnat ca atare în cuprinsul contractelor autentice de vânzare-cumpărare pentru terenuri similare.
În rejudecare, deşi la dosar au fost depuse de către pârât contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anul 2013 cu privire la terenuri situate în com. Păuleşti, jud. Prahova (contractele de vânzare-cumpărare autentificate din 3 aprilie 2013, din 9 aprilie 2013, și din 18 ianuarie 2013 - filele 26-31 din Dosarul nr. 3279/105/2009* al Curţii de Apel Ploieşti), aceste contracte nu au fost avute în vedere de experţi la stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantei, în punctele de vedere formulate de experţii N.C. (filele 113-115 din Dosarul nr. 3279/105/2009* al Curţii de Apel Ploieşti) şi C.V. (filele 135-153 din Dosarul nr. 3279/105/2009* al Curţii de Apel Ploieşti), aceştia invocând faptul că imobilele ce au tăcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare menţionate „nu au caracteristici asemănătoare cu proprietatea de evaluat - respectiv teren liber, precum şi caracteristici diferite cum ar fi amplasament, componenţa, perioada de timp".
Expertul C.V. a stabilit despăgubirile cuvenite reclamantei la suma de 61.830 lei prin metoda comparaţiei directe, selectând trei oferte de vânzare teren liber, comparabile cu proprietatea de evaluat (fila 151).
Punctul de vedere al expertului C.V. a fost omologat, fără o motivare judicioasă, de către instanţa de apei, în pofida indicaţiilor date de instanţa, de recurs prin decizia de casare şi a apărărilor pârâtului care au vizat faptul că, în calculul despăgubirilor nu au fost avute în vedere preţurile din contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar şi nici nu s-au făcut demersuri pentru a se depune la dosar alte contracte de vânzare-cumpărare care să aibă ca obiect terenuri cu caracteristici asemănătoare celui supus evaluării.
Or raportarea experţilor la criterii proxime, care sunt în vecinătatea criteriului statuat prin art. 26 din Legea nr. 33/1994,dar în concordanţă cu exigenţele normei legale, şi-ar fi găsit justificare doar în condiţiile in care s-ar fi făcut demersuri la instituţii abilitate (direcţia locală de impozite şi taxe, qfichd de cadastru şi publicitate imobiliara, camera notarilor publici ş,a.) pentru a obţine informaţii privind preţurile din tranzacţii de vânzare-cumpărare a unor imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială cu terenul expropriat, tranzacţii încheiate în anul efectuării expertizei, ori în vecinătatea acestei perioade de referinţă, iar în urma acestor demersuri,s-ar fi constatat imposibilitatea obţinerii unor astfel de informaţii din cauza lipsei tranzacţiilor, însă, din verificarea lucrărilor cauzei, aceste demersuri nu s-au fâcut,
Astfel, în exercitarea controlului judiciar şi pentru a se conforma indicaţiilor date prin decizia de casare, instanţa de apel, în rejudecare, trebuia să analizeze dacă, la evaluarea terenului expropriat făcută prin expertiza administrată în faza procesuală a apelului, a fost respectat criteriul legal, respectiv dacă experţii, în determinarea despăgubirilor cuvenite reclamantei au avut în vedere preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel din unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză şi, în urma examinării acestui aspect, în temeiul art. 129 pct. 5 C. proc. civ., să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice şi chiar să ordone administrarea probelor pe care le consideră necesare, însă instanţa nu a procedat în acest mod.
Aceasta deşi, prin chiar decizia de casare, Înalta Curte a reţinut că, într-o jurisprudență constantă, sintagma „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele" are semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare pentru terenuri similare.
Astfel fiind, decizia recurată este neîegală, de vreme ce instanţa de apel, în pronunţarea soluţiei, nu a respectat reperul temporal consacrat de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, nu a exercitat un rol activ şi a omis să răspundă apărărilor pârâtului care vizau faptul că, în calculul despăgubirilor, nu au fost avute în vedere preţurile din contractele de vânzare-cumpărare depuse ia dosar şi nici nu s-au făcut demersuri pentru a se depune la dosar alte contracte de vânzare-cumpărare care să aibă ca obiect terenuri cu caracteristici asemănătoare celui supus evaluării.
Faţă de considerentele care preced, Înalta Curte constată că recursul pârâtului este fondat, astfel că îl va admite, va casa decizia instanţei de apel şi va trimite cauza, spre rejudecare, Curţii de Apel Ploieşti, instanţa de trimitere urmând a veghea la corecta aplicare a dispoziţiilor legale incidente în determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite pârâtului pentru terenul expropriat, conform îndrumărilor date prin Decizia de casare nr. 735 din 14 februarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Judeţul Prahova prin preşedintele Consiliului Judeţean Prahova împotriva Deciziei nr. 604 din 03 iunie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3218/2014. Civil. Uzucapiune. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3199/2014. Civil → |
|---|
