ICCJ. Decizia nr. 3261/2014. Civil. Contestaţie decizie de concediere. Anulare act. Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3261/2014
Dosar nr. 3266/90/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 20 noiembrie 2014
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1175 din 2 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. 3266/90/2013, s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu şi în consecinţă s-a respins acţiunea formulată de reclamantul G.C.C., în contradictoriu cu pârâta SC Complexul Energetic O. SA - Tg. Jiu având ca obiect reintegrarea sa în muncă, întrucât sentinţa civilă nr. 41 din 21 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, irevocabilă, nu a fost pusă în executare.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a formulat apel, iar prin decizia civilă nr. 242 din 15 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. 3266/90/2014 s-a respins ca nefondat, decizia fiind definitivă.
Împotriva acestei decizii, la 12 iunie 2014, reclamantul G.C.C. a formulat recurs.
Analizând, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. recursul formulat, Înalta Curte, constată că este inadmisibil şi urmează, să-l respingă, pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010, privind Noul C. proc. civ., hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti, nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Obiectul cererii din prezenta cauză, introdusă la data de 4 aprilie 2013, îl reprezintă obligarea pârâtei la reintegrarea în muncă a reclamantului, în baza sentinţei civile nr. 41/2010 a Tribunalului Vâlcea, irevocabilă şi nepusă în executare.
Faţă de cele ce preced, decizia civilă nr. 242 din 15 mai 2014. pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului.
Obiectul cererii pendinte, îl reprezintă cererea reclamantului de obligare a pârâtei la reintegrarea sa în muncă, cerere formulată după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil.
Prezenta decizie nu este supusă niciunei căi de atac şi va fi comunicată tuturor părţilor în cauză.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul G.C.C. împotriva deciziei nr. 242 din 15 mai 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia l civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2014.
← ICCJ. Decizia nr. 3259/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3271/2014. Civil. Expropriere. Recurs → |
---|