ICCJ. Decizia nr. 3290/2014. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3290/2014
Dosar nr. 5574/101/2011*
Şedinţa publică de la 28 octombrie 2014
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1106 din 18 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 5574/101/2011, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta M.A.Ş. împotriva pârâţilor SC A.V.I.V.A. A.V. SA Bucureşti şi SAC B.R.D. SA Drobeta Turnu Severin, fiind obligată pârâta SC A.V.I.V.A. A.V. SA să plătească pârâtei SC B.R.D.-G.S.G. SA indemnizaţia de asigurare pentru deces, calculată în baza contractului de asigurare pentru creditul din contractul din 16 iulie 2007, iar reclamantei M.A.Ş., cheltuieli de judecată în sumă de 6.416 lei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că între autoarea reclamantei M.A.Ş. şi pârâta SC B.R.D.-G.S.G. SA a fost încheiat contractul de credit din 16 iulie 2007, restituirea creditului fiind garantată cu asigurare de persoane pentru deces, contractul de asigurare fiind încheiat la 16 iulie 2007 prin intermediul SC B.R.D.-G.S.G. SA -Sucursala Drobeta Turnu Severin.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că, la data de 14 martie 2011, a survenit evenimentul asigurat, respectiv decesul numitei M.M., al cărei unic moştenitor este reclamanta M.A.Ş., în baza certificatului de moştenitor din 15 iunie 2011 eliberat de B.N.P. D.O.
Instanţa de fond a constatat că, urmare a intervenirii evenimentului asigurat, pârâta SC A.V.I.V.A. A.V. SA are obligaţia contractuală, în baza art. 4 lit. b) din contractul de asigurare, de a plăti pârâtei SC B.R.D.-G.S.G. SA indemnizaţia de asigurare pentru deces, constând în suma de restituit din credit, plus dobânda datorată, acumulată până la data plăţii indemnizaţiei, calculată conform contractului de credit (pe o perioadă de maxim 7 luni).
A apreciat instanţa de fond că, susţinerea pârâtei SC A.V.I.V.A. A.V. SA, în sensul că afecţiunile, ce au cauzat decesul, erau preexistente încheierii asigurării, asiguratul nerespectându-şi obligaţia de a declara starea de sănătate odată cu încheierea contractului de asigurare, nu poate fi reţinută, întrucât la încheierea contractului de asigurare nu i-au fost solicitate asiguratei informaţii cu privire la starea de sănătate, neexistând dovada completării declaraţiei medicale şi nici faptul că i s-ar fi solicitat orice alte dovezi cu privire la starea de sănătate.
De asemenea, a apreciat instanţa de fond că, anterior contractului, ce formează obiectul cauzei, respectiv la 10 mai 2005, asigurata în cauză a încheiat un contract de aceeaşi natură pentru un alt credit, însă aceasta nu o absolvă pe pârâta SC B.R.D.-G.S.G. SA ca, la încheierea unui alt contract de asigurare, să solicite asiguratului completarea declaraţiei medicale, cu ocazia încheierii noului contract.
Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că, nu îi poate fi imputat asiguratului faptul că nu i-au fost solicitate informaţii cu privire la starea de sănătate şi nu i s-a solicitat completarea declaraţiei medicale, atâta timp cât nu i s-a solicitat, aşa cum prevede art. 13 din Legea nr. 136/1995, să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător şi să declare, la data încheierii contractului, orice informaţii sau împrejurări, pe care le cunoaşte şi sunt esenţiale pentru evaluarea riscului.
Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Mehedinţi a declarat apel, în termen legal, pârâta SC A.V.I.V.A. A.V. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 21 din 14 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 5574/101/2011, s-a admis apelul, s-a schimbat sentinţa şi s-a respins acţiunea formulată de M.A.Ş. împotriva pârâţilor SC A.V.I.V.A. A.V. SA şi SC B.R.D. - G.S.G. SA.
