ICCJ. Decizia nr. 3235/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs

Decizii civile ICCJ 2014


R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 3235/2014

Dosar nr. 1548/109/2009*

Şedinţa publică din 19 noiembrie 2014

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 15 aprilie 2009, reclamantul D.C. a formulat plângere împotriva Dispoziţiei nr. 591/2009, emisă de Primarul Municipiului Piteşti, dispoziţie emisă nelegal şi care încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 86/2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 271/109/2007, irevocabilă, solicitând admiterea contestaţiei şi anularea Dispoziţiei nr. 591/2009.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin decizia menţionată, s-a statuat obligativitatea restituirii în natură a suprafeţei de 15.952 mp teren, identificat în raportul de expertiză tehnică B.P.

Prin Dispoziţia nr. 591/2009, emisă de Primarul Municipiului Piteşti s-a dispus reconstituirea în natură a suprafeţei de 8213 m.p din Piteşti, str. D., constatându-se imposibilitatea punerii în executare a deciziei civile menţionate, cu privire la terenul în suprafaţă de 7703 mp, deoarece această suprafaţă, la data efectuării raportului de expertiză şi la data pronunţării deciziei, se afla în patrimoniul SC P. SA Piteşti, căreia decizia nu îi este opozabilă.

Dispoziţia este nelegală şi în ceea ce priveşte propunerea acordării de despăgubiri pentru terenul de 8360 mp, deoarece, în situaţia în care există imposibilitatea restituirii în natură, legea dispune acordarea unor bunuri sau servicii în compensare.

Primarul Municipiului Piteşti a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, având în vedere prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a numitului D.C., fiul notificatorului D.C.C., având în vedere că acesta nu a dovedit calitatea de moştenitor de pe urma autorului său.

La dosarul cauzei, au formulat cereri de intervenţie în interes propriu SC P. SA şi SC C.A. CTP SRL şi cerere de intervenţie formulată în interesul reclamantului, O.D., cereri pe care instanţa le-a admis în principiu, la data de 20 ianuarie 2010, reţinând că fiecare dintre intervenienţi invocă un interes legitim.

La termenul din 20 noiembrie 2009, Tribunalul Argeş a admis cererea de conexare a Dosarului nr. 2880/109/2009 la Dosarul nr. 1548/109/2009.

Din cererea conexată la prezentul dosar, rezultă că petenta SC C.A. CTP SRL a formulat plângere împotriva refuzului de punere în posesie pentru suprafaţa de 7703 mp, situată în Piteşti, str. D., judeţul Argeş.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că este cesionara dreptului de proprietate asupra terenului situat în Municipiul Piteşti şi este succesoare în dreptul de proprietate asupra terenului situat în str. D., prin contractul autentic de cesiune în drepturi litigioase imobiliare din 18 februarie 2009, dobândit în mod direct de la D.C., proprietarul iniţial, decedat la data de 31 martie 2009, prin contractul autentic din 05 iulie 2007.

Prin dispoziţia primarului nr. 591/2009, s-a dispus restituirea în natură numitului D.C. a suprafeţei de 8213 mp, ocupată efectiv de piaţa depozitelor.

Prin adresa nr. 31/2009, s-a solicitat punerea în posesie pentru suprafaţa de 7703 mp, reprezentând diferenţa dintre suprafaţa de teren restituită lui D.C. 8213 mp şi cea de 15.952 mp, menţionată în dispozitivul Deciziei nr. 86/A/2008 a Curţii de Apel Piteşti.

Prin Decizia civilă nr. 86/A/2008 a Curţii de Apel Piteşti, Municipiul Piteşti, prin primar, a fost obligat la restituirea în natură a întregii suprafeţe de 15.952 mp, ce a aparţinut autorului iniţial, D.C.

Prin urmare, există obligaţia de punere în posesie pentru întreaga suprafaţă, inclusiv pentru cea de 7703 mp, în condiţiile în care D.C. şi-a cedat drepturile imobiliare litigioase cu privire la terenul din str. D., către P.I., care, la rândul său, a cedat aceleaşi drepturi succesorale, rezultând că obligaţia de restituire în natură şi punerea în posesie trebuie efectuată de către Municipiul Piteşti, în favoarea petentei.

Prin Sentinţa civilă nr. 91 din 05 mai 2010, Tribunalul Argeş a respins contestaţia şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC P.S. SA şi a admis cererea reconvenţională formulată de SC C.A. CTP S.R.L., în sensul că a obligat Primarul municipiului Piteşti să o pună în posesie pentru suprafaţa de 7703 mp, reprezentând diferenţa de până la 15.952 mp, situată în Piteşti, str. D.

Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin Decizia civilă nr. 86/A/2008, pronunţată de către Curtea de Apel Piteşti, intimatul a fost obligat să restituie contestatorului D.C., în natură, suprafaţa de 15.952 mp, ce a aparţinut autorului acestuia.

După restituirea imobilului, contestatorul a cedat drepturile litigioase lui P.I., acesta făcând o cesiune a aceloraşi drepturi către SC C.A. CTP S.R.L., singura persoană îndreptăţită la operaţiunea juridică a punerii în posesie a terenului în suprafaţă de 7703 mp, ca urmare a substituirii în toate drepturile autorului.

Împotriva hotărârii, au formulat apel reclamantul D.C., pârâtul Municipiul Piteşti, intervenienta în interes propriu SC P.S. SA Piteşti şi intervenientul în interesul reclamantului O.D.

În dezvoltarea motivelor de apel, reclamantul a arătat că, în mod greşit, instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată, întrucât era singura persoană îndreptăţită să-i fie restituită în natură întreaga suprafaţă de teren, întrucât contractele de cesiune au fost desfiinţate în mod irevocabil.

SC P.S. SA Piteşti a criticat sentinţa pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că tribunalul nu a ţinut cont de actul de cesiune prin care a dobândit drepturile litigioase ale autorului D.C., potrivit Sentinţei civile nr. 91 din 05 mai 2010.

Intervenientul în interesul reclamantului, O.D., a susţinut că, în mod greşit, la pronunţarea hotărârii, instanţa a avut în vedere actul de cesiune a drepturilor litigioase în favoarea SC C.A. CTP S.R.L., care nu mai putea să-şi producă consecinţe juridice.

La rândul său, pârâtul Municipiul Piteşti a invocat motive de nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că tribunalul a dispus restituirea suprafeţei de 7703 mp, cu încălcarea Legii nr. 10/2001, reţinând că terenul se află în patrimoniul pârâtului, acesta aflându-se la SC P. S.A., astfel că Dispoziţia nr. 591/2009 a fost emisă în condiţii legale, actul urmând să-şi producă consecinţe juridice, ca urmare a nedesfiinţării de către instanţa de fond.

Prin întâmpinare, intimata SC C.A. CTP SRL a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate.

Prin Decizia civilă nr. 12 din 20 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. 1548/109/2009, au fost admise apelurile formulate de reclamantul D.C.C. şi pârâtul Primarul Municipiului Piteşti; au fost respinse apelurile declarate de intervenienta în nume propriu SC P.S. SA Piteşti şi intervenientul în numele reclamantului, O.D., anulată sentinţa apelată şi trimisă cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.

Recursul formulat de intervenienta SC C.A. CTP SRL împotriva deciziei menţionate a fost respins, prin Decizia civilă nr. 218 din 24 ianuarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. 1548/109/2009.

Tribunalul Argeş, prin Sentinţa civilă nr. 22 din 29 ianuarie 2014, a respins excepţia tardivităţii formulării plângerii, precum şi excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a petentului D.C., a admis în parte acţiunea formulată de acesta şi în parte, în mod corespunzător admiterii acţiunii principale, cererea de intervenţie în interesul reclamantului formulată de O.D., în sensul că s-a dispus anularea Dispoziţiei nr. 591/2009 a Primarului Municipiului Piteşti.

A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului Municipiului Piteşti să emită dispoziţie de restituire în natură pentru întreaga suprafaţă de 15.952 mp, în favoarea reclamantului D.C.

