ICCJ. Decizia nr. 3083/2014. Civil. îmbogatirea fara justa cauza. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3083/2014
Dosar nr. 4934/102/2012
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2014
Asupra recursului civil de faţă, constată:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, la data de 05 iunie 2012, reclamanta CN P.R. SA a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Târgu Mureş solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 587.876,49 Iei, precum şi la cheltuieli de judecată în cuantum de 9.983,49 Iei.
În motivarea în fapt a acţiunii, reclamanta a arătat că aceasta a fost executată silit cu suma de 587.876,49 lei, ce a fost virată la data de 20 noiembrie 2009 cu ordinul de plată nr. 37, creditoarei SC M.T.S.C. SRL, astfel că, s-a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză, ca urmare a diminuării patrimoniului reclamantei şi măririi patrimoniului creditoarei SC M.T.S.C. SRL, fără o cauză legitimă, chiar dacă prin sentinţa civilă nr. 3875 din 22 iunie 2004 a Judecătoriei Târgu Mureş s-a dispus validarea popririi, reclamanta devenind debitoarea directă a SC M.T.S.C. SRL, întrucât, executarea silită a terţului poprit nu constituie o cauză legitimă, cî doar o modalitate de realizare a unei creanţe.
Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul Târgu Mureş a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi, pe fondul cauzei, a solicitat a fi respinsă cererea de chemare în judecată a reclamantei, ca inadmisibilă.
Prin sentinţa civilă nr. 2024 din 03 octombrie 2013 Tribunalul Mureş a respins acţiunea formulata de reclamanta CN P.R. SA în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Târgu Mureş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că deşi temeiul acţiunii l-a constituit îmbogăţirea fără justă cauză, în speţă, însă, aceasta nu s-a produs în patrimoniul pârâtului, ci în patrimoniul terţului poprit SC M.T.S.C. SRL.
S-a mai reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 3875 din 22 iunie 2004, modificată prin Decizia nr. 2076/R din 21 decembrie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş s-a dispus validarea popririi, terţul poprit- CN P.R. SA- fiind obligat să plătească în favoarea creditoarei SC M.T.S.C. SRL, în.limita creanţei certe, lichide şi exigibile cuprinse în titlul executoriu, reprezentat de sentinţa civilă nr. 1412 din 23 octombrie 2000 a Tribunalului Mureş, sumele constituind taxe de timbru încasate pe seama debitorului Municipiul Târgu Mureş.
În cadrui procedurii de validare a popririi, instanţa a procedat Ia verificarea raporturilor obligaţionale existente atât între creditor şi debitor, cât şi a celor existente între terţul poprit (antecesoarea reclamantei din prezenta cauză) şi debitorul Municipiul Târgu Mureş.
Instanţa de fond a apreciat 'că raporturile dintre reclamantă şi debitorul Municipiul Târgu Mureş au tăcut deja obiectul analizei instanţei, în Dosarul nr. 30517/1/2005. constatându-se în cadrul acestei proceduri, că terţul poprit CN P.R. SA este creditoarea Municipiului Târgu Mureş.
Ca atare, formularea unei noi acţiuni întemeiată pe instituţia îmbogăţirii fără justă cauză, pe lângă faptul că tinde să încalce prezumţia de lucru judecat a hotărârii de validare a popririi, nu este admisibilă, reclamanta având la dispoziţie calea procedurală a contestaţiei la poprire.
Tribunalul a reţinut, de asemenea, că reclamanta a uzat de procedura contestaţiei la poprire, aceasta fiind respinsă; prin sentinţa civilă nr. 11765 din 08 decembrie 2009 a Judecătoriei Braşov, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 660/R din 21 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 9786/197/2009 al Tribunalului Braşov.
Aşadar, apreciind că în cauză nu sunt întrunite condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză, Tribunalul Mureş a respins acţiunea reclamantei.
