ICCJ. Decizia nr. 3395/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3395/2014
Dosar nr. 34781/299/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 28 noiembrie 2014
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 Bucureşti la data de 24 iulie 2014, BEJ Asociaţi „T. şi M. " a solicitat încuviinţarea executării silite, în cadrul dosarului de executare nr. 51/2014, împotriva debitoarei M.P. SRL Constanţa, la cererea creditoarei F. România SRL, a titlului executoriu reprezentat de contractul de asistenţă juridică din 16 mai 2014.
Prin sentinţa civilă nr. 12734 din 1 august 2014, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, cu motivarea că sediul debitoarei este în municipiul Constanţa.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 8707 din 28 august 2014, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, reţinând aplicabilitatea dispoziţiiior art. 650 alin. (1) C. proc. civ., întrucât cererea de executare silită formulată de către creditor a fost înregistrată la executorul judecătoresc la data de 10 iulie 2014, anterior publicării în M. Of. a deciziei Curţii Constituţionale.
Astfel învestită, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 12734 din 1 august 2014, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate din oficiu, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a reţinut următoarele:
Prin decizia nr. 348 din 17 iunie 2014, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., iar de la data publicării deciziei în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2014, dispoziţiile menţionate au fost suspendate de drept, urmând ca efectele lor juridice să înceteze la expirarea termenului de 45 de zile de la data publicării în M. Of.
Art. 147 alin. (4) din Constituţia României cuprinde dispoziţii potrivit cărora deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorui Oficial al României iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 prevede ca dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează etectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.
S-a reţinut că întrucât decizia Curţii Constituţionale produce efecte erga omnes, în toate cauzele pendinte, de la data publicării instanţa de executare nu mai poate fi considerată ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se afla biroul executorului judecătoresc, rămânând instanţei de judecată sarcina de a defini şi determina instanţa de executare.
S-a apreciat că până la intervenţia legiuitorului din interpretarea dispoziţiilor art. 528 alin. (2) C. proc. civ. rap. la art. 107 din acelaşi Cod rezultă că instanţa competentă să se pronunţe pe cererea de încuviinţare a executării silite este instanţa de la domiciliul debitorului.
Având în vedere că cererea de încuviinţare a executării silite a fost introdusă pe rolul instanţelor de judecată la data de 24 iulie 2014, ulterior publicării în M. Of. a deciziei Curţii Constituţionale şi că sediul debitoarei este în municipiul Constanţa, instanţa a apreciat că Judecătoria Constanţa este competentă teritorial să judece cauza.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 650 alin. (1) C. proc. civ. „Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Dispoziţiile textului legal sus-menţionat au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 529/16.07.2014, dată de la care statuarea conţinută în respectiva decizie a devenit obligatorie pentru instanţe.
În cauză, cererea de încuviinţare a executării silite a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 Bucureşti la data de 24 iulie 2014, deci ulterior publicării deciziei de neconstituţionalitate sus-menţionate, situaţie faţă de care constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ. este aplicabilă.
Aceasta întrucât în stabilirea competenţei interesează nu data înregistrării cererii de executare silită la biroul executorului judecătoresc, în speţă, 10 iulie 2014, ci data învestirii instanţei de judecată cu o atare solicitare, şi anume, 24 iulie 2014, întrucât de la acest moment este declanşată procedura judiciară în cadrul căreia se pot analiza chestiuni legate de competenţă.
Aşa fiind, prin raportare la dispoziţiile art. 528 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. conform cărora „1) Cererile necontencioase care sunt în legătură cu o cauză în curs de soluţionare sau soluţionată deja de o instanţă ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanţe se vor îndrepta la acea instanţă. 2) În celelalte cazuri, competenţa instanţei şi soluţionarea incidentelor privind competenţa sunt supuse regulilor prevăzute pentru cererile contencioase.", coroborate cu dispoziţiile art. 107 din acelaşi Cod, potrivit cărora „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", rezultă că instanţa competentă în soluţionarea prezentei cauze este cea de la domiciliul/sediul debitorului.
Acest raţionament juridic este confirmat prin interpretarea istorico-teleologică a dispoziţiilor art 650 C. proc. civ., care au fost modificate prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea unor acte normative conexe, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 753 din 16 octombrie 2014. Astfel, prin art. 21 din Legea nr. 138/2014, alin. (1) al art. 650 C. proc. civ. a fost modificat în sensul că „instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...)".
În consecinţă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia se află sediul debitoarei M.P. SRL, respectiv Judecătoria Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Definitivă,
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3393/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3421/2014. Civil → |
|---|