A fost admisă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC C.A. CTP S.R.L., fiind obligat Primarul Municipiului Piteşti să o pună în posesie, în nume propriu, pe aceasta, cu suprafaţa de 7703 mp, diferenţă până la cei 15.952 mp teren, situat în Piteşti, str. D.

A fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC P.S. S.A.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:

Referitor la excepţia tardivităţii, s-a reţinut că aceasta este nefondată, întrucât dispoziţia ce a fost atacată, nr. 591/2009, a fost înmânată personal notificatorului la data de 10 martie 2009, iar, din plicul ataşat dosarului, rezultă că a fost înaintată contestaţia la data de 10 aprilie 2010 (data poştei), deci înăuntrul termenului prevăzut de lege de 30 de zile.

Şi excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a petentului D.C. s-a reţinut a fi nefondată, pentru următoarele considerente:

În calitate de moştenitor al autorului D.C.C., fiul său, D.C., a depus cererea din 09 martie 2009, solicitând punerea în executare a Deciziei nr. 86/2008 a Curţii de Apel Piteşti. Prin faptul că i-a fost eliberat acestuia procesul-verbal de punere în posesie nr. 14651 din 10 martie 2009, pentru suprafaţa de 8213 mp, rezultă că i-a fost recunoscută calitatea de moştenitor, aşa încât punerea ulterioară în discuţie a calităţii sale este nefondată.

Analizând conţinutul deciziei de casare, tribunalul a constatat că există neconcordanţă între considerente şi dispozitiv, în sensul că, în considerente, se menţionează că este fondat apelul reclamantului şi nefondate celelalte apeluri, iar, în dispozitiv, se admit două dintre apeluri.

Cu toate acestea, tribunalul a avut în vedere considerentele deciziei de casare şi cele statuate de această decizie cu putere de lucru judecat.

Astfel, s-a reţinut că, prin Decizia civilă nr. 86 din 31 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, Municipiul Piteşti, prin reprezentantul său, a fost obligat să-i restituie notificatorului D.C.C., în natură, suprafaţa totală de 15.952 mp, situată în Piteşti, aşa cum a fost identificată prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.

Faţă de decizia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, nu se mai poate emite nicio altă decizie care să contravină modalităţii de restituire a dreptului de proprietate recunoscut.

Este cert că prin hotărârea instanţelor judecătoreşti s-a recunoscut dreptul la restituirea în natură, şi nu în altă modalitate, a întregului teren, în suprafaţă de 15.952 mp, situat în municipiul Piteşti, aşa cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.

Ca atare, Dispoziţia nr. 591/2009 a Primarului municipiului Piteşti nu poate fi decât anulată, pentru că ea contravine Deciziei civile nr. 86 din 31 martie 2008, pronunţată de către Curtea de Apel Piteşti, astfel încât plângerea formulată de reclamant a fost admisă în parte şi, în consecinţă, tot în parte, cu aceeaşi motivare, şi cererea de intervenţie în interesul reclamantului formulată de intervenientul O.D.

Acţiunea introductivă a fost admisă numai în privinţa cererii de anulare a Dispoziţiei nr. 591/2009 a Primarului Municipiului Piteşti, referitor la petitul doi al acţiunii, respectiv cel ce vizează obligarea pârâtului Municipiul Piteşti să emită dispoziţie de restituire în natură pentru întreaga suprafaţă de 15952 mp, în favoarea reclamantului D.C., tribunalul reţinând că nu poate fi admis, faţă de următoarele considerente, în legătură cu titularul dreptului de punere efectivă în posesie.

În privinţa titularului acestui drept, decizia de casare a reţinut că prima instanţă a nesocotit Decizia civilă nr. 86 din 31 martie 2008, pronunţată de către Curtea de Apel Piteşti.

În rejudecare, tribunalul a reţinut că Decizia civilă nr. 86/A din 31 martie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 7554 din 28 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a pronunţat în contradictoriu cu notificatorul D.C.C.

Este real că, la momentul pronunţării acelei decizii, între notificatorul D.C.C. şi numitul P.I., se încheiase un contract de cesiune de drepturi litigioase, autentificat sub nr. 1304 din 05 iulie 2007, prin care notificatorul i-a transmis acestuia din urmă drepturile litigioase ce au făcut obiectul Dosarului civil nr. 271/109/2007.

Părţile nu au valorificat la acel moment drepturile conferite prin contract, iar soluţia pronunţată de către această instanţă a statuat cu putere de lucru judecat că autorul D.C.C. este persoana îndreptăţită la restituirea în natură a suprafeţei totale de 15.952 mp, aşa cum a fost identificat în raportul de expertiză tehnică, cu privire la aceasta municipiul Piteşti, prin reprezentantul său, având obligaţia să se conformeze, astfel că actele administrative în legătură cu acest drept nu puteau să contravină Deciziei civile nr. 86 din 31 martie 2008.

Cu toate acestea, după pronunţarea hotărârii, între numitul P.I. şi intervenienta SC C.A. CTP, a intervenit contractul de cesiune de drepturi litigioase, autentificat sub nr. 681 din 18 februarie 2009, prin care P.I. a cedat către SC C.A. CTP toate drepturile litigioase ce au făcut obiectul Dosarului nr. 271/109/2007.

În baza acestor două contracte de cesiune, intervenienta SC C.A. CTP se substituie lui D.C.C., în ceea ce priveşte toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din calitatea de petiţionar, clauză expres stipulată.

Tot expres s-a menţionat şi faptul că, în situaţia în care instanţa de judecată va admite acţiunea, drepturile ce urmează a se constitui prin soluţia definitivă şi irevocabilă vor reveni integral în proprietatea societăţii interveniente, în calitate de cesionară de drepturi. Cele două contracte reprezintă voinţa părţilor.

Prin urmare, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 15.952 mp, aşa cum acesta a fost identificat de expertul B.P., aparţine intervenientei prin cesionarea drepturilor litigioase, reclamantul, în calitate de succesibil al defunctului D.C.C., nefiind titularul dreptului de proprietate.

Instanţa a reţinut, faţă de conţinutul contractului de cesiune de drepturi litigioase, că intervenienta s-a substituit lui D.C.C., în ceea ce priveşte toate drepturile şi obligaţiile ce decurgeau din calitatea acestuia de petiţionar, obiect al cesiunii reprezentându-l dreptul de proprietate asupra terenurilor situate în Municipiul Piteşti, str. D., precum şi despăgubirilor de orice fel, măsurile reparatorii, etc.

Prin urmare, intervenienta este persoana îndreptăţită să fie pusă în posesie şi pentru diferenţa de 7703 mp teren, ce reprezintă diferenţa până la 15.952 mp, astfel că cererea sa de intervenţie în interes propriu a fost admisă în totalitate.

Tribunalul a avut în vedere şi împrejurarea că actele de cesiune şi-au produs efectele, câtă vreme intervenienta şi-a intabulat dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 8213 mp, cu care notificatorul fusese anterior pus în posesie prin procesul-verbal de punere în posesie din 10 martie 2009, astfel cum rezultă din conţinutul încheierii din 21 iulie 2009.

Pe de altă parte, prin Decizia civilă nr. 1333/R din 12 octombrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în Dosarul nr. 29210/197/2009, instanţa a statuat asupra valabilităţii contractelor de cesiune.

Referitor la pretenţia intervenientei SC P.S. SA, cu privire la dreptul său de proprietate, tribunalul a reţinut că aceasta nu poate fi valorificată în procedura specială a contestaţiei, ci într-o eventuală acţiune în revendicare imobiliară, în care titlurile de proprietate vor fi supuse operaţiunii juridice a comparării, pentru a da eficienţă celui preferabil.

Ca atare, faţă de cele reţinute cu putere de lucru judecat prin decizia de casare, cererea de intervenţie formulată de SC P.S. SA a fost respinsă.

