ICCJ. Decizia nr. 3245/2014. Civil. Recalculare pensie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3245/2014
Dosar nr. 5472/87/2012
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă, constată, următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de contencios administrativ fiscal, sub nr. 5472 din 14 noiembrie 2012, reclamantul D.I.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Teleorman, a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care pârâta să fie obligată să revizuiască decizia de pensie nr. 135023, aplicarea prevederilor art. 160 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, şi recuperarea drepturilor aplicate anterior emiteri deciziei statuate de O.U.G. nr. 100/2008: precum şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor dintre pensia cuvenită şi neacordată şi cea efectiv acordată începând cu anul 2008 şi respectiv 01 ianuarie 2011, pană la data plăţii pensiei rezultate prin revizuire.
Prin sentinţa civilă nr. 5 din 15 ianuarie 2013, tribunalul a admis acţiunea şi a obligat pârâta să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului stabilite prin decizia nr. 1.35023 din 28 iunie 2010, cu luarea în calcul a punctajului cuvenit conform O.U.G. nr. 100/2008 începând cu data de 14 noiembrie 2009 şi să acorde reclamantului diferenţa între punctajul mediu anual stabilit conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 şi cel stabilit conform O.U.G. nr. 100/2008, începând cu data de 01 ianuarie 2011, la zi, precum şi la plata către reclamant a diferenţelor drepturilor de pensie rezultate în urma recalculării, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii şi a sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Teleorman solicitând casarea sentinţei şi respingerea acţiunii reclamantului. Prin decizia nr. 2395R din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admis recursul declarat de recurenta-pârâtă şi în consecinţă, a fost modificată în tot sentinţa recurată, în sensul respingerii cererii reclamantului, ca neîntemeiată.
Împotriva deciziei pronunţate în recurs, reclamantul D.I.I., a formulat un nou recurs înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 29 iulie 2014.
Prin recurs, invocând dispoziţiile art. 107 alin. (1) şi (2) şi 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii, recurentul a solicitat, în esenţă, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Înalta Curte, la termenul din 20 noiembrie 2014, a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţiona la, iar potrivit art. 377 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt irevocabile.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
În speţă, decizia atacată este o hotărâre pronunţată în soluţionarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 299 C. proc. civ.
Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Întrucât hotărârea ce face obiectul recursului cu care Înalta Curte a fost învestită este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., fiind pronunţată de o instanţă de recurs, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins în consecinţă, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 299 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul D.l.I. împotriva deciziei nr. 2395R din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3244/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3248/2014. Civil. Recalculare pensie.... → |
|---|
