ICCJ. Decizia nr. 3390/2014. Civil. Acţiune în constatare. Suspendare executare silită. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3390/2014
Dosar nr. 53227/3/2011*
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2014
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
1. La 12 iulie 2011, reclamanta SC A.I. SRL a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtelor Agenţia Domeniilor Statului şi SC V. SRL, prin care a solicitat să se constate suspendat contractul de concesiune din 27 mai 2011, încheiat între Agenţia Domeniilor Statului şi SC V. SRL, ca efect al pronunţării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a încheierii din 22 iunie 2011, pe perioada de timp pentru care îşi va produce efectele această încheiere, respectiv până la soluţionarea de către instanţa de recurs a cererii de suspendare a executării formulată în Dosarul nr. 1281/2/2008.
La termenul de judecată din 07 octombrie 2011, SC A.I. SRL a depus o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat constatarea suspendării contractului de concesiune din 27 mai 2011, încheiat de pârâte, pe perioada existenţei suspendării executării hotărârilor pronunţate de instanţa de fond şi de apel în Dosarul nr. 1281/2/2008.
2. Prin sentinţa civilă nr. 20601 din 02 noiembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis cererea de chemare în judecată modificată formulată de reclamanta SC A.I. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Domeniilor Statului şi SC V. SRL, a constatat suspendate efectele contractului de concesiune din 27 mai 2011 încheiat între Agenţia Domeniilor Statului şi SC V. SRL până la soluţionarea recursului declarat în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 1281/2/2008.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că între pârâta Agenţia Domeniilor Statului, în calitate de concedent, şi reclamanta SC A.I. SRL, în calitate de concesionar, s-a încheiat la data de 05 august 2004, în temeiul Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, contractul de concesiune din 5 august 2004, constatat printr-un înscris sub semnătură privată, semnat de ambele părţi, având ca obiect terenul cu destinaţie agricolă în suprafaţă totală de 8546,21 ha, din care 8545,74 ha teren arabil şi 0,47 ha teren sub livadă, aflat în perimetrul localităţii Stelnica, din judeţul Ialomiţa, pentru o perioadă de 49 ani.
Prin sentinţa civilă nr. 7786 din 09 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, pronunţată în Dosarul nr. 1178/2004, pârâta Agenţia Domeniilor Statului a fost obligată să încheie cu pârâta SC V. SRL un contract de concesiune având ca obiect terenul în suprafaţă de 8546 ha, aflat anterior în exploatarea SC A. SA Stelnica, acelaşi teren pentru care anterior se încheiase între Agenţia Domeniilor Statului şi SC A.I. SRL, contractul de concesiune din 5 august 2004.
Împotriva sentinţei civile nr. 7786 din 09 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti s-au exercitat căile de atac prevăzute de lege, cauza aflându-se la data soluţionării cererii în al doilea ciclu procesual în faza recursului.
În apelul declarat în cel de-al doilea ciclu procesual, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1281/2/2007 al secţiei a V-a comerciale a Curţii de Apel Bucureşti, înainte de pronunţarea deciziei în apel, Agenţia Domeniilor Statului a prezentat contractul de concesiune din 27 mai 2011 încheiat cu SC V. SRL. Drept urmare, Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat decizia nr. 270 din 16 iunie 2011, prin care a respins ca nefondat apelul.
SC A.I. SRL a declarat recurs împotriva deciziei comerciale nr. 270 din 16 iunie 2011, cauza aflându-se la data soluţionării cauzei pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin încheierea nr. 2477 din 22 iunie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 5124/1/2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a suspendat provizoriu executarea deciziei comerciale nr. 270 din 16 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti până la soluţionarea de către instanţa de recurs a cererii de suspendare formulată pe cale incidentală în Dosarul nr. 1281/2/2007, astfel cum rezultă din certificatul de grefă eliberat la data de 23 iunie 2011 în Dosarul nr. 5124/1/2011 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Prin încheierea fără număr dată la 21 octombrie 2011 în Dosarul nr. 1281/2/2008/a2 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea formulată de SC A.I. SRL de suspendare a executării deciziei comerciale nr. 270 din 16 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, astfel cum rezultă din certificatul de grefă eliberat la data de 26 octombrie 2011 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă.