Împotriva acestei soluţii, au formulat apel comun reclamantul D.C.C. şi numiţii D.V., C.C.E., C.R.M. şi N.(C.)M.L., intitulat greşit ca fiind recurs, luându-se act de această menţionare greşită a căii de atac formulate, la termenul de judecată din 07 mai 2014.

Au mai formulat apel, intervenienta în nume propriu SC P.S. SA Piteşti, pârâtul Primarul Municipiului Piteşti şi intervenientul în numele reclamantului O.D.

Prin apelul lor, reclamantul D.C.C. şi numiţii D.V., C.C.E., C.R.M. şi N.(C.)M.L. au criticat sentinţa pentru nelegalitate, arătând, în esenţă, următoarele:

1. - sentinţa nesocoteşte Decizia nr. 12 din 20 februarie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, rămasă irevocabilă, prin care s-au respins, ca nefondate, criticile formulate de intervenienta SC C.A. CTP SRL Mărăcineni cu privire la cesiunea de drepturi litigioase, singura persoană îndreptăţită să beneficieze de măsurile instituite de Legea nr. 10/2001 fiind D.C., cel ce a formulat notificarea, în acea cauză, neoperând o transmisiune a calităţii procesuale active pe cale convenţională;

- împrejurarea că moştenitorul defunctului D.C.C. este îndreptăţit să primească în natură suprafaţa de teren în litigiu, s-a decis prin Decizia civilă nr. 86/A din 31 martie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, irevocabilă prin Decizia nr. 7554 din 28 noiembrie 2008;

- cele două contracte de cesiune de drepturi litigioase şi antecontractul de vânzare-cumpărare din 14 iunie 2007 nu aduc atingere dreptului autorului D.C. de a beneficia de măsurile instituite prin Legea nr. 10/2001;

2. - admiterea cererii de intervenţie în interes propriu, formulată de o terţă persoană care nu a depus notificare şi nu a fost parte în procedura administrării, nesocoteşte dispoziţiile art. 49-51 C. proc. civ. şi decizia Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în primul ciclu procesual;

- hotărârea primei instanţe nesocoteşte dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, care stabilesc că, în situaţia înstrăinării drepturilor, poate interveni compensarea prin puncte, potrivit art. 24 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001.

În consecinţă, s-a solicitat admiterea apelului şi, pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi respingerea cererii de intervenţie, precum şi respingerea celorlalte apeluri formulate.

Ulterior, prin concluziile puse pe fond, s-a solicitat respingerea, ca inadmisibil, a apelului formulat de numiţii D.V., C.C.E., C.R.M. şi N.(C.)M.L.

Prin apelul său, intervenienta în nume propriu SC P.S. SA Piteşti a criticat sentinţa pentru nelegalitate, arătând, în esenţă, următoarele:

- în mod greşit a fost reţinută autoritatea de lucru judecat faţă de hotărârea pronunţată în primul ciclu procesual, nefiind întrunite cerinţele prevăzute de art. 1201 C. civ., privind părţile şi calitatea acestora, obiectul procesului şi cauza acţiunii;

- terenul de 7.703 mp se află în proprietatea intervenientei de la constituirea societăţii, aflându-se în incinta împrejmuită a societăţii, existând pe teren construcţii legal aprobate şi autorizare;

- în cauză, trebuiau reţinute ca fondate excepţiile lipsei calităţii procesuale active a intervenientei SC C.A. CTP SRL şi a reclamantului D.C.C.

În consecinţă, s-a solicitat admiterea apelului şi modificarea sentinţei, în sensul admiterii cererii de intervenţie în nume propriu astfel cum a fost formulată şi respingerea acţiunii şi a cererii de intervenţie formulată de SC C.A. CTP SRL şi, implicit, a apelurilor formulate de aceste părţi.

Prin apelul său, pârâtul Primarul Municipiului Piteşti a criticat sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate, arătând, în esenţă, următoarele:

- prin Dispoziţia nr. 591/2009, dată în executarea Deciziei civile nr. 86 din 31 martie 2008, s-a dispus restituirea în natură doar a suprafeţei de 8.213 mp, constatându-se imposibilitatea restituirii în natură a diferenţei de teren de 15.952 mp, aflată în patrimoniul SC P.S. S.A.;

- soluţia admiterii cererii de intervenţie în interes propriu formulată de SC C.A. CTP SRL este greşită pentru că încalcă decizia de casare;

- obligarea pârâtului la restituirea terenului de 7.703 mp este nelegală şi netemeinică pentru că acest teren se află în patrimoniul SC P.S. SA Piteşti, care nu a fost parte în cauza în care s-a pronunţat Decizia nr. 86/A din 31 martie 2008, astfel că notificarea pentru acest teren a fost înaintată acesteia.

În consecinţă, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, pe fond, respingerea acţiunii şi a cererii de intervenţie în interes propriu a SC C.A. CTP SRL.

Prin apelul său, intervenientul în numele reclamantului, O.D. a criticat sentinţa pentru nelegalitate, arătând, în esenţă, că sentinţa încalcă dispoziţiile deciziei de casare şi Decizia nr. 86/A din 31 martie 2008, solicitând admiterea apelului şi modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii reclamantului şi a cererii de intervenţie în interesul acestuia şi respingerii celorlalte cereri de intervenţie în nume propriu.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intervenienta SC P.S. SA a reluat, în esenţă, aceleaşi susţineri formulate prin apelul său.

Prin concluziile scrise depuse în cauză, intervenienta în interes propriu SC C.A. CTP SRL Mărăcineni a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, formulat de celelalte persoane alături de reclamant, acestea neavând calitate procesuală în cauză şi a solicitat respingerea celorlalte apeluri formulate în cauză, cu motivarea că toate criticile formulate prin acestea sunt nefondate, faţă de contractul de cesiune a drepturilor litigioase şi hotărârile judecătoreşti pronunţate între părţile din cauză.

Prin Decizia civilă nr. 228 din 14 mai 2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a admis apelul formulat de reclamantul D.C.C. şi apelul intervenientului în numele reclamantului, O.D.

A schimbat în parte sentinţa, în sensul că a înlăturat dispoziţia din sentinţă, privind respingerea capătului de cerere referitor la obligarea pârâtului Primarul Municipiului Piteşti la emiterea dispoziţiei de restituire în natură pentru întreaga suprafaţă de teren, în favoarea reclamantului.

A respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC C.A. CTP S.R.L., ca nefondată.

A fost menţinută în rest sentinţa.

A respins, ca inadmisibil, apelul formulat de D.V., C.C.E., C.R.M. şi N.(C.)M.L.

A respins apelurile formulate de intervenienta în interes propriu SC P. SA şi de pârâtul Primarul Municipiului Piteşti, ca nefondate.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

Apelul reclamantului şi apelul intervenientului în numele reclamantului sunt fondate, apelul formulat de celelalte persoane fizice, alături de reclamant, este inadmisibil, iar apelurile formulate de intervenienta SC P.S. SA şi pârâtul Primarul Municipiului Piteşti sunt nefondate.

Apelul reclamantului D.C.C. este fondat pentru că sentinţa apelată nu respectă Decizia civilă nr. 12 din 20 februarie 2012 şi Decizia civilă nr. 86/A din 31 martie 2008, irevocabile, ambele pronunţate de această instanţă.

Prin aceste decizii, s-a statuat cu putere de lucru judecat că singura persoană îndreptăţită să beneficieze de măsurile de restituire reglementate de Legea nr. 10/2001 este autorul D.C., în favoarea căruia s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 15.952 mp.

Tocmai în vederea punerii în executare a Deciziei civile nr. 86/A din 31 martie 2008, s-a emis Dispoziţia nr. 591/2009, atacată cu contestaţie în prezenta cauză.

Prin contestaţia înregistrată la data de 15 aprilie 2009, contestatorul D.C. a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 591/2009, cu motivarea că aceasta nu respectă Decizia nr. 86/A din 31 martie 2008, aspecte reţinute prin Decizia civilă nr. 12 din 20 februarie 2012, irevocabilă, prin care s-a trimis cauza spre rejudecare în primul ciclu procesual.