În ceea ce priveşte prescripţia, s-a reţinut că suma ce face obiectul acţiunii a constituit obiectul unei executări silite şi, faţă de poziţia procesuală a reclamantei, prescripţia dreptului material la acţiune a fost analizată ca şi apărare de fond, constatându-se că dreptul material la acţiune al acesteia s-a născut odată cu virarea sumei de 587.876,49 lei, prin ordinul de plată din 20 noiembrie 2009, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la data de 5 iunie 2012, în termenul de 3 ani prevăzut de dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Împotriva sentinţei civile nr. 2024 din 03 octombrie 2013 a Tribunalului Mureş a declarat apel reclamanta, solicitând modificarea sentinţei atacate şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului reclamanta a invocat faptul că, în mod eronat, instanţa de fond a reiinut că prin executarea reclamantei, de către SC M.T.S.C. SRL, pentru o obligaţie de plată a pârâtului Municipiul Târgu Mureş, nu s-a produs o îmbogăţire a acestuia din urmă, întrucât această îmbogăţire s-a realizat tocmai cu acea sumă de bani pe care pârâtul o datora SC M.T.S.C. SRL, sumă pe care nu a plătit-o pârâtul, ci reclamanta, prin executare silită.
Totodată s-a invocat faptul că, în mod :greşit, a reţinut instanţa de fond existenţa unei autorităţi de lucru judecat, întrucât, în cauză nu se contestă poprirea sau executarea care a avut loc şi care a avut alt temei, altă cauză şi alt obiect.
Astfel, între Dosarul nr. 30517/1/2005, urcare s-a solicitat validarea popririi şi Dosarul nr. 4934/102/2012, care a avut ca obiect recuperarea prejudiciului creat în patrimoniul CN P.R. SA prin executarea silită a unei sume reprezentând debit al pârâtului, nu există identitate de obiect, astfel că-nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ.
Prin decizia nr. 226/A din 16 aprilie 2014, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 2024 din 3 octombrie 2013 a Tribunalului Mureş.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că, în temeiul hotărârii de validare a popririi s-a demarat procedura de executare silită prin intermediul executorului judecătoresc K.O. din Braşov şi în cadrul acestei proceduri, reclamanta a achitat în favoarea SC M.T.S.C. SRL suma de 587.876,49 lei.
Prin acţiunea introductivă reclamanta CN P.R. SA, prin D.R.P.C., cu sediul în Braşov a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Târgu Mureş obligarea acestuia la plata sumei de 587,876,49 lei, invocând ca temei al acţiunii îmbogăţirea iară justă cauză. Sub acest aspect reclamanta a precizat că în calitate de terţ poprit ai pârâtului, care avea calitatea de debitor al SC M.T.S.C. SRL Târgu Mureş, a fost executată silit cu suma solicitată prin acţiune, fără a exista o cauză legitimă pentru mărirea patrimoniului pârâtului şi micşorarea patrimoniului reclamantei, reclamanta susţinând, de asemenea, că nu are la dispoziţie niciun alt mijloc procesual pentru recuperarea debitului.
Deşi reclamanta a susţinut că la momentul declanşării executării silite, între ea şi SC M.T.S.C. SRL nu exista niciun raport juridic obligaţionai şi, ca atare, în condiţiile în care a achitat suma sus-menţionată pentru o obligaţie de plată pe care Municipiul Târgu Mureş o avea faţă de societatea amintită, s-a realizat o îmbogăţire tara justă cauză.
În ceea ce priveşte hotărârea judecătorească de validare a popririi, prima instanţă a apreciat că aspectele statuate prin această hotărâre nu mai pot fi puse în discuţie în cadrul acţiunii promovate de reclamantă în prezenta cauză, deoarece s-ar încălca prezumţia lucrului judecat.
Astfel prima instanţă nu a reţinut, în speţă, autoritatea de lucru judecat, ea excepţie procesuală, ci manifestarea procesuală a acesteia sub forma prezumţiei, în sensul că, în condiţiile în care anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi au fost dezlegate într-o anumită modalitate, într-un litigiu ulterior, nu mai există posibilitatea de a statua diferit.
Una din condiţiile de admisibilitate ale acţiunii întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză este aceea ca persoana al cărei patrimoniu s-a micşorat să nu aibă la dispoziţie o altă acţiune pentru realizarea dreptului său de creanţă. în speţă, în urma declanşării procedurii de executare silită împotriva reclamantei a fost promovată de către aceasta o contestaţie la executare, care a fost respinsă prin hotărâre judecătorească, respectiv prin sentinţa civilă nr. 11765 din 08 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Braşov, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 660/R din 21 iulie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Braşov.