Împotriva Deciziei nr. 21 din 14 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 5574/101/2011 a declarat recurs reclamanta M.A.Ş.
Prin Decizia nr.1685 pronunţată la data de 18 aprilie 2013, în Dosarul nr. 5574/101/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul, a casat decizia şi a trimis cauza pentru rejudecare Curţii de Apel Craiova.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că este necesară administrarea de probe noi, pentru a se stabili dacă au fost respectate sau nu prevederile art. 13 din Legea nr. 136/1995, Curtea de Apel Craiova urmând să administreze probe care să lămurească situaţia de fapt, în sensul de a stabili dacă asigurata M.M., în cunoştinţă de cauză, a furnizat informaţii false, înşelătoare cu privire la stare sa de sănătate la momentul încheierii contractului de asigurare, informaţii care să fie importante pentru evaluarea riscului asigurat şi dacă aceste afecţiuni au dus la decesul asigurat - deci la apariţia evenimentului asigurat.
În cadrul rejudecării, potrivit dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. din anul 1865, Curtea a administrat proba cu înscrisuri, intimata reclamantă M.A.Ş. depunând la dosar: adresa din 14 ianuarie 2013, emisă de S.J.U. Dr. Tr. Severin; referatul întocmit de medicul oncolog P.C.; buletinul de analize medicale din 12 februarie 2011, emis de către C.H. Dr. Tr. Severin; foaia de observaţie clinică generală, din care rezultă că pacienta M.M. a fost internată de urgenţă în perioada 4 martie 2011 - 14 martie 2011; certificat medical constatator al decesului din 15 martie 2011.
Intimata-pârâtă SC B.R.D. - G.S.G. SA şi apelanta pârâtă SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) au depus contractul de credit din 16 iulie 2007, însoţit de graficul de rambursare, cererea individuală de asigurare de viaţă aferentă contractului de credit şi, respectiv, contractul cadru de asigurare pentru garantarea creditelor acordate de intimata pârâtă, precum şi cererea individuală de asigurare de viaţă a împrumutatei M.M.
La data de 10 martie 2014, apelanta-pârâtă SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) a depus note de şedinţă, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei M.A.Ş., cu motivarea că, în cauză, contractul de asigurare încheiat între intimata pârâtă SC B.R.D. - G.S.G. SA şi apelanta pârâtă SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) este unul referitor la un risc privind o altă persoană, împrumutata M.M., care nu are calitatea de contractant al asigurării şi nici beneficiar al acesteia, potrivit art. 31 alin. (3) şi art. 33 din Legea nr. 136/1995.
De asemenea, potrivit pct. 1 din contractul de asigurare semnat de M.M., aceasta a menţionat expres că deţinător şi beneficiar al asigurării este intimata pârâtă SC B.R.D. - G.S.G. SA.
Prin urmare, în opinia apelantei pârâte SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA), singura îndreptăţită să aprecieze şi să considere că, trebuie să primească suma asigurată, ca urmare a intervenirii evenimentului asigurat - decesul împrumutatului asigurat M.M.- este doar intimata pârâtă SC B.R.D. - G.S.G. SA.
În aceste condiţii, indemnizaţia de asigurare nu a intrat în patrimoniul împrumutatului asigurat M.M., nici în timpul vieţii şi nici după decesul său, astfel încât succesorii acesteia nu pot emite pretenţii cu privire la indemnizaţia de asigurare, neavând calitatea de creditor şi, în consecinţă, nici calitate procesuală activă.
Prin Decizia nr. 169 din 8 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a ll-a civilă, a fost respinsă excepţia lipsei calităţji procesual active a reclamantei M.A.Ş., a fost admis apelul declarat de pârâta SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 1106 din 18 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 5574/101/2011, în contradictoriu cu intimata reclamantă M.A.Ş., şi intimatele pârâte SC B.R.D. - G.S.G. SA Bucureşti, şi SC B.R.D. - G.S.G. SA - sucursala Drobeta Turnu Severin.