Ca atare, instanţa de fond, reţinând corect că Dispoziţia nr. 591/2009 nu respectă Decizia nr. 86/A din 31 martie 2008 şi dispunând anularea acesteia, nu trebuia să se mai pronunţe pe un capăt de cerere privind obligarea la emiterea dispoziţiei de restituire în natură pentru întregul teren, reclamantul având o hotărâre judecătorească irevocabilă de restituire în natură a acestui teren, iar pârâtul fiind obligat de lege la punerea în executare a hotărârii judecătoreşti de restituire.

În aceste condiţii, sentinţa apelată va trebui schimbată, în sensul înlăturării dispoziţiei privind respingerea capătului de cerere referitor la obligarea pârâtului la emiterea dispoziţiei de restituire în favoarea reclamantului.

Sentinţa apelată este nelegală şi sub aspectul admiterii cererii de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta SC C.A. CTP SRL Mărăcineni, având în vedere procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001 şi obiectul contestaţiei de faţă, de anulare a dispoziţiei de punere în executare a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, în care intervenienta nu a fost parte, nefiind persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001, aspecte asupra cărora s-a stabilit irevocabil prin Decizia civilă nr. 12 din 20 februarie 2012.

Mai trebuie reţinut, referitor la apărările formulate de intervenienta în nume propriu SC C.A. CTP SRL Mărăcineni, că, faţă de obiectul acţiunii, respectiv contestaţie împotriva dispoziţiei de punere în executare a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, pronunţată în procedura specială a Legii nr. 10/2001, în care intervenienta nu a fost parte, contractele de cesiune invocate şi analizate în alte cauze aflate pe rolul instanţelor, nu pot conduce la concluzia dreptului intervenientei la restituirea în natură a terenului, în cadrul procedurii speciale reglementate de Legea nr. 10/2001.

Pentru aceste considerente, se impune schimbarea sentinţei apelate, în sensul respingerii, ca nefondată, a cererii de intervenţie în interes propriu a intervenientei SC C.A. CTP SRL Mărăcineni, nefiind îndeplinite cerinţele art. 49 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Având în vedere aceleaşi considerente, menţionate la analiza apelului reclamantului, se constată că şi apelul intervenientului în sprijinul reclamantului este fondat, urmând a fi admis ca atare.

Apelul formulat de către numiţii D.V., C.C.E., C.R.M. şi N.(C.)M.L. este inadmisibil, având în vedere că aceştia nu au fost părţi în cauza în care s-a pronunţat sentinţa apelată în cauza de faţă.

Apelul formulat de către intervenienta în nume propriu SC P. SA Piteşti este nefondat, pentru considerentele ce vor fi menţionate în continuare:

Astfel cum s-a decis şi prin decizia de casare, dată în primul ciclu procesual, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul intervenientei, aceasta nu-şi poate valorifica pretenţia sa privind dreptul de proprietate asupra unei părţi din terenul pentru care s-a reţinut dreptul la restituirea în natură, în cadrul unei contestaţii formulate în baza legii speciale, ci doar într-o eventuală acţiune în revendicare imobiliară, în care să se compare titlurile de proprietate ale părţilor.

Mai mult, obiectul cauzei de faţă este doar anularea dispoziţiei emise în executarea hotărârii judecătoreşti, irevocabilă, prin care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat dreptul reclamantului la restituirea terenului său, astfel că intervenienta în nume propriu nu putea, în cadrul acestei proceduri speciale, să invoce dreptul său de proprietate asupra unei părţi din terenul respectiv.

Apelul formulat de către pârâtul Primarul Municipiului Piteşti este nefondat, pentru că, astfel cum s-a mai arătat şi la analiza apelului reclamantului, pârâtul este obligat de lege la punerea în executare a hotărârii judecătoreşti irevocabile de restituire, respectiv Decizia civilă nr. 86/A din 31 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, prin care s-a admis contestaţia reclamantului D.C. şi s-a dispus restituirea în natură, către reclamant, a suprafeţei de 15.952 mp.

Prin emiterea Dispoziţiei nr. 591/2009, pârâtul a încălcat hotărârea judecătorească menţionată, astfel că, pentru considerentele arătate la analiza apelului reclamantului, dispoziţia a fost anulată corect, soluţie ce va fi menţinută şi de către instanţa de apel.

Deşi critica din apelul pârâtului, privind admiterea greşită a cererii de intervenţie în interes propriu, formulată de SC C.A. CTP SRL Mărăcineni, este fondată, pentru considerentele menţionate la analiza apelului reclamantului, faţă de considerentele menţionate privind încălcarea Deciziei civile nr. 86/A din 31 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, irevocabilă, apelul pârâtului nu poate fi admis.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen legal, pârâtul Primarul Municipiului Piteşti şi intervenienţii în interes propriu SC C.A. CTP SRL şi SC P.S. SA.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Primarul Municipiului Piteşti a arătat următoarele:

Suprafaţa de teren de 7703 mp nu se afla în proprietatea şi posesia Municipiului Piteşti, nu a făcut niciodată parte din Piaţa Agroalimentară din strada Depozitelor, este proprietatea SC P.S. SA Piteşti şi este cuprinsă în capitalul social al acesteia.

De asemenea, trebuie reţinut şi faptul că SC P.S. SRL este o entitate de sine stătătoare, cu personalitate juridică, iar Primarul municipiului Piteşti nu poate dispune de bunurile proprietatea acesteia.

Acestea au fost considerentele pentru care a fost emisă dispoziţia Primarului nr. 591/2009, prin care s-a dispus restituirea în natură, numitului D.C., a suprafeţei de 8213 mp, ocupată efectiv de Piaţa Depozitelor şi aflată în patrimoniul municipiului Piteşti.

Tot cu aceea ocazie, a punerii în aplicare a hotărârii judecătoreşti, au fost înaintate către SC P.S. SA, în calitate de unitate deţinătoare a terenului în suprafaţă de 7703 mp, notificarea şi actele anexate acesteia, în vederea soluţionării, în condiţiile Legii nr. 10/2001, conformându-se astfel Deciziei civile nr. 86/A/2008 a Curţii de Apel Piteşti.

Mai mult, prin Decizia civilă nr. 86/A/2008 a Curţii de Apel Piteşti, Municipiul Piteşti, prin Primar, a fost obligat la restituirea în natură a suprafeţei de teren menţionate, către autorul D.C., şi nu către alte persoane.

Urmare acestui fapt, punerea în posesie s-a efectuat la cererea notificatorului D.C., pentru suprafaţa efectiv deţinută de municipiul Piteşti, respectiv pentru suprafaţa de 8213 mp, ocupata de către Piaţa agroalimentară Depozitelor.

Este de reţinut şi faptul că, la data de 10 martie 2009, D.C., însoţit de numitul P.I. - cedentul drepturilor litigioase către societatea reclamanta, s-a prezentat la Primăria municipiului Piteşti, dând declaraţia înregistrată sub nr. 14828/2000, prin care a menţionat că se declară mulţumit de modul în care a fost pusă în executare Decizia civilă nr. 86/A/2008 a Curţii de Apel Piteşti, precizând, totodată, că nu va ataca dispoziţia la instanţa.

Având în vedere că municipiul Piteşti şi-a îndeplinit obligaţia de restituire în natură către notificatorul D.C., municipiul Piteşti, prin Primar, este eliberat de această obligaţie.

Or, aşa cum a arătat, notificatorul D.C. a fost pus în posesie cu suprafaţa de 8213 mp, conform Dispoziţiei Primarului nr. 591/2009, dispoziţie cu care acesta a fost de acord, conform declaraţiei înregistrată la nr. 14828 din 10 martie 2009.

În dezvoltarea motivelor de recurs, SC C.A. CTP SRL a solicitat admiterea recursului, arătând următoarele:

Instanţa a pronunţat hotărârea cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) şi a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.).