În atare situaţie, instanţa de apel a apreciat ca, în mod corect, Tribunalul a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză în privinţa îmbogăţirii pârâtului şi i inexistenţei unei alte acţiuni pentru realizarea dreptului de creanţă al persoanei al cărei patrimoniu a fost diminuat.
Împotriva Deciziei nr. 226/A din 16 aprilie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, a declarat recurs reclamanta CN P.R. SA solicitând modificarea acesteia, în sensul schimbării sentinţei Tribunalului Mureş şi admiterii acţiunii, obligării pârâtului la plata sumei de 587.876,49 lei, reprezentând contravaloarea creanţei executate silit de SC M.T.S.C. SRL asupra reclamantei, în calitate de terţ poprit, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale,
În dreptj eriticiie recurentei-reclamante au fost circumscrise dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că „hotărârea pronunţată a fost lipsită de temei legal sau dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii" şi se susţine că instanţa de apel nu a analizat temeiul de drept care a stat ia baza întemeierii acţiunii reclamantei.
Sunt reiterate criticile din apel ce au vizat faptul că între debitorul Municipiul Târgu Mureş şi reclamanta CN P.R. SA nu există niciun raport obligaţional, materializat printr-un contract sau convenţie de orice natură şi se arată că. în mod eronat, instanţele de fond şi apel au apreciat că aspectele litigioase dezlegate în cadrul contestaţiei fa executare ar avea vreo înrâurire, în speţă, deoarece obiectul învestirii l-a constituit o acţiune ce s-a întemeiat pe îmbogăţirea fără justă cauză, fiind enumerate de către reclamantă, condiţiile materiale şi juridice ale acţiunii în restituire, care, în opinia recurentei, ar fi fost îndeplinite.
Sunt dezvoltate critici potrivit cărora instanţele au apreciat în mod greşit că în cauză nu există o îmbogăţire fără justă cauză, în realitate, fiind îndeplinite condiţiile materiale (existenţa unei îmbogăţiri a pârâtului, diminuarea patrimoniului reclamantei, existenţa unei legături directe între mărirea unui patrimoniu şi diminuarea altuia), precum şi cele juridice (îmbogăţirea unei persoane şi diminuarea patrimoniului aiteia; îmbogăţirea să se realizeze cu bună-credinţă; persoana căreia i s-a diminuai patrimoniul să nu aibă la dispoziţie a altă acţiune în justiţie pentru realizarea dreptului său de creanţă). Astfel, se concluzionează de către recurenta-reclamantă că a avut loc o îmbogăţire fâră justă cauză, în patrimoniul pârâtului Municipiul Târgu Mureş, cu suma de 587,876,49 lei, reprezentând creanţa achitată de reclamantă pe seama pârâtului, prin executare silită.
Recursul este nefondat, sub toate criticile invocate şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:
Reclamanta şi-a fundamentat în drept criticile din recurs pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865 susţinând că „hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii''.
Potrivi! acestui text, există două situaţii şi anume : prima, în care hotărârea atacată este lipsită de temei legal- ipoteză în care se au în vedere acele cazuri în care, considerentele hotărârii atacate nu permit identificarea normelor juridice care susţin rezolvarea dată litigiului sau hotărârea nu-este motivată în drept şi cea de-a doua, atunci când hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, iar în această ipoteză sunt vizate situaţiile în care instanţa evocă norme de drept substanţial incidente situaţiei de fapt în cauză, dar le încalcă „în litera sau spiritul lor", ori le aplică greşit, ca o consecinţă a iinei interpretări eronate a legii.
încălcarea sau aplicarea greşită a legii, dacă acest motiv de neiegalitate ar fi incident, este reflectată în dispozitivul hotărârii, pentru că numai această situaţie ar putea justifica recursul întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În cazul concret al speţei, s-a invocat lipsa analizei temeiului de drept ai acţiunii (îmbogăţire fără justă cauză), iar în exoîicitarea motivului de neiegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din acelaşi cod s-a făcut referire la un text procedural, anume art. 452 alin. (3), ce se referă la poprire, în sensul că acesta cuprinde o individualizare a bunurilor care sunt supuse executării silite.
