ICCJ. Decizia nr. 3258/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3258/2014
Dosar nr. 638/230/2014/a1
Şedinţa din camera de consiliu de la 20 noiembrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi la data de 09 mai 2014, sub nr. 638/230/2014, părţile: B.D.D. şi B.G., au solicitat instanţei în temeiul prevederilor art. 59 alin. (1) şi art. 63 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 cu modificările şi completările ulterioare ca, prin hotărârea de expedient ce o va pronunţa, să consfinţească înţelegerea concretizată în Acordul de Mediere încheiat la data de 09 mai 2014 la Biroul de Mediator J.A.L., în baza contractului de mediere din data de 09 mai 2014 încheiat, la acelaşi birou de mediator, ca urmare a exprimării voinţei comune a părţilor, libere şi neviciate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 59 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator republicată.
Prin sentinţa civilă nr. 458 din 23 iunie 2014, Judecătoria Filiaşi-Dolj şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva-Hunedoara, în raport de dispoziţiile art. 118 C. proc. civ. şi de împrejurarea că, în speţă, competenţa este atrasă de ultimul domiciliu al defunctului B.D. şi nu de norma cuprinsă în dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea, obiectul pricinii fiind o cerere incidentală dezbaterii succesorale.
Prin sentinţa civilă nr. 3073 din 5 noiembrie 2014, Judecătoria Deva şi-a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Filiaşi şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat cauza spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, instanţa Judecătoriei Deva a reţinut următoarele:
Competenţa teritorială nu se stabileşte potrivit dispoziţiilor art. 118 C. proc. civ., nefiind vorba despre un litigiu care să atragă competenţa celui din urmă domiciliu al defunctei, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea, astfel că Judecătoria Filiaşi este competentă să judece cauza. S-a reţinut aceasta pentru că, anterior sesizării instanţei de judecată, părţile au înţeles să încheie un acord de mediere, deci intenţia acestora a fost să se prevaleze de normele legale ce reglementează medierea, iar acordul părţilor a fost încheiat în oraşul Filiaşi.
Înalta Curte, cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui soluţionare a fost învestită reţine următoarele:
Este adevărat, dispoziţiile art. 118 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. reglementează o competenţă teritorială exclusivă în materia cererilor privitoare la moştenire.
Conform prevederilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, în situaţia în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind bunurile imobile, precum şi al altor drepturi reale, partaje şi cauze succesorale, sub sancţiunea nulităţii absolute, acordul de mediere redactat de către mediator va fi prezentat notarului public sau instanţei de judecată, pentru ca acestea, având la bază acordul de mediere, să verifice condiţiile de fond şi de formă prin procedurile prevăzute de lege şi să emită un act autentic sau o hotărâre judecătorească, după caz, cu respectarea procedurilor legale.
Potrivit art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, părţile se pot înfăţişa la instanţa judecătorească pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfinţească înţelegerea lor. Competenţa aparţine fie judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul oricare dintre părţi, fie judecătoriei în a cărei circumscripţie se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere.
În cauză, acordul de mediere şi procesul verbal de închidere a medierii au fost încheiate la 9 mai 2014 în oraşul Filiaşi, de către mediatorul J.I.A.L.
În cauză nu este vorba de un partaj succesoral ce atrage incidenţa normelor de competenţă care reglementează această materie, aşa cum a reţinut Judecătoria Filiaşi, apelând la instituţia medierii, părţile s-au adresat instanţei de judecată doar pentru consfiinţirea înţelegerii lor, ceea ce atrage aplicarea normelor care reglementează medierea.
Aşa fiind, Înalta Curte reţine a fi incidente dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 care atribuie competenţa alternativă de soluţionare a cererilor judecătoriilor din circumscripţia locului unde a fost încheiată medierea sau cea de la domiciliul sau sediul oricăreia dintre părţi.
În raport de prevederile legale menţionate şi de raţiunea pentru care a fost instituită norma de competenţă specială din Legea medierii, reţinând voinţa părţilor, care au învestit Judecătoria Filiaşi, cu cererea de pronunţare a unei hotărâri de expedient, se apreciază că aceasta este competentă să soluţioneze prezenta cauză, deoarece locul în care a fost încheiat acordul de mediere al părţilor este oraşul Filiaşi.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiaşi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3248/2014. Civil. Recalculare pensie.... | ICCJ. Decizia nr. 3259/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