1. Hotărârea instanţei de apel este nelegală, pentru că instanţa nu s-a pronunţat pe toate cererile din dosar, respectiv, pe acţiunea formulată de SC C.A. CTP SRL din Dosarul nr. 2886/209/2009, ce a fost conexat la prezentul Dosar nr. 1548/209/2009.

Separat de cererea de intervenţie, formulată în Dosarul nr. 1548/209/2009, societatea a promovat plângere împotriva refuzului de punere în posesie pentru suprafaţa de 7703 mp, (diferenţa până la 15952 mp, ce a fost reconstituită prin Decizia civilă nr. 86/A/2008), ce a făcut obiectul Dosarului civil nr. 2880/109/2009.

Prin încheierea din 20 noiembrie 2009, instanţa a dispus conexarea Dosarului nr. 2880/109/2009 la Dosarul nr. 1548/109/2009.

Prin decizia apelată nr. 228/2014, instanţa nu s-a pronunţat pe acţiunea SC C.A. CTP S.R.L., ce a făcut obiectul Dosarului civil nr. 2880/109/2009.

Sub acest aspect, hotărârea este nelegală, ceea ce impune casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru ca instanţa să se pronunţe pe toate cererile, în caz contrar, încălcându-se dreptul la apărare, fiind privaţi de un grad de jurisdicţie prevăzut de lege.

2. Hotărârea este nelegală, întrucât, cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, instanţa a admis apelul reclamantului D.C.C. şi al intervenientului accesoriu O.D., respingând cererea de intervenţie în interes propriu, ca nefondată, reţinând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 49 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi a schimbat în parte sentinţa, înlăturând, din dispozitiv, respingerea capătului de cerere referitor la obligarea pârâtului Primarul Municipiului Piteşti de a emite dispoziţia de restituire în natură, pentru întreaga suprafaţă de teren, în favoarea reclamantului.

Cu prioritate, trebuie observat că prezenta cauză nu are ca obiect o nouă retrocedare a suprafeţei ce a aparţinut autorului D.C., ci obiectul îl reprezintă finalizarea actelor pentru un drept câştigat de autorul deposedat şi transmis în patrimoniul recurentei, după finalizarea procedurii de reconstituire.

Aşadar, calitatea societăţii în prezenta cauza nu are şi nici nu poate să îşi aibă temeiul în dispoziţiile Legii nr. 10/2001, care este finalizată de autorul D.C., ci în temeiul contractului de cesiune de drepturi litigioase, încheiat de autorul deposedat cu subscrisa, fiind o obligaţie de a face.

Se poate observa că instanţa de apel nu s-a pronunţat pe obiectul cererii sale de intervenţie şi al acţiunii conexate, care nu vizau o nouă retrocedare a suprafeţei autorului, D.C., ci obiectul viza o obligaţie de a face, respectiv obligarea Primarul Municipiului Piteşti să o pună în posesie, în nume propriu şi pentru diferenţa de teren de 7703 mp, situată în Piteşti, str. D., judeţul Argeş, în calitate de titular al dreptului de proprietate.

Proprietarul terenului în litigiu, care a formulat şi notificare în baza Legii nr. 10/2001, a fost D.C. (decedat).

Astfel, prin Decizia civilă nr. 86/A din 31 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. 271/109/2007, irevocabilă, s-a dispus restituirea în natură notificatorului D.C. (tatăl reclamantului din prezenta cauză) a suprafeţei de 15.952 mp teren, identificat în raportul de expertiză tehnică B.P. prin S7. La data de 05 iulie 2007, notificatorul D.C. a încheiat cu P.I. un contract de cesiune de drepturi litigioase, autentificat sub nr. 1304 din 05 iulie 2007, prin care s-a transmis acestuia din urmă drepturile litigioase ce fac obiectul dosarului civil nr. 271/109/2007. Prin contractul de cesiune de drepturi litigioase, autentificat sub nr. 681 din 18 februarie 2009, P.I. a cedat recurentei toate drepturile litigioase ce fac obiectul Dosarului nr. 271/109/2007, dosar în care s-a pronunţat chiar Decizia civilă nr. 86/A/2008, de către Curtea de Apel Piteşti.

S.C. C.A. CTP SRL nu avea cum sa fie parte în dosarul în care s-a pronunţat această hotărâre, întrucât contractul de cesiune de drepturi litigioase încheiat la 18 februarie 2009.

În baza acestor două contracte de cesiune de drepturi litigioase, societatea se substituie lui D.C. în ceea ce priveşte toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din calitatea de petiţionar, clauză expres stipulată. Tot expres s-a menţionat şi faptul că, în situaţia în care instanţa de judecată va admite acţiunea, drepturile ce urmează a se constitui, prin soluţia definitivă şi irevocabilă, vor reveni integral în proprietatea recurentei, în calitate de cesionară în drepturi.

Prin urmare, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 15952 mp, aşa cum acesta a fost identificat de expertul B.P., aparţine societăţii, prin cesionarea drepturilor litigioase, reclamantul, în calitate de succesibil al defunctului D.C., nefiind titularul dreptului de proprietate; obiectul cesiunii reprezentându-l dreptul de proprietate asupra terenurilor situate în Municipiul Piteşti, str. D., jud. Argeş.

Soluţia instanţei de apel este dată cu interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.), fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) şi a voinţei intervenite între titularul dreptului, D.C.C. şi SC C.A. CTP SRL, astfel cum aceasta a fost materializată în contractele de cesiune de drepturi litigioase.

Instanţa de apel a încălcat nu numai forţa obligatorie a contractului, ci şi principiul asigurării securităţii raporturilor juridice, precum şi dreptul său de proprietate.

Mai mult, prin decizia Curţii de Apel Braşov nr. 1333/R/2011, s-a menţinut valabilitatea contractului de cesiune de drepturi litigioase, ce are ca obiect această suprafaţa de teren, decizie pronunţată în contradictoriu cu moştenitorii defunctului, prin care reconfirmă calitatea recurentei de a beneficia de dreptul reconstituit autorului D.C., transmis în mod valabil, pentru care s-a achitat preţul cesiunii.

În susţinerea recursului, recurenta a invocat precedentul judiciar, în sensul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 7839/2011, pronunţată în Dosarul nr. 1574/109/2009, a menţinut soluţia Curţii de Apel Piteşti, prin care s-a reţinut calitatea de persoana îndreptăţită a SC C.A. CTP SRL, în baza contractelor de cesiune de drepturi litigioase, pentru o suprafaţa de teren ce provine din acelaşi trup de teren ca şi cel din litigiu şi care a făcut obiectul Deciziei civile nr. 86/2008 a Curţii de Apel Piteşti, de unde provin toate drepturile litigioase, referirea fiind la suprafaţa S9.

În urma rejudecării, Tribunalul Argeş, prin Sentinţa civilă nr. 467/2012, menţinută prin Decizia civilă nr. 2182/2013 a Curţii de Apel Piteşti, a reţinut calitatea de persoană îndreptăţită a SC C.A. CTP SRL de a primi despăgubiri pentru suprafaţa de 82 mp, deţinută de o altă societate, SC M., căreia, de asemenea, i se comunicase notificarea, în baza Deciziei civile nr. 86/2008 a Curţii de Apel Piteşti - suprafaţa S9.

Această decizie produce efecte, la acest moment, numai în favoarea recurentei, în calitate de succesor cu titlu particular, care a dobândit, prin cesiune, drepturile de proprietate asupra terenurilor situate în Mun. Piteşti, str. D., jud. Argeş. Numitul D.C.C., în calitate de moştenitor al autorului D.C., nu mai are nicio calitate cu privire la acest teren, pentru că autorul său, D.C., a înstrăinat dreptul de proprietate, în timpul vieţii, prin cele două contracte de cesiune de drepturi litigioase.

