ICCJ. Decizia nr. 3225/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3225/2014
Dosar nr. 23793/245/2006/a4.1.1
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 19 noiembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 23793/245/2006/a4.1, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecăţii recursului declarat de P.I. împotriva Încheierii nr. 100/RS din 12 martie 2012 a Tribunalului Iaşi, în cauză având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (art. 52 alin. (2) din Legea nr. 7/1996).
La data de 29 noiembrie 2012, reclamantul P.I. a declarat recurs împotriva încheierii de şedinţă din 19 noiembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 23793/245/2006/a4.1.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 23793/245/2006/a4.1.
Prin încheierea din 19 iunie 2013, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părţile nu s-au prezentat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă.
Cauza a fost repusă din oficiu pe rol, prin rezoluţia din 22 octombrie 2014, în vederea discutării perimării cererii de recurs.
Înalta Curte va constata perimat recursul, pentru considerentele care succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Aşadar, perimarea operează cu condiţia ca, timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 19 iunie 2013, stabilit pentru soluţionarea recursului astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părţi nu a cerut judecarea în lipsă.
În raport de aceste considerente şi având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii, timp în care niciuna dintre părţile litigante nu a solicitat continuarea judecăţii recursului şi că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva încheierii de şedinţă din 19 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, pronunţată în Dosarul nr. 23793/245/2006/a4.1.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3224/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3233/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