În acest context, SC A.I. SRL a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate suspendarea efectelor contractului de concesiune din 27 mai 2011 încheiat între Agenţia Domeniilor Statului şi SC V. SRL până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 1281/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut că suspendarea efectelor contractului de concesiune constituie o excepţie de a principiul forţei obligatorii a actelor juridice civile reglementat de art. 969 C. civ., astfel încât aceasta poate interveni numai în cazuri limitativ prevăzute de lege.
Contractul de concesiune din 27 mai 2011 încheiat între Agenţia Domeniilor Statului şi SC V. SRL a fost încheiat în vederea aducerii la îndeplinire a dispoziţiilor cuprinse în sentinţa civilă nr. 7786 din 09 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, pronunţată în Dosarul nr. 1178/2004, reprezentând de fapt executarea în natură a obligaţiei de a face stabilită în sarcina pârâtei Agenţia Domeniilor Statului la solicitarea SC V. SRL.
Întrucât prin încheierea fără număr din 21 octombrie 2011 dată în Dosarul nr. 1281/2/2008/a2 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus suspendarea executării deciziei comerciale nr. 270 din 16 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, instanţa a apreciat că implicit, în condiţiile în care decizia comercială nr. 270 din 16 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti nu conţine dispoziţii susceptibile a fi aduse la îndeplinire pe calea executării silite, măsura suspendării vizează de fapt dispoziţiile cuprinse în hotărârea pronunţată în primă instanţă - respectiv în sentinţa civilă nr. 7786 din 09 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, pronunţată în Dosarul nr. 1178 2004, în concret măsura de obligare a Agenţia Domeniilor Statului la încheierea contractului de concesiune cu SC V. SRL.
Suspendarea executării silite a unei hotărâri judecătoreşti are ca efect amânarea producerii efectelor juridice ale măsurilor luate prin dispozitivul acesteia.
Întrucât prin sentinţa civilă nr. 7786 din 09 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, pronunţată în Dosarul nr. 1178/2004, Agenţia Domeniilor Statului a fost obligată la încheierea unui contract de concesiune cu SC V. SRL, iar executarea acestei obligaţii a fost amânată până la soluţionarea recursului declarat împotriva deciziei comerciale nr. 270 din 16 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, instanţa a apreciat că actul juridic încheiat de pârâte în vederea aducerii la îndeplinire, de bunăvoie, a măsurilor dispuse prin sentinţa civilă nr. 7786 din 09 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, nu poate produce efecte atâta timp cât hotărârea judecătorească ce constituie cauza juridică a acesteia nu produce efecte juridice, ca urmare a luării măsurii suspendării pe cale judiciară, prin încheierea din 21 octombrie 2011, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Drept urmare, instanţa a admis cererea de chemare în judecată modificată şi a constatat suspendate efectele contractului de concesiune din 27 mai 2011 încheiat între Agenţia Domeniilor Statului şi SC V. SRL până la soluţionarea recursului declarat în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 1281/2/2003, apreciind că suspendarea pe cale judecătorească a executării sentinţei civile nr. 7786 din 09 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, pronunţată în Dosarul nr. 1178/2004 constituie o împrejurare care atrage implicit suspendarea efectelor contractului de concesiune din 27 mai 2011 încheiat între Agenţia Domeniilor Statului şi SC V. SRL pe perioada pentru care efectele sentinţei civile nr. 7786 din 09 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, sunt suspendate.
3. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC V. SRL.
4. Prin decizia civilă nr. 133 din 15 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a anulat ca insuficient timbrat apelul formulat de apelanta pârâtă SC V. SRL împotriva sentinţei civile nr. 20601 din 02 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, în Dosarul nr. 53227/3/2011, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC A.I. SRL şi cu intimata pârâtă Agenţia Domeniilor Statului.
5. Prin decizia nr. 1106 din 14 martie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a admis recursul declarat de pârâta SC V. SRL împotriva deciziei civile nr. 133 din 15 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi a casat decizia atacată, trimiţând cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
6. În apel, după casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. 53227/3/2011* din data de 23 august 2013.
7. Prin decizia civilă nr. 549 din 19 decembrie 2013 a fost respinsă excepţia lipsei de interes în susţinerea apelului, a fost admis apelul V. SRL, schimbată în tot sentinţa civilă atacată, iar prin rejudecare, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă. Pe cale de consecinţă, a fost respinsă ca lipsită de obiect cererea de suspendare a executării sentinţei apelate.