Sub acest prim aspect este de observat că această critică nu a format obiect de analiză în apel, fiind direct invocată în recurs, deci omisso medio, în raport de textul procedural mai sus evocat, deşi o critică corelativă a fost exprimată în sensul inexistenţei unui raport obligaţiotiai între debitorul Municipiul Târgu Mureş şi reclamanta CN P.R. SA.
În dezvoltarea aceluiaşi motiv de nelegalitate (art. 304 pct. 9), recurenta-reclamantă a criticat faptul că, în mod eronat, instanţele de fond şi apei au apreciat că în cauză nu există o îmbogăţire fără justă cauză şi au analizat greşit aspectele litigioase dezlegate în cadrul contestaţiei la executare.
Nici aceste critici nu se încadrează în motivul de nelegalitate invocat de reclamantă, deoarece raportul juridic dedus judecaţii -îmbogăţirea tară justă cauză- a fost amplu şi corect analizat sub aspectul neîndeplmirii condiţiilor materiale şi juridice ale acţiunii în restituirea îmbogăţirii tară justă cauză, astfel cum rezultă din considerentele deciziei atacate.
Pentru a răspunde acestor critici, care nu au caracter fondat esîe de precizat că, îmbogăţirea iară justă cauză este definită ca fiind faptul juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta, să existe un temei juridic. De regulă, se consideră ca aceasta implică un fapt juridic, care constă în mărirea patrimoniului unei persoane, fără temei legitim, prin diminuarea patrimoniului altei persoane, cea dintâi având obligaţia de a înapoia celei de-a doua, avantajul pe care l-a obţinut în dauna ei.
Aşadar, acţiunea în justiţie pe care o are creditorul acestei obligaţii, având ca obiect restituirea, se numeşte actio de im rem verso.
Deşi C. civ. nu conţine o reglementare de principiu a îmbogăţirii fără justă cauză, cunoscută şi sub denumirea de îmbogăţire fără just temei, există mai multe aplicaţii ale acestui fapt juridic licit, ca izvor de obligaţii, respectiv; potrivit art. 484 din cod, proprietarul terenului care culege fructele este obligal să plătească semănăturile, arăturile şi munca depusă de alţii; conform art. 493-494 C. civ., proprietarul care a construit pe terenul sau eu materialele altei persoane are obligaţia de a plăti contravaloarea acestora» iar cel care a construit cu materialele sale pe terenul altei persoane are dreptul :să fie despăgubit de către proprietarul terenului care a reţinut construcţia.
Astfel, condiţiile pentru intentarea acţiunii în restituie pot fi grupate în două categorii şi anume, condiţii materiale şi juridice. Primele (condiţiile maieriale) sunt; mărirea unui patrimoniu prin dobândirea unei valori apreciabile; micşorarea patrimoniului altei persoane, care şa constea în diminuarea unor elemente active sau în efectuarea unor cheltuieli; să existe o legătură între mărirea şi, respectiv, diminuarea unui patrimoniu, în sensul ca ambele operaţiuni să fie efectul unei cauze unice.
Condiţiile juridice sunt : lipsa unui temei legal al îmbogăţirii unui patrimoniu pe seama diminuării patrimoniului altei persoane, respectiv să nu fie vorba de o dispoziţie legală, un contract, o hotărâre judecătorească; să nu existe un alt mijloc de recuperare a pierderii suferite.
Cum corect au reţinut instanţele, din actele dosarului a rezultat că prin sentinţa civilă nr. 3875 din 22 iunie 2004, pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş în Dosarul nr. 3923/2004, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2076/R din 21 decembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în Dosarul nr. 30517/1/2005, la cererea creditoarei SC M.T.S.C. SRL s-a validat poprirea înfiinţată prin dispoziţia de poprire emisă în Dosarul execuţional nr. 631/E/2004 al Judecătoriei Târgu Mureş şi s-a dispus obligarea reclamantei din prezenta cauză să-i plătească creditoarei, în limita creanţei certe, lichide şi exigibile de 4.028.852,394 lei, cuprinsă în titlul executoriu, reprezentat de sentinţa civilă nr. 1412 din 23 octombrie 2000 a Tribunalului Mureş, sumele constituind laxele de timbru încasate pe seama debitorului Municipiului Târgu Mureş.