Mai mult, dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nu interzic încheierea unei cesiuni de drepturi litigioase cu privire la imobilele ce formează obiectul Deciziei civile nr. 86/2008 a Curţii de Apel Piteşti şi nici nu instituie vreo interdicţie sau limitare cu privire la bunurile a căror restituire în natură se solicită, context în care nu pot fi primite apărările privind neîndreptăţirea recurentei în exercitarea prerogativelor drepturilor reale, constituite deja în patrimoniul cedentului D.C.

Instanţa de apel face o mare confuzie, care conduce la pronunţarea unei soluţii greşite, reţinând că, prin Decizia civilă nr. 86/A/2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a admis contestaţia reclamantului D.C. şi s-a dispus restituirea în natură către reclamant a suprafeţei de 15.952 mp, deoarece reclamantul nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunţat această hotărâre.

Hotărârea este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii pentru că încalcă dreptul de proprietate al societăţii cu privire la suprafaţa de 8213 mp.

Astfel, proprietatea terenului a dobândit-o prin cumpărarea drepturilor litigioase de la D.C., aşa cum rezultă din contractul de cesiune de drepturi litigioase, autentificat sub nr. 681 din 18 februarie 2009 şi actul adiţional la acesta nr. 377 din 20 iulie 2009, din care rezultă suprafaţa şi amplasamentul terenului, menţinute, definitiv şi irevocabil, prin Decizia civilă a Curţii de Apel Braşov nr. 1333/R/2011, care consfinţeşte calitatea societăţii de proprietar. Asupra suprafeţei de 8213 mp, şi-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară nr. 17452 din 21 iulie 2009.

Potrivit art. 1391 C. civ. vechi, obiect al vânzării-cumpărării îl formează şi drepturile litigioase.

Prin actul adiţional la contractul de cesiune de drepturi litigioase nr. 1301/2007, încheiat între D.C. şi P.I., s-a menţionat că s-a predat în original, de către D.C., procesul-verbal de punere în posesie din 10 martie 2009 şi schiţa anexă pentru acest teren, numitului P.I. Ulterior, la rândul său, P.I., prin actul adiţional la contractul de cesiune de drepturi litigioase imobiliare, autentificat sub nr. 681 din 18 februarie 2009, a identificat terenul în suprafaţă de 8213 mp şi a predat societăţii în original procesul-verbal de punere în posesie nr. 14651/2009.

Potrivit art. 900 C. civ., dacă, în cartea funciară, s-a înscris un drept real în folosul unei persoane se prezumă că dreptul există în folosul ei.

Instanţa trebuia să observe că în discuţie era doar suprafaţa de 7703 mp, (diferenţa până la 15952 mp, reconstituită), cum a arătat şi apelantul D.C.C., prin acţiune. De altfel, chiar prin Decizia de casare nr. 12/2012, instanţa a dispus ca, la rejudecare, sa fie analizat dreptul de restituire în natură pentru diferenţa de 7703 mp. Acest lucru se explica prin faptul că suprafaţa de 8213 mp nu se mai afla la dispoziţia Primarului Municipiului Piteşti, ci în proprietatea SC C.A. CTP SRL.

3. Hotărârea este nelegală pentru că instanţa respinge cererea de intervenţie, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele art. 49 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., practic, pe inadmisibilitatea acesteia.

Procedând astfel, instanţa nu soluţionează cererea de intervenţie pe fond.

Asupra admisibilităţii cererii de intervenţie, în primul ciclu procesual, tribunalul s-a pronunţat prin încheiere interlocutorie care, potrivit art. 52 alin. (2) C. proc. civ., era supusă căii de atac, odată cu fondul. În primul ciclu procesual, reclamantul nu a înţeles să formulez apel şi pe admiterea în principiu a cererii sale de intervenţie, prin încheierea din 20 ianuarie 2010, astfel că este intrată în puterea lucrului judecat. Prin Decizia civilă nr. 12/2012, nu s-a desfiinţat încheierea interlocutorie din 20 ianuarie 2010. Mai mult, nici prin apelul formulat în al doilea ciclu procesual, D.C.C. nu a înţeles să atace încheierea interlocutorie din 20 ianuarie 2010, de admitere în principiu a cererii de intervenţie.

În această situaţie, instanţa nu mai putea reţine că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 49 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi trebuia să analizeze, pe fond, dreptul pretins de intervenienta SC C.A. CTP SRL., devenit un drept litigios.

Instanţa trebuia să observe că societatea deţine în proprietate suprafaţa de 8213 mp, justificând interesul şi dreptul de a formula această cerere de intervenţie.

Interesul recurentei în promovarea acţiunii principale şi a cererii de intervenţie din cele două dosare conexate, rezidă tocmai în aceea că, deşi drepturile, consfinţite judecătoreşte în favoarea autorului D.C., au trecut în patrimoniul său, obligarea apelantului Primarul Municipiului Piteşti la restituirea în natură a diferenţei de teren în patrimoniul moştenitorului autorului D.C., ar putea să o pună în imposibilitate de a-şi valorifica drepturile dobândite prin cesiune, de vreme ce acesta ar putea dispune de imobilul restituit, prin acte cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, prin simpla sa manifestare de voinţă.

În acest sens, a arătat că a depus în apel un referat cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, împotriva numitului C.S.care, în înţelegere cu apelantul D.C.C., au înţeles să întocmească acte false prin care încercau să înstrăineze terenul societăţii interveniente.

În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, SC P.S. SA, solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei atacate şi, pe fond, admiterea cererii de intervenţie în interes propriu şi respingerea cererilor formulate de SC C.A. CTP S.R.L., D.C.C., D.V., C.C.E., C.R.M., N.(C.)M.L. şi O.D., ca fiind făcute de persoane fără capacitate procesuală activă, a arătat următoarele:

Decizia pronunţată de instanţă este nelegală şi netemeinică, în raport cu toate probele ce au fost administrate în cauză, neţinându-se seama de niciuna dintre ele, doar de cele administrate în favoarea reclamantului şi a intervenientului în interesul acestuia.

Instanţa nu analizează niciuna dintre criticile formulate împotriva sentinţei apelate, acestea, limitându-se doar a arăta că apelul SC P.S. SA este nefondat, că există autoritate de lucru judecat şi că obiectul cauzei îl constituie doar anularea dispoziţiei Primarului nr. 591/2009, şi nu invocarea unui drept de proprietate asupra unei părţi din teren.

Or, Decizia civilă nr. 86/A/2008 a Curţii de Apel Piteşti nu are autoritate de lucru judecat şi, prin urmare, nu le este opozabilă şi nu poate fi pusă în executare de nicio altă persoană fizică sau juridică, pentru că, altfel, li s-ar încălca dreptul de proprietate şi stăpânirea licită a suprafeţei de 7703 mp teren.

Instanţa de judecată nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului D.C. şi a cererii de intervenţie în interes propriu, formulată de SC C.A. CTP SRL.

Nu s-a făcut niciun comentariu sau remarcă asupra testamentului autentificat sub nr. 22 din 06 ianuarie 2009, prin care defunctul D.C., (antecesorul lui D.C.C., fiul), a instituit-o legator universal pe soţia acestuia, D.M., care devenea proprietară unică asupra întregii moşteniri a soţului, aşa după cum nu s-a făcut nicio remarcă asupra Sentinţei civile nr. 5286 din 16 iunie 2010, pronunţată de Judecătoria Piteşti, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 1364 din 18 aprilie 2011 a Tribunalului Argeş, prin care a fost respinsă cererea moştenitorilor lui D.C. (D.V., D.C.C., C.C.E., C.R.R. şi C.M.) de anulare a testamentului invocat.

Este, totuşi, adevărat că asupra calităţii procesuale active a SC C.A. CTP SRL, în mod indirect, instanţa de judecată a formulat constatări, însă, în conţinutul dispozitivului Deciziei nr. 228/2014, ar fi trebuit menţionată respingerea cererii de intervenţie în interes propriu formulată de SC C.A. CTP S.R.L., ca fiind făcută de o persoană fără capacitate procesuală activă, iar nu ca nefondată.

Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor succede:

Analizând recursul declarat de Primarul municipiul Piteşti, instanţa reţine următoarele:

Deşi, în conţinutul motivelor de recurs expuse de acest recurent, nu se invocă în mod expres critici de nelegalitate, în sensul de a se menţiona dispoziţiile legale interpretate şi aplicate în mod greşit de instanţa de apel, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., singura critică ce poate fi esenţializată se raportează la faptul că recurentul Primarul municipiul Piteşti nu ar fi proprietarul suprafeţei de teren de 7703 mp, situată în str. D., judeţul Argeş, ce ar aparţine unităţii SC P.S. SA, societate căreia i-au fost înaintate actele notificatorului D.C.

Or, acest aspect de legalitate, cel al dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren pretinse prin notificarea persoanei îndreptăţite, nu a fost niciodată invocat, în această modalitate, în litigiul finalizat prin pronunţarea Deciziei civile nr. 86 din 31 martie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, rămasa irevocabilă prin Decizia civilă nr. 7554 din 28 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în care recurentul Primarul municipiul Piteşti a fost parte şi a avut posibilitatea de a-şi expune, în condiţii de contradictorialitate, apărările considerate necesare.

Astfel, în acel litigiu, recurentul din prezenta cauză avea posibilitatea arătării titularului dreptului asupra unei părţi din suprafaţa de teren ce se pretindea a fi restituită, în modalitatea specifică legii speciale, adică a indicării unităţii deţinătoare a acestei porţiuni din teren.

Neprocedând în această modalitate, recurentul-debitor al unei obligaţii de restituire, impuse în temeiul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, ce se prezumă că exprimă adevărul (res judicata pro veritate habetur) - nu mai poate reitera, în acest litigiu, aspecte de legalitate ce au fost tranşate în mod irevocabil într-o judecată anterioară, în sens contrar, putând fi afectată prezumţia de legalitate ce îi este ataşată acestei hotărâri.

Mai mult, din considerentele Deciziei civile nr. 7554 din 28 noiembrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 271/109/2007, rezultă că această instanţă a analizat în mod expres situaţia juridică a suprafeţei de teren de 15952 mp, identificate în raportul de expertiză ca fiind S7, aflată în str. D., judeţul Argeş, din care face parte integrantă şi suprafaţa de 7703 mp, aflată în litigiu, şi a reţinut că este teren viran, liber de construcţii şi că acest teren nu are destinaţia de amenajare publică urbană; înscrisul depus de recurent, intitulat "Hotărâre", privind organizarea pieţei agroalimentare "Depozitelor", datat 20 aprilie 2006, emis ulterior notificării formulate de către reclamant, nefiind de natură a schimba situaţia de fapt.

În consecinţă, instanţa supremă a statuat în mod irevocabil că nu există niciun impediment la restituirea în natură a terenului în litigiu către persoana îndreptăţită, constatare care nu poate fi contrazisă în prezenta cauză, fără a afecta prezumţia de validitate şi manifestarea efectului pozitiv al lucrului judecat al unei hotărâri judecătoreşti anterioare.

În acest context, trebuie reamintit că, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, executarea unei hotărâri face parte integrantă din procesul echitabil, în sensul art. 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, iar dreptul de acces la instanţă ar fi iluzoriu, dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească irevocabilă să rămână inoperantă în detrimentul unei părţi.

Cum recurentul Primarul municipiul Piteşti - debitor al obligaţiei de restituire - face parte din administraţia publică locală, ce reprezintă un element al statului de drept, iar interesul său se identifică cu cel al unei bune administrări a justiţiei, garanţiile de care a beneficiat justiţiabilul în cursul etapei judiciare a procedurii îşi pierd raţiunea dacă administraţia refuză, omite sau întârzie să execute o hotărâre (a se vedea în acest sens cauza Roşiianu contra României, hotărârea din 24 iunie 2014).

Pentru argumentele expuse, recursul exercitat în cauză de către recurentul Primarul municipiul Piteşti este nefondat.

Asupra recursului declarat de recurenta SC P.S. SA, instanţa reţine următoarele:

O primă critică a acestei recurente se raportează la faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat pe toate probele administrate în cauză. Or, această critică se subsumează pct. 10 al art. 304 (când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau a unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii). Cum aceste dispoziţii legale au fost abrogate prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005, ele nu mai pot fi invocate ca motive de recurs, în actuala reglementare a acestei căi extraordinare de atac, ce poate fi exercitată exclusiv pentru motive de nelegalitate, nu şi pentru cele de netemeinicie.

În ceea ce priveşte critica constând în aceea că instanţa de apel ar fi trebuit să respingă cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de SC C.A. CTP SRL, ca fiind făcută de o persoană fără capacitate procesuală activă, iar nu ca nefondată, instanţa de recurs reţine, sub un prim aspect, că aceasta critică nu este justificată pe baza niciunui argument juridic, fiind o simplă susţinere.

Sub un al doilea aspect, recurenta face o evidentă confuzie între calitatea procesuală activă (ce reprezintă identitatea între reclamant sau, în speţa dată, titularul unei cereri de intervenţie principală şi cel ce pretinde un drept dedus judecăţii) şi capacitatea procesuală, în sistemul procesual român, nefiind reglementată excepţia procesuală a lipsei capacităţii active.

Mai mult, recurenta nu demonstrează care este interesul procesual ce îl poate justifica pentru a pretinde respingerea unei cereri în temeiul unei excepţii procesuale, câtă vreme acea cerere a fost respinsă deja ca nefondată.

Asupra motivului de recurs, prin care se susţine că instanţa de apel nu ar fi analizat niciuna dintre criticile formulate împotriva sentinţei apelate, limitându-se la a arăta că există autoritate de lucru judecat, şi că obiectul cauzei îl constituie doar anularea Dispoziţiei Primarului nr. 591/2009, iar nu invocarea unui drept de proprietate asupra unei părţi din teren, instanţa de recurs apreciază că nici această critică nu este fondată.

Astfel, instanţa de apel a expus motivele de fapt şi de drept, în virtutea cărora intervenienta în nume propriu SC P.S. SA, aflată în subordinea Consiliului Local al Municipiului Piteşti, nu îşi poate valorifica pretenţia sa privind dreptul de proprietate asupra unei părţi din terenul pentru care s-a stabilit, în favoarea reclamantului, dreptul la restituirea în natură, în cadrul procesual al unei contestaţii formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, fiind respectate cerinţele privind analizarea argumentelor esenţiale ale părţilor şi motivarea hotărârilor judecătoreşti, impuse de art. 261 pct. 5 C. proc. civ. şi art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Cum niciunul dintre motivele de recurs expuse nu este de natură să determine reformarea hotărârii recurate în cauză, recursul va fi respins ca nefondat.

Examinând recursul declarat de SC C.A. CTP S.R.L, instanţa reţine următoarele:

Un prim motiv de recurs invocat de această recurentă s-a raportat la faptul că instanţa nu s-a pronunţat pe toate cererile din dosar, respectiv, pe acţiunea formulată de SC C.A. CTP SRL din Dosarul nr. 2880/109/2009, ce a fost conexat la prezentul Dosar nr. 1548/209/2009, prin care s-a formulat plângere împotriva refuzului de punere în posesie pentru suprafaţa de 7703 mp teren, (diferenţa până la 15952 mp).

Or, această critică nu poate fi primită, câtă vreme, prin soluţiile pronunţate în cauză, cererile conexe formulate de SC C.A. CTP S.R.L au fost analizate în mod unitar, ele având în fapt acelaşi obiect şi tinzând spre acelaşi scop - punerea în posesie şi pentru suprafaţa de 7703 mp teren, soluţia pronunţată de instanţa de apel respectând dispoziţiile art. 296 teza I C. proc. civ., care reglementează soluţiile ce pot fi pronunţate în apel.