În cursul soluţionării litigiului fost invocată excepţia lipsei interesului în apel, raportat la decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 1281/2/2008, instanţa de apel arătând, în analiza acesteia, că se impune ca interesul să fie în legătură cu dreptul subiectiv civil afirmat sau cu situaţia juridică legală pentru a cărei realizare calea judecaţii este obligatorie.
Prin decizia menţionată, ca urmare a admiterii recursurilor, s-a dispus şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de concesiune din 27 mai 2011, cu excepţia suprafeţei de 150 ha de teren agricol şi a suprafeţei de teren aferentă zonei de protecţie pentru lucrările de amenajări funciare.
Curtea de apel a apreciat că acele considerente ale deciziei invocate în susţinerea excepţiei lipsei de interes nu au caracter decizoriu şi nu sprijină dispozitivul, neputând fi avute în vedere, în mod exclusiv şi determinant, pentru soluţionarea excepţiei în discuţie. Astfel, dacă respectivul contract de de concesiune din 27 mai 2011 nu ar fi produs nici un efect juridic, nu s-ar mai fi impus repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii acestuia prin decizia civilă nr. 4729 din 28 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; mai mult, restabilirea situaţiei anterioare s-a dispus parţial, ceea ce presupune menţinerea efectelor respectivei convenţii pentru suprafaţa de 150 ha teren agricol şi suprafaţa de teren aferentă zonei de protecţie pentru lucrările de amenajări funciare.
În plus, în susţinerea tezei privind producerea efectelor contractului de concesiune din 27 mai 2011, SC V. SRL a făcut dovada plăţii redevenţei, respectiv dovada exercitării unei acţiuni în restituirea acesteia.
În consecinţă, s-a hotărât că apelanta justifică un interes raportat la efectele contractului de concesiune produse până la soluţionarea recursului declarat în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 1281/2/2008, efecte care au fost constatate drept suspendate prin sentinţa apelată, urmând a se respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes în susţinerea apelului.
Analizând apelul, s-a reţinut că în mod corect a subliniat prima instanţă că suspendarea efectelor contractului de concesiune constituie o excepţie de la principiul forţei obligatorii a actelor juridice civile reglementat de art. 969 C. civ., astfel încât aceasta poate interveni numai în cazuri limitativ prevăzute de lege sau prin voinţa părţilor. De asemenea, în acord cu prima instanţă, sa apreciat că, întrucât prin încheierea fără număr din 21 octombrie 2011 dată în Dosarul nr. 1281/2/2008/a2, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus suspendarea executării deciziei comerciale din 16 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, implicit, în condiţiile în care decizia comercială nr. 270 din 16 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti nu conţine dispoziţii susceptibile a fi aduse la îndeplinire pe calea executării silite, măsura suspendării vizează de fapt dispoziţiile cuprinse în hotărârea pronunţată în primă instanţă - respectiv în sentinţa civilă nr. 7786 din 09 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, pronunţată în Dosarul nr. 1178/2004, în concret măsura de obligare a Agenţiei Domeniilor Statului la încheierea contractului de concesiune cu SC V. SRL.
Însă, contractul de concesiune din 27 mai 2011 dintre Agenţia Domeniilor Statului şi SC V. SRL a fost încheiat în vederea aducerii la îndeplinire a dispoziţiilor sentinţei civile nr. 7786 din 09 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, astfel încât efectele suspendării executării sentinţei se extind de drept şi asupra contractului, ca măsură de executare în natură.
Într-adevăr, astfel cum a arătat prima instanţă, suspendarea executării silite a unei hotărâri judecătoreşti are ca efect amânarea producerii efectelor juridice ale măsurilor luate prin dispozitivul acesteia; în consecinţă, efectele contractului de concşsiune erau deja suspendate, ca efect al încheierii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apărând astfel ca inadmisibilă solicitarea reclamantei de a se consfinţi o situaţie juridică deja existentă în baza unei alte hotărâri judecătoreşti.
8. 1. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A.I. SRL, solicitând, admiterea recursului şi, în principal, respingerea apelului ca lipsit de interes, iar subsidiar, respingerea apelului ca nefondat.
Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că respingerea excepţiei lipsei interesului a avut la baza aplicarea greşită a legii, ignorându-se nepermis puterea de lucru judecat pe care o implică decizia nr. 4729 din 28 noiembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 1281/2/2008. Astfel, s-a apreciat greşit că apelanta justifică un interes actual de vreme ce, prin decizia menţionată, a fost respinsă irevocabil acţiunea V. SRL de obligare a Agenţiei Domeniilor Statului la încheierea contractului de concesiune pentru suprafaţa de 8546 ha, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de concesiune nr. 11 din 27 mai 2011. Recurenta a subliniat că prin decizia irevocabilă s-a statuat că V. SRL nu are nici un drept a-i fi concesionată suprafaţa de teren solicitată, iar contractul de concesiune încheiat pentru aducerea la îndeplinire a sentinţei civile nr. 7786 din 09 iunie 2004, nu a produs efecte. Rezultă, în opinia recurentei că V. SRL nu mai are interes a opune reclamantei contractul de concesiune din anul 2011 câtă vreme nu mai apăra nici un drept derivat din contractul lipsit de efecte. Nici prin prisma dispoziţiei de repunere a părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului din anul 2011 nu se poate aprecia actualitatea interesului apelantei, întrucât aceasta nu întregeşte concluzia că respectivul contract a fost valabil încheiat.
Cu privire la soluţia de admitere a apelului şi respingere a cererii SC A.I. SRL ca inadmisibilă, recurenta a arătat că a solicitat instanţei să constate suspendat contractul de concesiune din 27 mai 2011, ca efect al pronunţării încheierii de şedinţă din 22 iunie 2011, urmată de încheierea din 21 octombrie 2011, ambele pronunţate de instanţa de recurs, pe perioada în care acestea îşi produc efectele, respectiv, până la soluţionarea recursului de forma obiectul Dosarului nr. 1281/2/2008. S-a susţinut că efectul suspendării pronunţat prin încheierile instanţei de recurs privea caracterul executoriu al sentinţei civile nr. 7786 din 09 iunie 2004, definitivă prin decizia civilă nr. 270 din 16 iunie 2011 date în Dosarul nr. 1281/2/2008, iar nu contractul de concesiune din anul 2011 pe care SC V. SRL şi Agenţia Domeniilor Statului l-au încheiat pentru conformare la dispozitivul sentinţei.
Prin încheierea contractului din anul 2011 cele două pârâte au generat o situaţie juridică nouă incompatibilă cu efectul de suspendare stabilit de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nu se poate susţine, cum a apreciat instanţa de apel, că solicitarea pe cale de acţiune a constatării lipsei de efecte a contractului astfel încheiat este inadmisibilă. Recurenta susţine că instanţa de apel a apreciat greşit că dreptul protejat de reclamantă corespunde celui consfinţit prin decizia nr. 4729 din 28 noiembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie, iar nevoia reclamantei de recunoaştere a acestui drept pe cale a acţiunii în constatare rezidă în aceea că V. SRL a negat continuu că prin cele două încheieri de suspendare amintite se poate deduce suspendarea efectului contractului pus în discuţie.
De vreme ce recurenta se afla în posesia terenului care făcea obiectul contractului de concesiune, sigurul mijloc de conservare a dreptului era o acţiune în constatare declaratorie, fiind îndeplinite dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanţa de apel a analizat greşit contractul de concesiune ajungând la concluzia că dispoziţiile instanţei supreme referitoare la repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de concesiune justifică interpretarea că respectivul contract a fost valabil încheiat.
Sub aspectul inadmisibilităţii, interpretarea greşită a actului dedus judecăţii constă în aceea că instanţa de apel a considerat greşit că prin efectul încheierilor succesive de suspendare a executării sentinţei nr. 7786 din 09 iunie 2004 nu ar mai fi necesară constatarea suspendării contractului, efectul de suspendare a acestuia fiind implicit.
8. 2. În şedinţa publică din 04 noiembrie 2014, potrivit art. 49 şi art. 51 C. proc. civ., a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul intimatei SC V. SRL, numitul P.Ş., respinsă ca inadmisibilă după dezbaterile asupra admisibilităţii în principiu a acesteia, pentru considerentele regăsite în practicaua acestei decizii.
8. 3. Analizând recursul, Înalta Curte va răspunde în considerentele următoare motivelor de recurs dezvoltate de recurentă.
Este nefondată critica recurentei referitoare la greşita soluţionare a excepţiei lipsei interesului apelantei în susţinerea apelului, în raport cu efectele implicate de decizia nr. 4729 din 28 noiembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie în Dosar nr. 1281/2/2008, în măsura în care această decizie infirmă în mod irevocabil orice drept pe care SC V. SRL l-ar putea invoca sau apăra în temeiul contractului de concesiune din anul 2011.