În baza hotărârii de validare a popririi s-a demarat procedura de executare silită prin intermediul executorului judecătoresc K.O. din Braşov şi în cadrul acestei proceduri, reclamanta a achitat în .favoarea SC M.T.S.C. SRL suma de 587.876,49 lei.
Reclamanta a susţinut că la momentul declanşării executării silite, între ea şi SC M.T.S.C. SRL nu exista niciun raport juridic obligaţional şi, ca atare, în condiţiile în care a achitat suma menţionată pentru o obligaţie de plată pe care Municipiul Târgu Mureş o avea faţă de societatea amintită, s-a produs o îmbogăţire fără justă cauză a pârâtului.
Instanţa de recurs va menţine raţionamentul instanţelor de fond şi apel, potrivit căruia, faţă de susţinerile şi criticile reclamantei trebuie avută în vedere împrejurarea că executarea silită împotriva reclamantei s~a declanşat în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, care constituie şi are valoare de titlu executor şi, prin urmare, nu se poate reţine, cu temei, că plata ce a fost făcută în cadrul acestei proceduri, a fost lipsită de o cauză justă.
În primul rând, îmbogăţirea nu s-a produs în patrimoniul pârâtului Municipiul Târgu Mureş, ci aceasta a operat în patrimoniul terţului, SC M.T.S.C. SRL.
În aceste condiţii, instanţa de apel a considerat corect că nu are relevanţă faptul că, în temeiul sentinţei civile nr. 1412 din 23 octombrie 2000 a Tribunalului Mureş, Municipiul Târgu Mureş a avut calitatea de debitor faţă de SC M.T.S.C. SRL, iar în contextul în care acest debitor i-a achitat societăţii creditoare sumele pretinse de Ia recurentă, realizându-se conform susţinerilor acesteia din urmă o dublă executare, îmbogăţirea invocată s-a produs în patrimoniul SC M.T.S.C. SRL şi nu în patrimoniul pârâtului,
Una dintre condiţiile juridice ale acţiunii în restituire este aceea că îmbogăţirea - pe de o parte - şi diminuarea patrimoniului - pe de altă parte - sa fie lipsite de o cauză justă, adică de un temei juridic care să le justifice.
Or, trebuie avut în vedere ca executarea silită împotriva recurentei s-a declanşat în temeiul unei hotărâri judecătoreşti care constituie titlu executoriu, astfel că, în speţă, nici această condiţie nu este îndeplinită şi nu este fundamentată susţinerea reclamantei că plata în cadrul acestei proceduri a fost lipsită de o cauză jusîă.
În cadrul procedurii de validare a popririi, instanţa a procedat la verificarea raporturilor obligaţionale existente, atât între creditor şi debitor, cât şi a celor existente între terţul poprit şi debitorul Municipiul Târgu Mureş.
Aşadar, formularea unei acţiuni întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză - cum corect a reţinut instanţa de .apel - nu numai că încalcă prezumţia de lucru judecat al hotărârii de validare a popririi - dar are şi caracter inadmisibil, deoarece dezlegarea urnit raport juridic între părţi într-o anume modalitate nu permite, ulterior, o statuare diferită a raportului juridic dedus judecăţii.
Nici condiţia juridică a acţiunii în restituire, şi anume, existenţa unui alt mijloc de recuperare a pierderii suferite, nu este îndeplinită în analiza corect făcută de instanţe în descifrarea raportului juridic dedus judecăţii (In sensul inexistenţei unei îmbogăţiri fără justă cauză). Astfel cum a reţinut instanţa de apel,recurenta-reclamantă a uzat de calea contestaţiei la executare, fimdu-i respinsa aceasta prin sentinţa civilă nr. 11765 din 08 decembrie 2009 a Judecătoriei Braşov, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 660/R din 21 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 9786/197/2009 al Tribunalului Mureş.
Aşa fiind, criticile reclamantei vor fi apreciate ca nefondate, în cazul concret dedus judecăţii, instanţele constatând corect că nu sunt îndeplinile în cauză condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză, recursului declarat de reclamantă nefiindu-i incident, sub aspectului tuturor criticilor invocate, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta CN P.R. SA împotriva Deciziei nr. 226/A din 16 aprilie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3199/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3047/2014. Civil. Recalculare pensie.... → |
|---|