A fost schimbată sentinţa în sensul că a fost respinsă acţiunea. A fost obligată intimata reclamantă M.A. la plata sumei de 4.129 lei cheltuieli de judecată către apelanta pârâtă SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA).
Examinând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei M.A.Ş., conform dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din anul 1865, Curtea a constatat că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce urmează:
Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului pretins în raportul juridic dedus judecăţii.
Aşadar, calitatea cerută pentru a putea exercita acţiunea în justiţie, trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului în litigiu, deoarece acţiunea are ca obiect protecţia dreptului subiectiv, iar acela care acţionează în justiţie o face în considerarea unui drept subiectiv propriu şi se îndreaptă împotriva aceluia care are o obligaţie corelativă.
Potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 136/1995, asigurarea în vederea unui risc privind o altă persoană decât cea care a încheiat contractul de asigurare se poate încheia potrivit contractului de asigurare. în acest caz, persoana care a încheiat contractul de asigurare are calitatea de contractant al asigurării.
Conform dispoziţiilor art. 33 din aceeaşi lege, desemnarea beneficiarului se poate face fie la încheierea contractului de asigurare, fie în cursul executării acestuia, prin declaraţie scrisă comunicată asigurătorului, de către asigurat sau contractantul asigurării (...).
Din examinarea condiţiilor de asigurare semnate de autoarea M.M., la data de 16 iulie 2007, în baza contractului cadru de asigurare din 1 aprilie 2005 - pct. 1 din capitolul „Definiţii", reiese că deţinător şi beneficiar al asigurării este intimata pârâtă SC B.R.D. - G.S.G. SA, iar, potrivit paragrafului anterior, rezultă că aceasta, în calitate de împrumutat al SC B.R.D. - G.S.G. SA, a aderat la contractul cadru de asigurare de viaţă, în baza cererii individuale de asigurare de viaţă, ataşată creditului.
În speţă, potrivit clauzelor contractuale invocate, Curtea a constatat că, într-adevăr, intimata pârâtă SC B.R.D. - G.S.G. SA are calitatea de contractant şi beneficiar al asigurării încheiate de împrumutata M.M., însă, din examinarea cuprinsului cererii introductive, reiese că, prin acţiunea formulată de intimata reclamantă M.A.Ş., succesoare a asiguratei M.M., aceasta a solicitat ca asigurătorul SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) să înmâneze indemnizaţia şi să suporte datoria ce rezultă din contractul de credit din 16 iulie 2007, către SC B.R.D. - G.S.G. SA.
Potrivit art. 4 lit. b) din contractul de asigurare, apelanta pârâtă SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) are obligaţia contractuală de a plăti intimatei pârâte SC B.R.D. - G.S.G. SA indemnizaţia de asigurare pentru deces, constând în suma de restituit din credit, plus dobânda datorată, acumulată până la data plăţii indemnizaţiei, calculată conform contractului de credit.
Prin urmare, Curtea a constatat că, acţiunea formulată de intimata reclamantă M.A.Ş. nu este o acţiune directă, promovată în calitatea sa de succesor, conform certificatului de moştenitor din 15 iunie 2011 şi care îşi are izvorul în contractul de asigurare încheiat de autoarea sa, M.M., odată cu contractul de împrumut, ci o acţiune prin care aceasta se subrogă în drepturile intimatei pârâte SC B.R.D. - G.S.G. SA, în condiţiile în care aceasta a dat dovadă de pasivitate şi nu a solicitat eliberarea sumei asigurate, ca urmare a intervenirii evenimentului asigurat, decesul împrumutatei, în scopul acoperirii părţii din împrumutul nerestituit.
Aşadar, acţiunea promovată de intimata reclamantă M.A.Ş., în temeiul art. 974 C. civ., este exercitată în scopul valorificării dreptului, ce aparţine intimatei pârâte SC B.R.D. - G.S.G. SA, de a încasa suma asigurată, în vederea acoperirii împrumutului nerestituit de către autoarea sa, M.M. şi pe care, datorită pasivităţii intimatei pârâte, este pe cale să se piardă.