Teza interesului apelantei SC V. SRL a fost argumentată de către instanţa de apel pe ideea că prin dispoziţia de repunere a părţilor în situaţia anterioară nu se infirmă concluzia că, o dată încheiat, contractul de concesiune din anul 2011 a produs deja o serie de efecte şi continuă să şi le producă pentru suprafaţa de 150 ha pentru care eficacitatea contractului nu a fost infirmată. Astfel, s-a considerat că interesul apelantei rezidă în conservarea unei acţiuni în repetitiunea prestaţiilor executate deja, pe măsura desfiinţării sale.
Argumentele prezentate de Curtea de Apel sunt corecte şi corespund unei analize riguroase a condiţiei actualităţii interesului apelantei în promovarea şi susţinerea apelului declarat.
Astfel, contractul de concesiune a fost încheiat între Agenţia Domeniilor Statului şi SC V. SRL la 27 mai 2011 şi a reprezentat rezultatul conformării Agenţiei Domeniilor Statului la dispozitivul sentinţei civile nr. 7786 din 09 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, pronunţate în Dosarul nr. 1178/2004, executorie potrivit art. 7208 C. proc. civ.
Încheierea contractului a intervenit pe parcursul soluţionării apelului declarat împotriva acestei sentinţe, finalizată cu decizia comercială nr. 270 din 16 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, la rândul său, recurată.
În procedura soluţionării recursului, efectele executorii ale deciziei recurate şi implicit ale sentinţei au fost suspendate prin încheierile succesive date de instanţa de recurs potrivit art. 300 alin. (2) C. proc. civ., la 22 iunie 2011 şi respectiv, la 21 octombrie 2011, ulterioare datei încheierii contractului din 27 mai 2011.
Deşi este adevărat că prin aceste suspendări s-a tins la suspendarea executării dispoziţiei de obligare a Agenţiei Domeniilor Statului la încheierea unui contract de concesiune ci SC V. SRL, totuşi contractul s-a încheiat generând o situaţie juridică ce nu a mai putut fi ignorată de către niciuna dintre părţile litigiului.
Astfel, interesul SC V. SRL la declararea şi susţinerea apelului s-a demonstrat din perspectiva caracterului său actual chiar şi prin pronunţarea deciziei nr. 4729 din 28 noiembrie 2012 de către Înalta Curte de Casaţie prin care a fost modificată decizia civilă nr. 270/2011 şi schimbată în tot sentinţa civilă nr. 7786/2004, dispunându-se repunerea părţilor în situaţia anetrioară încheierii contractului de concesiune din anul 2011, în limita suprafeţei de 8404 ha teren.
Rezultă aşadar că interesul apelantei SC V. SRL a rămas actual pe toată durata desfăşurării litigiului în susţinerea existenţei raportului juridic de la data încheierii sale ca situaţie pe care a opus-o SC A.I. SRL.
Este însă întemeiată critica recurentei privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., urmată de respingerea acţiunii SC A.I. SRL ca inadmisibilă.
Considerentele instanţei de apel s-au limitat esenţial la aprecierea că încheierile din 16 iunie 2011 şi 21 octombrie 2011 date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au vizat aducerea la îndeplinire a efectelor sentinţei civile nr. 7786 din 09 iunie 2004, astfel încât aceste efecte se extind automat şi asupra contractului care reprezintă însăşi executarea acestei sentinţe, astfel, fiind inadmisibilă acţiunea care tinde la reconfirmarea unei situaţii juridice deja consacrate din punct de vedere jurisdicţional.
Înalta Curte arată că aceste considerente corespund în realitate unei analize specifice interesului acţiunii, iar nu admisibilităţii sale, potrivit art. 111 C. proc. civ.
În aplicarea normei de procedură, instanţa de apel urma să verifice admisibilitatea cerereii de chemare în judecată prin raportare la existenţa, la îndemâna reclamantei, a unei acţiuni în realizarea dreptului sau la împrejurarea că se tinde la constatarea unei simple stări de fapt.
Or, reclamanta nu avea la îndemână o acţiune în realizare întrucât, aşa cum s-a stabilit, SC A.I. SRL se afla în posesia şi exploatarea terenului care a făcut obiectul concesiunii prin contractul din anul 2011 şi se întemeiază pe un titlu propriu, contractul de concesiune din anul 2004.
Nu se poate considera nici că acţiunea promovată de SC A.I. SRL a avut ca obiect constatarea unei stări de fapt.
Succesiunea actelor analizate anterior expusă a relevat că anterior suspendării efectelor sentinţei nr. 7786 din 09 iunie 2004 prin încheierile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie fusese încheiat, în executarea dispozitivului sentinţei, contractul de concesiune din 27 mai 2011.
Contractul de concesiune se reprezintă ca un raport juridic obligaţional al cărui efect a fost constant opus SC A.I. SRL şi care a tins negarea raportului juridic generat de contractul din anul 2004, titlul de concesiune al reclamantei.
Confirmând că în esenţă prin încheierile date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în 16 iunie 2011 şi 21 octombrie 2011 ar fi trebuit să se preîntâmpine încheierea contractului nr. 22/2011, Înalta Curte arată totuşi că acest scop nu a mai putut fi atins în mod implicit, pe cale de consecinţă.
Or, acţiunea în constatare promovată de către reclamantă tinde tocmai la conformarea situaţiei juridice generate de încheierea contractului la scopul încheierilor judecătoreşti arătate, acela de a suspenda efectele unui act juridic a cărui încheiere nu trebuia să se producă.
Aceasta se putea face prin constatarea prevalentei efectului unor hotărâri judecătoreşti cu care manifestarea voinţelor particulare a venit în contradicţie, reclamanta promovând astfel o acţiune în constatare declaratorie, prin care a urmărit constatarea ineficacităţii raportului juridic obligaţional pe o durată determinată.
În acest sens, acţiunea în constatare promovată a corespuns condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, mai exact, a tins la constatarea suspendării, a negării exerciţiului drepturilor pârâţilor derivate din contractul de concesiune din anul 2011, pe durata dintre momentul suspendării executării sentinţei civile nr. 7786/2004 şi soluţionarea recursului prin care se hotăra irevocabil asupra acţiunii rezolvate în prima instanţă prin această sentinţă.
Prin urmare, decizia apelată s-a întemeiat pe o greşită aplicare a legii, iar faţă de considerentele arătate Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului cu consecinţa modificării deciziei referitoare la dezlegarea acestui aspect şi menţinerea hotărârii de primă instanţă.
În fine, ultimul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., referitor la interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, nu este fondat.
Înalta Curte arată că argumentele subsumate acestui motiv de recurs trebuie circumscrise la împrejurarea că instanţa de fond, printr-o interpretare greşită a actului juridic dedus judecăţii a schimbat natura ori înţelesul vădit şi neindoienlic al acestuia, deturnând prin interpretare chiar voinţa reală a emitenţilor, ca element esenţial al actului.
Nu intră astfel sub apanajul acestei interpretări aprecierea efectelor şi limitelor pe care le implică o hotărâre judecătorească - în cauză încheierile de suspendare a executării pronunţate în procedura recursului soluţionat în Dosarul nr. 1281/2/2008 - şi nici aprecierea că prin decizia nr. 4729 din 28 noiembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie se confirmă valabilitatea contractului de concesiune din anul 2011.
Delimitarea greşită a efectelor unei hotărâri judecătoreşti sau a limitelor puterii de lucru judecat ale unei decizii irevocabile presupun o aplicare greşită a legii, iar nu schimbarea înţelesului lămurit şi neîndoielnic al actului juridic.
Dincolo de acestea, argumentele dezvoltate de recurentă subsumat acestui motiv corespund unor critici derivate din aplicarea greşită a legii, aspecte asupra cărora instanţa de recurs a răspuns deja în suma considerentelor arterior prezentate.
Văzând şi limitele recursului, potrivit art. 316 raportat la cele ale art. 295 C. proc. civ., având în vedere considerentele dezvoltate în această decizie, Înalta Curte va admite recursul potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ., şi va modifica în parte decizia recurată, în sensul respingerii apelului declarat de SC V. SRL împotriva sentinţei civile nr. 20601 din 02 noiembrie 2011 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, pe care o menţine şi de asemenea, va meţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC A.I. Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 549/2013 din 19 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC V. SRL prin administrator judiciar Cabinet Individual de insolvenţă C.A. împotriva sentinţei nr. 20601 din 2 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3385/2014. SECŢIA a ll-a CIVILĂ. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3441/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
