ICCJ. Decizia nr. 3392/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3392/2014
Dosar nr. 314/99/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 28 noiembrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată ia data de 20 ianuarie 2014, pe rolul Tribunalului laşi, reclamaţii A.A., A.V., C.A., C.C., C.A.M., C.M., C.G.D., D.A., G.D.O., l.O., M.A., M.O., N.A., N.L., P.N.N., P.N.R., P.S., P.F., P.C., P.L., P.D., T.N.M., toţi reprezentaţi de Sindicatul Drumarilor E.R., au chemat în judecată pe pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi, solicitând obligarea acesteia la:
- plata sporurilor conform actelor adiţionale la contractele individuale de muncă din 01 iunie 2013, pe durata de valabilitate a acestora; plata către fiecare dintre reclamanţi a diferenţelor dintre drepturile salariale stipulate în actele adiţionale la contractele individuale de muncă şi cele efectiv achitate, începând cu iunie 2013 şi până la zi; plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs reclamanţilor, ca urmare a neplăţii la termen a acestor sume de bani, în cuantum de 0,04%/zi întârziere, conform art. 101 CCM 2013 ~ 2014, coroborat cu art. 120 alin. (1) şi (7) C. proc. fisc., pentru sumele de bani datorate din iunie 2013 şi până la plata efectivă a acestor sume de bani.
Prin sentinţa civilă nr. 2171 din 18 iunie 2014, Tribunalul Iaşi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii, în favoarea Tribunalul Galaţi.
În motivarea sentinţei s-a reţinut, în esenţă, că, potrivit prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, competenţa de soluţionare a conflictelor individuale de muncă aparţine instanţei judecătoreşti în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte conflictele de muncă, competenţa teritorială nu este alternativă, ci revine exclusiv instanţei în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau locul de muncă.
Constatând că reclamanţii persoane fizice au atât domiciliul, cât şi locul de muncă în judeţul Galaţi, instanţa, în raport de prevederile legale invocate, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Galaţi.
S~a apreciat că decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată de apărătorul reclamanţilor în susţinerea excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Iaşi, nu este aplicabilă în cauză, întrucât aceasta stabileşte instanţele competente în cazul acţiunilor formulate de organizaţiile sindicale în numele membrilor de sindicat, ceea ce în cauză nu se verifică întrucât acţiunea nu a fost formulată de Sindicatul Drumarilor E.R., ci chiar de către reclamanţi, fiind semnată de către avocat H.E.M. şi nu de vreun reprezentant al sindicatului.
Tribunalul Galaţi, prin încheierea din şedinţa publică de la 17 octombrie 2014, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate de pârâtă, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Iaşi şi Tribunalul Galaţi, a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Tribunalul Galaţi a reţinut că potrivit actelor din dosar, acţiunea a fost formulată de către Sindicatul Drumarilor E.R. ca reprezentant pentru membrii săi de sindicat.
S-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (1) C. muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform C. proc. civ., iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi art., cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.
Potrivit dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, republicată, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
S-a reţinut că în cauză este incidentă decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie referitoare la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat şi la instanţa competentă teritorial să judece aceste cereri prin care s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 (abrogată prin Legea nr. 62/2011), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat. De asemenea, s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2)) C. muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.
Examinând conflictul de competenţă, Înalta Curte reţine că, în speţă, competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă, revine Tribunalului Iaşi, pentru următoarele considerentele:
Cererea de chemare în judecată, înregistrată pe roluî Tribunalului Iaşi la data de 20 ianuarie 2014, prin care se urmăreşte valorificarea unor drepturi salariare a fost promovată de Sindicatul Drumarilor E.R. în numele membrilor săi de sindicat, respectiv A.A., A.V., C.A., C.C., C.A.M., C.M., C.G.D., D.A., G.D.O., I.O., M.A., M.O., N.A., N.L, P.N.N., P.N.R., P.S., P.F., P.C., P.L., P.D., T.N.M., angajaţi ai pârâtei Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi.
Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, aplicabilă în cauză, organizaţiile sindicale, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi art., printre care se numără şi dreptul de a formula acţiune în justiţie, în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, au calitate procesuală activă.
Pornind de la această constatare, statuată şi prin decizia în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) (dată în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, abrogată prin Legea nr. 62/2011 a dialogului social), şi în lipsa unui text expres, prin aceeaşi decizie în interesul legii s-a arătat şi care este instanţa competentă teritorial să soluţioneze acţiunile în justiţie formulate de sindicate, în numele membrilor lor, în materia conflictelor de muncă.
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) C. muncii, în vigoare şi după abrogarea Legii nr. 54/2003, prin aceiaşi decizie în interesul legii, nr. 1 din 21 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat în sensul că „instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiunii este cea de la sediul sindicatului reclamant".
Cum în cauză acţiunea este pornită de Sindicatul Drumarilor E.R. în calitate de reprezentant al reclamanţilor membri de sindicat în baza împuternicirilor de reprezentare în instanţă şi de acordare a asistenţei juridice date de aceştia, aflate în dosarul Tribunalului Iaşi, sindicatul are calitatea de reclamant.
Împrejurarea că acţiunea nu este semnată de un reprezentat al sindicatului ci de un avocat nu are relevanţă atâta timp cât avocatul în discuţie a fost angajat de sindicat să reprezinte interesele membrilor săi în baza mandatului de reprezentare în instanţă şi de acordare a asistenţei juridice.
Aşa fiind, în raport de dispoziţiile art. 269 alin. (2) C. muncii astfel cum aceste dispoziţii legale au fost interpretate prin decizia în interesul legii nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa de soluţionare a litigiului dedus judecăţii aparţine instanţei în a cărei circumscripţie îşi are sediul sindicatul, respectiv Tribunalul Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3377/2014. Civil. Asigurări sociale. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3393/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