În acest context, Curtea a constatat că intimata reclamantă M.A.Ş., ca succesor al autoarei M.M., are calitate procesuală activă de a promova acţiunea prin care solicită obligarea apelantei pârâte SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) de a achita indemnizaţia de asigurare către SC B.R.D. - G.S.G. SA, în condiţiile în care aceasta a dat dovadă de pasivitate şi nu a cerut-o.
Referitor la fondul cauzei, analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel invocate şi dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea a constatat că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
La data de 16 iulie 2007, între M.M., autoarea reclamantei M.A.Ş. şi intimata pârâtă SC B.R.D. - G.S.G. SA, a fost încheiat contractul de credit nr. 2859, având ca obiect împrumutul în cuantum de 140.000 lei.
Restituirea creditului a fost garantată prin încheierea contractului de asigurare de persoane, la aceeaşi dată, între împrumutata M.M., în calitate de asigurat, şi intimata pârâtă SC B.R.D. - G.S.G. SA, în calitate de beneficiar şi contractant al asigurării, ce cuprinde condiţiile şi clauzele standard, cererea de asigurare individuală şi poliţa de asigurare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 136/1995, asiguratul este obligat să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător şi să declare, la data încheierii contractului, orice informaţii sau împrejurări pe care le cunoaşte şi sunt esenţiale pentru evaluarea riscului.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 19 din condiţiile şi clauzele standard de asigurare, asiguratul are obligaţia să răspundă la toate întrebările şi să declare adevărul, în caz contrar, asigurătorul are dreptul de a reduce sau refuza indemnizaţia ce rezultă din contract, iar, potrivit pct. 2 al aceluiaşi articol, dacă se stabileşte că membrul asigurat, în cunoştinţă de cauză, a furnizat informaţii false, înşelătoare sau incomplete, pe care societatea le poate considera, în limitele rezonabile, importante pentru evaluarea riscului, atunci societatea are dreptul de modifica toate beneficiile oferite de asigurare sau de a o înceta.
În speţă, din examinarea cererii individuale de asigurare de viaţă, încheiată la data de 16 iulie 2007, aferentă contractului de împrumut nr. 2859 din aceeaşi dată, reiese că la toate răspunsurile din declaraţia medicală, cuprinzând întrebările nr. 1-5, asigurata M.M. a formulat răspunsuri negative.
Astfel, la întrebarea nr. 2, ce vizează faptul că, în ultimii cinci ani, asigurata M.M. a fost diagnosticată cu una din următoarele afecţiuni, printre care diabet zaharat, hipertensiune arterială ori afecţiuni cardiace, aceasta a menţionat un răspuns negativ.
Din examinarea fişei de consultaţii medicale, precum şi a biletelor de ieşire din spital şi buletinelor de analiză, reiese că asigurata M.M. figura înregistrată, încă din data de 10 aprilie 2001, cu mai multe afecţiuni medicale, între care diabet de tip II şi hipertensiune stadiul II.
În cuprinsul acţiunii introductive, promovată la data de 28 iulie 2011, intimata reclamantă M.A.Ş., succesoare a autoarei M.M., a invocat că, nu s-au solicitat detalii cu privire la istoricul medical, decât ulterior decesului acesteia, iar chestionarul din poliţa de asigurare a fost completat de către SC B.R.D. - G.S.G. SA - Agenţia Aluniş şi nu de către asigurată şi că semnătura asiguratei lipseşte din rubrica specială, chestionarul fiind tehnoredactat.
Din examinarea cererii individuale de asigurare din data de 16 iulie 2007, ce face parte integrantă a contractului de asigurare, Curtea a constatat că semnătura asiguratei M.M. este aplicată la rubrica specială, astfel încât susţinerea intimatei reclamante este nefondată.
