ICCJ. Decizia nr. 3377/2014. Civil. Asigurări sociale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3377/2014
Dosar nr. 5578/87/2012
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2014
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 20 noiembrie 2012, reclamantul V.F. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Teleorman, solicitând obligarea acesteia la revizuirea drepturilor sale de pensie prin valorificarea punctajelor suplimentare prevăzute de O.U.G. nr. 100/2008 şi art 169 din Legea nr. 263/2010 şi plata diferenţelor prin neacordarea punctajelor suplimentare actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Prin sentinţa nr. 179 din data de 18 ianuarie 2013, Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă prin decizia nr. 112346 din 09 octombrie 1995 în condiţiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca urmare a activităţii desfăşurate în grupa I de muncă timp de 25 ani 6 luni şi 23 zile.
Prin sentinţa civilă pronunţată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 551/87/2010, pârâta a fost obligată să emită în favoarea reclamantului o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 4/2005 în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani şi la plata diferenţelor drepturilor de pensie rezultate din recalculare.
Tribunalul a reţinut că prin acordarea stagiului complet de cotizare de 20 de ani, recunoscut în considerarea unei norme speciale, reclamantul a beneficiat deja de recompensarea activităţii desfăşurate în grupa I de muncă, nefiind posibil ca în considerarea aceleiaşi activităţi, să beneficieze şi de un punctaj suplimentar.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul V.F. a formulat recurs.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 4421/A din 27 septembrie 2013, a respins, ca nefondat, recursul reclamantului.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat un nou recurs.
La termenul din 28 noiembrie 2014, din oficiu, Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului pe care o va admite pentru următoarele considerente.
Decizia recurată este o decizie irevocabilă pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în soluţionarea recursului promovat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 179 LM din 18 ianuarie 2013 a Tribunalului Teleorman.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ. sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurîsdicţională.
Prin urmare, faţă de dispoziţiile anterior citate, reclamantul nu are deschisă calea recursului la recurs, soluţie la care conduce şi principiul unicităţii căii de atac, astfel că, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul promovat în aceste condiţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul V.F. împotriva deciziei nr. 4421/A din 27 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3375/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3392/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
