ICCJ. Decizia nr. 3234/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE BE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3234/2014
Dosar nr. 4828/30/2013
Şedinţă din camera de consiliu de la 19 noiembrie 2014
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. 4828/30/2013 la data de 10 aprilie 2013, reclamantul M.M.S. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, solicitând obligarea pârâtei la recalcularea indemnizaţiei lunare reparatorii cuvenite prin indexarea acesteia conform Legii nr. 341/2004, indemnizaţie la care are dreptul în calitatea sa de luptător rănit în Revoluţia din Decembrie 1989.
Prin sentinţa civilă nr. 2327/2013, Tribunalul Timiş, secţia I civilă, a respins acţiunea formulată de reclamantul M.M.S. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat apel, solicitând admiterea acestuia şi schimbarea sentinţei primei instanţe, în sensul admiterii cererii sale de chemare în judecată privind obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş la recalcularea şi acordarea indemnizaţiei lunare reparatorii începând cu anul 2011, potrivit art. 4 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 341/2004 şi la plata cheltuielilor de judecată în primă instanţă şi în apel.
Reclamantul M.M.S. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale.
Prin încheierea din 13 mai 2014, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamant privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu motivarea ca textul invocat ca neconstituţional nu are legătură cu obiectul cauzei.
Instanţa Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a reţinut că, prin acţiunea sa, reclamantul a solicitat determinarea calculului legal al indemnizaţiei reparatorii lunare, prin prisma dispoziţiilor legale modificate succesiv de legiuitor, textul criticat ca neconstituţional, care introducea diminuarea indemnizaţiei cu 15%, fiind în prezent lipsit de efecte şi având o aplicabilitate temporară, prin schimbările legislative ulterioare, care au majorat indemnizaţiile pentru a se recupera diminuările operate anterior de legiuitor.
Împotriva încheierii din 13 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, reclamantul a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Recurentul-reclamant nu a indicat în drept motivul de recurs, însă critica vizând faptul că greşit i-a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 deoarece aceste prevederi legale au legătură cu soluţionarea cererii de apel aflate pe rolul Curţii de Apel Timişoara, poate fi încadrată în art. 488 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).
Prin raportul de admisibilitate asupra recursului întocmit în cauză s~a reţinut că recursul este admisibil în principiu, în raport de cete statuate prin decizia nr. XXXVI din 11 decembrie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite (publicată în M. Of., Partea I nr. 368 din 30/05/2007) prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, s-a stabilit că încheierile instanţelor de recurs, de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, sunt supuse căii de atac a recursului. Pe fond, s-a reţinut că recursul apare, însă, ca vădit nefondat, completul urmând a se pronunţa asupra acestuia, în condiţiile art. 493 din Legea nr. 134/2010.
După comunicarea raportului de admisibilitate, recurentul M.M.S. a formulat „Punct de vedere invocând necesitatea sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 pentru considerentele pe care le-a expus şi în acţiunea dedusă judecăţii, ce face obiectul Dosarului nr. 4828/30/2013.
A susţinut că nu se poate afirma că nu există legătură între soluţionarea pricinii din Dosarul nr. 4828/30/2013 şi neconstituţionalitatea art. 34 lit. d) din Legea nr. 118/2010, cu atât mai mult cu cât acest articol de lege apare în reglementările ulterioare şi produce efecte şi în prezent.
A mai susţinut că diminuarea cu 15% prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 nu a avut doar o aplicabilitate temporară deoarece, „prin decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 a Curţii Constituţionale, se arată şi întinderea în timp, acceptată de Curte, a reducerilor prevăzute de Legea nr. 318/2010, adică până în data de 31 decembrie 2010." A arătat că Legea nr. 341/2004 este o lege specială pentru protecţia socială a celor care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă iar guvernul nu poate emite ordonanţe în domenii care fac obiectul legilor organice.
Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva încheierii din 13 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, ca nefondat, pentru considerentele care succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47 din 18 mai 1992, republicată, „privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale", această instanţă de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Corelativ, alin. (5) al textului, dispune că, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa va respinge prin încheiere, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Ca atare, instanţa este abilitată în raport de prevederile alin. (1) şi (5) al art. 29 din lege, să aprecieze ea însăşi asupra relevanţei ori nerelevanţei textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale, asupra soluţionării cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.
În speţă, recurentul-reclamant a invocat excepţia de neconstituţionalitatea unui text de lege care a fost modificat succesiv cu privire la modalitatea de calcul a indemnizaţiei care i se cuvine şi care a avut o aplicabilitate temporară, respectiv neconstituţionalitatea art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 din 30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, potrivit căruia „De la data intrării în vigoare a prezentei legi se reduc cu 15% indemnizaţiile prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare".
Reducerea operată în temeiul prevederilor legale menţionate a fost menţinută până la data de 01 ianuarie 2011, iar pe parcursul anului 2011, modalitatea de calcul a indemnizaţiilor de care beneficiază reclamantul a fost prevăzută în mod expres în Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice care, la art. 10 alin. (1), dispunea că, începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) şi d) şi alin. (4), art. 13 şi 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, se majorează cu 15% faţă de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Pentru anul 2012, modificările legislative, nu au reintrodus în calcul art. 4 alin. (2) sau (4) al Legii nr. 341/2004, ci au păstrat ca bază de calcul tot cuantumul avut în vedere de Legea nr. 118/2010, după cum urmează:
Conform art. 8 alin. (1) al art. II din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 283/2011, în anul 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010 se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011.
Conform art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, începând cu luna iunie 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010 se majorează cu 2,3% faţă de cuantumul aflat în plată în iuna mai 2012, fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010.
Conform art. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, în anul 2013 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 19/2012.
Din redarea succesiunii actelor normative incidente în soluţionarea acţiunii reclamantului, reiese că textul reclamat ca neconstituţional, care introducea diminuarea indemnizaţiei cu 15% este în prezent lipsit de efecte, având o aplicabilitate temporară.
Aşa fiind, instanţa Curţii de Apel Timişoara corect a apreciat că dispoziţiile art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 „privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar" - în legătură cu neconstituţionaiitatea cărora s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale - nu au relevanţă în soluţionarea raportului juridic dedus judecăţii de către reclamant, nefiind îndeplinită cerinţa art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Înalta Curte, având în vedere considerentele expuse, constată că soluţia pronunţată de instanţa Curţii de Apel Timişoara se verifică a fi legală, aşa încât recursul declarat de reclamantul M.M.S. împotriva încheierii de şedinţă din data de 13 mai 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale pronunţată în Dosarul nr. 4828/30/2013 va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.M.S. împotriva încheierii de şedinţă din data de 13 mai 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale pronunţată în Dosarul nr. 4828/30/2013.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2842/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3244/2014. Civil → |
|---|