De asemenea, Curtea a constatat că singura rubrică specială, unde trebuia aplicată semnătura de către asigurata M.M., este cea de la finalul cererii individuale de asigurare, declaraţia sa medicală fiind cuprinsă şi făcând parte integrantă din această cerere.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 136/1995, la întrebările formulate de asigurător, asiguratul trebuie să răspundă în scris (.), astfel încât faptul că răspunsurile la întrebările cuprinse în declaraţia medicală sunt tehnoredactate, aşa cum invocă intimata reclamantă M.A.Ş., nu încalcă dispoziţiile legale invocate şi nu produce nicio altă consecinţă juridică, atâta timp cât asigurata M.M. a semnat cererea individuală de asigurare, nu a contestat conţinutul răspunsurilor ori modul lor de consemnare, achiesând la acesta.
Faptul că apelanta pârâtă SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) nu a solicitat date şi informaţii ori dovezi suplimentare destinate evaluării stării de sănătate este consecinţa tocmai a răspunsurilor negative pe care asigurata M.M. Ie-a furnizat în declaraţia medicală, la încheierea contractului de asigurare. în condiţiile în care toate răspunsurile asiguratei M.M. au fost în sensul că nu a suferit de nicio afecţiune medicală, solicitarea de date şi informaţii suplimentare nu se mai justifica.
În acest context, Curtea a apreciat că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut că, la încheierea noului contract de împrumut din 16 iulie 2007, nu s-a solicitat asiguratei M.M. completarea unei alte declaraţii medicale, întrucât, astfel cum s-a relevat, această declaraţie există.
În speţă, Curtea a constatat că, în mod corect, apelanta pârâtă SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) a refuzat plata indemnizaţiei de asigurare, având în vedere că asigurata M.M. a furnizat informaţii incorecte, referitoare la starea sa de sănătate, informaţiile şi răspunsurile din declaraţia medicală nefiind reale, în condiţiile în care aceasta suferea de afecţiunile precizate la întrebarea nr. 2 din declaraţia medicală, respectiv de diabet de tip II şi hipertensiune stadiul II, încă din anul 2001, având şi numeroase internări în spital.
De altfel, intimata reclamantă M.A.Ş. nici nu a invocat că autoarea sa, M.M., nu a cunoscut conţinutul întrebărilor din declaraţia medicală sau că răspunsurile acesteia nu au fost corect consemnate ori că nu ar fi dat acele răspunsuri la încheierea contractului de asigurare, ci numai că aceasta nu a aplicat semnătura pe declaraţia medicală, o astfel de semnătură regăsindu-se însă la rubrica specială din cererea de asigurare de viaţă, formularul neavând nicio altă rubrică specială pe fila nr. 1 a acestei cereri.
Din interpretarea art. 8 din cererea individuală de asigurare din 16 iulie 2007 şi a dispoziţiilor art. 19 pct. 2 din condiţii şi clauze standard de asigurare, reiese că singura condiţie prevăzută de clauzele contractuale, care o îndreptăţeşte pe apelanta pârâtă SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) Bucureşti să refuze plata indemnizaţiei de asigurare, se referă la faptul ca membrul asigurat, în cunoştinţă de cauză, să fi furnizat informaţii incomplete, incorecte, false, constând în negarea unei afecţiuni de sănătate, care sunt importante în evaluarea riscului asigurat - intervenirea decesului asiguratei.
Nicio altă condiţie nu este prevăzută de clauzele invocate sau de oricare altă clauză a contractului de asigurare de viaţă încheiat de asigurata M.M., cu referire la faptul ca evenimentul asigurat să fi avut drept cauză afecţiunile medicale, pe care aceasta le-ar fi ascuns.