Un al doilea motiv de recurs l-a constituit împrejurarea că instanţa de apel nu s-ar fi pronunţat pe obiectul cererii de intervenţie în nume propriu şi a cererii conexe formulate de această societate, ce nu ar fi vizat o nouă retrocedare a suprafeţei de teren autorului D.C., ci o obligaţie de a face, respectiv obligarea pârâtului Primarul Municipiului Piteşti de a emite dispoziţia de restituire în natură, pentru întreaga suprafaţă de teren, în favoarea reclamantului.

Or, în contextul procesual prezent, se poate observa că recurenta ignoră limitele obiective ale judecării cauzei fixate prin însăşi cererea de chemare în judecată principală, formulată de contestatorul D.C. şi existenţa unei hotărâri judecătoreşti, rămase irevocabile, prin respingerea recursurilor - Decizia civilă nr. 86A din 31 martie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, prin care s-a dispus restituirea în natură către reclamantul D.C. a suprafeţei de teren de 15952 mp, identificată în raportul de expertiză întocmit de B.P. ca fiind S7, aflată în str. D., judeţul Argeş.

Astfel, trebuie subliniat că plângerea formulată de D.C., obiect al prezentului litigiu, nu repune în discuţie calitatea de persoane îndreptăţite sau întinderea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren de 15952 mp, aflată în str. D., judeţul Argeş, aspecte de legalitate tranşate irevocabil prin Decizia civilă nr. 7554 din 28 noiembrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 271/109/2007, ci modalitatea punerii în executare a acestei decizii, prin emiterea de către debitorul obligaţiei de executare - Primarul Municipiului Piteşti - a Dispoziţiei nr. 591 din 10 martie 2009.

În acest context, se poate observa că, deşi o instanţă de recurs a confirmat soluţia instanţei de apel de obligare a Primarului Municipiului Piteşti la restituirea în natură a întregii suprafeţei de teren de 15952 mp, aflată în str. D., judeţul Argeş, această autoritate locală a pronunţat ulterior, în executarea hotărârii judecătoreşti irevocabile, o nouă dispoziţie, prin care a dispus restituirea în natură doar a suprafeţei de teren de 8213 mp, constatând imposibilitatea punerii în executare, în modalitatea restituirii în natură, a suprafeţei de teren de 7703 mp, care s-ar afla în patrimoniul SC P.S. SA Piteşti, căreia Decizia civilă nr. 86A din 31 martie 2008 a Curţii de Apel Piteşti nu i-ar fi opozabilă, întrucât nu a fost parte.

Or, pentru considerentele deja expuse în analiza recursului declarat de recurentul Primarului Municipiului Piteşti, ce se raportează la prezumţia de validitate a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, cu corolarul efectului pozitiv al acestei hotărâri, într-o judecată ulterioară, la forţa sa obligatorie şi la imposibilitatea repunerii în discuţie a unor aspecte de legalitate tranşate în mod irevocabil, în care debitorul obligaţiei de restituire a fost parte, în apărarea principiilor ce se degajă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 6 ce garantează dreptul la un proces echitabil, care cuprinde şi dreptul la executarea hotărârilor judecătoreşti, mai ales în acele procese în care agenţii statului sunt debitori ai obligaţiei de restituire, instanţa de recurs apreciază că Dispoziţia nr. 591 din 10 martie 2009, emisă de Primarul Municipiului Piteşti este nelegală şi, în mod corect, a fost anulată în parte de instanţa de apel, constatându-se punerea în posesie pentru suprafaţa de teren de 8213 mp.

În consecinţă, ansamblul aserţiunilor recurentei SC C.A. CTP SRL privind valabilitatea contractelor de cesiune de drepturi litigioase devin superflue în actualul context procesual, deja descris, întrucât instanţele din prezenta cauză nu neagă valabilitatea acestor contracte, ci apreciază că efectele lor se produc între părţi, dar pe planul dreptului comun, iar nu în executarea unei hotărâri judecătoreşti al cărei creditor este D.C.

Astfel, deşi recurenta SC C.A. CTP SRL invocă, în favoarea sa, precedentul judiciar pentru a reforma soluţia pronunţată în litigiul dedus judecăţii, respectiv Decizia civilă nr. 7839/2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. 1574/109/2009, prin care s-a reţinut calitatea de persoana îndreptăţită a SC C.A. CTP SRL, în baza contractelor de cesiune de drepturi litigioase, pentru o suprafaţă de teren ce provine din acelaşi trup de teren, ca şi cel din litigiu, referirea fiind la suprafaţa S9, instanţa de recurs remarcă că există o diferenţă esenţială între obligaţiile dispuse cu privire la suprafeţele de teren marcate ca S7 şi S9.

Astfel, prin Decizia civilă nr. 86 din 31 martie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, s-a dispus în mod expres obligarea pârâtului Primarul municipiului Piteşti de a înainta notificarea şi actele anexate către unităţile deţinătoare, pentru suprafeţele S1, S2, S3, S6 şi S9. În executarea acestei decizii şi în considerarea încheierii ulterioare a contractului de cesiune de drepturi litigioase imobiliare, notificarea pentru suprafaţa de teren - S9 - s-a transmis către unitatea deţinătoare identificată în cadrul procedurii judiciare - SC M. SA, despăgubirile pentru suprafaţa de 82 mp, deţinute de această societate, fiind plătite succesorului cu titlu particular, S.C C.A. CTP SRL.

În ceea ce priveşte critica prin care se susţine că hotărârea este nelegală pentru că instanţa a respins cererea de intervenţie, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 49 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., ceea ce ar echivala, în opinia recurentei, cu nesoluţionarea cererii de intervenţie pe fond, instanţa de recurs o apreciază, de asemenea, ca nelegală.

În acest sens, împrejurarea că tribunalul s-a pronunţat, prin încheiere interlocutorie, asupra admisibilităţii cererii de intervenţie, în primul ciclu procesual, încheiere ce nu a fost atacată de către reclamant, intrând în puterea lucrului judecat, nu poate conduce la concluzia, susţinută de recurentă, că instanţa nu mai putea respinge cererea de intervenţie principală.

Având în vedere că cererea de intervenţie principală, fiind o cerere incidentală, se grefează pe cererea principală, instanţa de apel a constatat în mod legal că, faţă de obiectul cererii principale - contestaţie împotriva dispoziţiei de punere în executare a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, pronunţată în procedura specială a Legii nr. 10/2001, intervenienta nu are dreptul la restituirea în natură a terenului în litigiu.

Astfel, faptul că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a stabilit creditorul obligaţiei de restituire în natură a imobilului teren, acesta fiind D.C., nu mai poate fi repus în discuţie, iar eventualitatea înstrăinării suprafeţei de teren de 7703 mp, susţinută de recurentă, nu reprezintă un motiv de nelegalitate cenzurabil în prezenta cale de atac, recurenta SC C.A. CTP SRL având posibilitatea de a se îndrepta împotriva acestuia, în cazul nerespectării obligaţiilor asumate prin contractul de cesiune de drepturi litigioase, pe calea dreptului comun.

În acest context, se poate observa că toate criticile recurentei SC C.A. CTP SRL privind efectul cesiunii de drepturi litigioase şi dreptul său de proprietate asupra diferenţei de teren în suprafaţă de 7703 mp sunt reiterări ale criticilor expuse în recursul exercitat într-un ciclu procesual anterior, ce a fost analizat şi respins irevocabil prin Decizia civilă nr. 218 din 24 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru considerentele expuse, apreciind ca nefondat ansamblul criticilor formulate în cauză, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de pârâtul Primarul Municipiului Piteşti, precum şi de intervenientele SC P.S. SA Piteşti şi SC C.A. CTP SRL împotriva Deciziei civile nr. 228 din 14 mai 2014, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtul Primarul Municipiului Piteşti, precum şi de intervenientele SC P.S. SA Piteşti şi SC C.A. CTP SRL împotriva Deciziei civile nr. 228 din 14 mai 2014, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - NN

← ICCJ. Decizia nr. 3233/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond  ICCJ. Decizia nr. 3238/2014. Civil →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3235/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs