ICCJ. Decizia nr. 3273/2014. Civil. Validare poprire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3273/2014
Dosar nr. 1863/239/2012
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2014
Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25 octombrie 2012 pe rolul Judecătoriei Hărlău, sub nr. 1863/239/2012, Biroul executorului judecătoresc T.V.B. a solicitat, în contradictoriu cu terţul poprit Unitatea Administrativ Teritorială F. obligarea acestuia să vireze suma totală de 5.292,90 RON, (compusă din debitul în cuantum de 4.600 RON, stabilit prin sentinţa nr. 284 din 18 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia civilă, în Dosarul nr. 2130/99/2008, şi 629,90 RON cheltuieli de executare), pe care Primarul Comunei F. o datorează creditorului G.T.
Prin sentinţa civilă nr. 98 din 29 ianuarie 2013 pronunţată de Judecătoria Hărlău a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de debitorul Primarul Comunei F.; a fost respinsă cererea promovată de B.E.J. T.V.B., ca nefondată, şi a fost desfiinţată poprirea înfiinţată la data de 18 septembrie 2012 în dosarul de executare silită nr. 298/2012 al Biroului executorilor judecătoreşti asociaţi D.C. şi T.V.B. asupra veniturilor Unităţii Administrativ-Teritoriale Comuna F., judeţul laşi.
Prin decizia nr. 452 din 26 septembrie 2013 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, a fosl admis apelul declarat de B.E.J. T.V.B. împotriva sentinţei civile nr. 98 din 29 ianuarie 2013 pronunţată de Judecătoria Hârlău, pe care a schimbat-o în parte; a admis cererea formulată de acelaşi executor judecătoresc şi a validat poprirea înfiinţată la data de 18 septembrie 2012 în dosarul de executare silită nr. 298/2012 al B.EJ. D.C. şi T.V.B. asupra veniturilor Unităţii Administrativ-Tentoriale Comuna F., judeţul Iaşi, până la concurenţa sumei de 5.292,9 RON.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs Primarul Comunei F., Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna F. şi Consiliul Local F., înregistrat la data de 08 octombrie 2013 pe rolul Curţii de Apel laşi sub nr. 1863/239/2012.
La data de 22 ianuarie 2014, recurenţii au formulat o cerere prin care au solicitat scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită sarcina lor prin citaţia emisă de instanţă la data de 18 decembrie 2013.
Prin încheierea din camera de consiliu din 5 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a fost respinsă cererea formulată de petenţii Primarul Comunei F., Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna F. şi Consiliul Local F. privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, hotărârea fiind dată cu drept de reexaminare, în termen de 5 zile de la comunicare.
Împotriva încheierii mai sus menţionate, la data de 26 mai 2014, data poştei, au declarat apel petenţii Primarul Comunei F., Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna F. şi Consiliul Local F., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. 1863123912012.
În motivare, au criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, arătând, în esenţă, că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 7 din O.U.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, modificată prin O.U.G. nr. 4/2011, potrivit cărora „cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituţiile şi autorităţile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar şi a sumelor stabilite cu titlu de cauţiune".
Petenţii au mai susţinut, de asemenea, că cererea dedusă judecăţii a fost formulată de o instituţie publică şi de două autorităţi publice şi că vizează obligarea acestora la plata unei sume de bani, din veniturile publice, aspect reglementat şi de dispoziţiile art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.
Deliberând cu prioritate asupra excepţiei necompetenţei materiale invocatei de instanţă, din oficiu, în condiţiile dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În cauză, petenţii Primarul Comunei F., Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna F. şi Consiliu! Local F. au declarat apel împotriva încheierii din camera de consiliu din 5 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin care a fost respinsă cererea privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru de 100 RON, aferentă recursului.
În raport de data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 25 octombrie 2012, Înalta Curte constată că dispoziţiile din Legea nr. 146/1997 îşi găsesc aplicabilitatea în speţă.
Potrivit prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, dacă partea este nemulţumită de modalitatea de determinare a taxei judiciare de timbru de către instanţă, inclusiv de caracterul taxabil al cererii, aceasta are posibilitatea de a formula cerere de reexaminare, cale de atac exclusivă pentru soluţionarea acestui incident procedural.
Prin urmare, criticile ce vizează greşita stabilire a cuantumului taxei judiciare de timbru, precum şi obligarea părţii la achitarea acesteia nu pot fi invocate prin intermediul apelului sau recursului, din moment ce legiuitorul a reglementat o cale de atac expresă, în acest sens.
De asemenea, prin dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, legiuitorul a atribuit competenţa de soluţionare a cererii de reexaminare unui alt complet faţă de cel învestit cu judecata cauzei, acesta urmând a se pronunţa în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere irevocabilă.
Aşa fiind, în cauză, în raport de norma juridică mai sus menţionată, competenţa privind soluţionarea reexaminării formulate împotriva încheierii din camera de consiliu din 5 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia civilă, aparţine unui alt complet din cadrul acestei instanţe, având în vedere că, prin cererea astfel promovată, se solicită un control al legalităţii şi temeiniciei obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru aferente recursului promovat de către petenţi.
În contextul arătat, se impune a se preciza şi că secţiile civile ale Înaltei Curţi nu judecă în apel, ci, potrivit dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, coroborate cu art. 4 C. proc. civ., soluţionează recursurile promovate împotriva hotărârilor pronunţate de Curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel.
Prin urmare, având în vedere prevederile legale mai sus evocate, precum şi dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, competenţa de soluţionare a cererii de reexaminare formulată de petenţii Primarul Comunei F., Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna F. şi Consiliul Local F. aparţine Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, în favoarea căreia va opera prezenta declinare de competenţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a cererii de reexaminare formulată de petenţii Primarul Comunei F., Unitatea Administrativ Teritorială Comuna F. şi Consiliul Local al Comunei F. i împotriva încheierii din data de 5 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă, în Dosarul nr. 1863/239/2012.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3271/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3274/2014. Civil. Actiune in raspundere... → |
|---|