Faptul că evenimentul asigurat - decesul asiguratei M.M. -a avut drept cauză afecţiuni medicale preexistente şi pe care aceasta le-ar fi ascuns, contemporane ori ulterioare încheierii contractului de împrumut şi a celui de asigurare, nu influenţează cu nimic asupra dreptului apelantei pârâte SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) Bucureşti de a refuza plata indemnizaţiei de asigurare, acest drept operând exclusiv în situaţia prevăzută de art. 8 şi art. 19 pct. 2 din contract, în care asigurata, în cunoştinţă de cauză, a furnizat informaţii incomplete, incorecte, false, constând în negarea unei afecţiuni de sănătate, care sunt importante în evaluarea riscului asigurat -intervenirea decesului asiguratei.
Împotriva Deciziei nr. 169 din 8 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a ll-a civilă, a declarat recurs recurenta-reclamantă M.A.Ş. în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei civile, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe.
Recurenta susţine că instanţa de apel nu a respectat îndrumările date prin decizia de casare prin care s-a dispus administrarea probelor în vederea lămuririi situaţiei de fapt, în sensul de a se stabili dacă asigurata în cunoştinţă de cauză a furnizat informaţii false, înşelătoare cu privire la starea sa de sănătate la momentul încheierii contractului de asigurare, informaţii care să fie importante pentru evaluarea riscului asigurat şi dacă aceste afecţiuni au dus la decesul asiguratului - deci la apariţia evenimentului asigurat.
Recurenta arată că, contrar acestor dispoziţii, instanţa de apel a respins proba cu expertiza medicală care era utilă cauzei şi nu a respectat îndrumările privind evaluarea riscului. La pronunţarea deciziei instanţa de apel nu a avut în vedere că nu au fost depuse înscrisurile solicitate în încheierea de şedinţă din data de 22 ianuarie 2014 prin care a dispus ca apelanta pârâtă să depună condiţiile şi clauzele speciale suplimentare ale contractului de asigurare încheiat între asigurata M.M. şi societatea de asigurare, lista asigurării de viaţă, poliţa de asigurare şi raportul de evaluare privind starea de sănătate a asiguratei M.M., din conţinutul cărora ar fi reieşit că asigurata nu a furnizat informaţii false.
Recurenta susţine că în mod greşit s-a reţinut că reclamanta nu a invocat că autoarea sa, respectiv asigurata, nu a cunoscut conţinutul întrebărilor din declaraţia notarială în condiţiile în care s-a invocat faptul că au fost schimbate primele pagini cu scopul de a nu fi achitată indemnizaţia, acesta fiind motivul pentru care societatea de asigurare nu a depus înscrisurile solicitate de curtea de apel.
Printr-o altă critică se arată că din titulatura contractului rezultă faptul că asigurarea este de viaţă iar nu de îmbolnăvire iar riscul a fost de viaţă.
În acest sens se arată că nu s-a avut în vedere că din prevederile art. 2 din contract rezultă că societatea de asigurare şi-a constituit un drept propriu de a verifica starea de sănătate a asiguratului şi nu se poate prevala de faptul că asigurata şi-a ascuns anumite boli sau istoricul medical, atâta timp cât nu i s-a cerut să facă dovada stării de sănătate, nici la data încheierii contractului, nici ulterior. Arată recurenta că motivul decesului este o boală de care asigurata nu a avut cunoştinţă, prin urmare nu avea cum să încunoştiinţeze societatea de asigurare despre ceva care nici ea nu ştia.
Recurenta critică şi cuantumul cheltuielilor de judecată arătând că acestea sunt prea mari faţă de munca prestată de avocat şi culpa procesuală a apelantei pârâte.
Înalta Curte, analizând cererea de recurs prin prisma motivului de recurs invocat, constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.
Recurenta-reclamantă M.A.Ş. a criticat decizia atacată din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. care reglementează situaţia când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Prin prisma motivului de recurs invocat recurenta a arătat că instanţa de apel a nesocotit îndrumările date de prin decizia de casare respectiv administrarea de probe noi, pentru a se stabili dacă au fost respectate sau nu prevederile art. 13 din Legea nr. 136/1995.
Contrar susţinerilor recurentei, în faţa instanţei de apel au fost administrate probe noi, intimata reclamantă M.A.Ş. depunând la dosar: adresa din 14 ianuarie 2013, emisă de S.J.U. Dr. Tr. Severin; referatul întocmit de medicul oncolog P.C.; buletinul de analize medicale din 12 februarie 2011, emis de către Clinica H. Dr. Tr. Severin; foaia de observaţie clinică generală, din care rezultă că pacienta M.M. a fost internată de urgenţă în perioada 4 martie 2011 - 14 martie 2011; certificat medical constatator al decesului din 15 martie 2011, ca atare dispoziţiile deciziei de casare au fost respectate.
Nu este fondată susţinerea recurentei prin care arată că prin decizia de casare s-ar fi trasat obligaţia administrării probei cu expertiză medicală, din considerentele acestei decizii nerezultând acest lucru.
Instanţa de apel a respins proba cu expertiză medicală pe care nu a considerat-o utilă cauzei. Acest atribut al instanţei nu constituie un motiv de nelegalitate al deciziei având în vedere că instanţele au libertatea de apreciere asupra aptitudinii probelor propuse de a conduce la aflarea adevărului şi, în consecinţă, de a le respinge dacă probele aflate la dosar conturează cu evidenţă raportul juridic dedus judecăţii.
Astfel, Curtea a constatat, în mod corect, că pârâta SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) a refuzat plata indemnizaţiei de asigurare, reţinând că asigurata M.M. a furnizat informaţii incorecte, referitoare la starea sa de sănătate, informaţiile şi răspunsurile din declaraţia medicală nefiind reale, în condiţiile în care aceasta suferea de afecţiunile precizate la întrebarea nr. 2 din declaraţia medicală, respectiv de diabet de tip II şi hipertensiune stadiul II, încă din anul 2001, având şi numeroase internări în spital.
Vor fi respinse aprecierile recurentei privind pretinsele neregularităţi formale ale înscrisurile întocmite cu ocazia încheierii poliţei de asigurare având în vedere că simpla afirmaţie în sensul arătat, nu este suficientă, partea care contestă conţinutul unui înscris fiind obligată să parcurgă procedura prevăzută de lege pentru înlăturarea efectelor actului juridic.
Astfel, cum în mod corect a reţinut instanţa de apel dreptul asigurătorului de a refuza plata indemnizaţiei de asigurare operează exclusiv în situaţia prevăzută de art. 8 şi art. 19 pct. 2 din contract, în care asigurata, în cunoştinţă de cauză, a furnizat informaţii incomplete, incorecte, false, constând în negarea unei afecţiuni de sănătate, care sunt importante în evaluarea riscului asigurat - intervenirea decesului asiguratei. Faptul că societatea de asigurare şi-a rezervat dreptul propriu de a solicita informaţii nu poate conduce la concluzia că asiguratul poate ascunde informaţii despre starea de sănătate necesare evaluării riscului asigurat.
Critica privind cuantumul cheltuielilor de judecată prin care se susţine că acestea sunt prea mari faţă de munca prestată de avocat şi culpa procesuală a apelantei pârâte, nu poate fi analizată în recurs întrucât vizează netemeinicia hotărârii, aspect care nu intră în atribuţiile instanţei de control judiciar.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt fondate criticile formulate în cauză şi că este legală hotărârea atacată, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
Înalta Curte, va respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata - pârâtă SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) Bucureşti, având în vedere că extrasul de cont depus la dosar în susţinerea acestei cereri nu este confirmat de bancă, ca atare nu poate fi avut în vedere ca document justificativ al efectuării cheltuielilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă M.A.Ş. împotriva Deciziei nr. 169 din 8 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a ll-a civilă, ca nefondat.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata -pârâtă SC M.L.A. SA (fostă SC A.V.I.V.A. A.V. SA) Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3286/2014. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3295/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
