ICCJ. Decizia nr. 3396/2014. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3396/2014
Dosar nr. 2918/3/2013
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2014
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a lll-a civilă, la data de 25 ianuarie 2013, sub nr. 2918/3/2013 şi precizată la data de 25 iulie 2013 reclamantul I.M. în contradictoriu cu pârâta CN A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Bucureşti a solicitat instanţei o despăgubire de 20.000 de euro pentru încălcarea dreptului de proprietate şi pentru modul în care s-a judecat Dosarul nr. 2752/3/2009.
Prin sentinţa civilă nr. 1652 din 26 septembrie 2013 Tribunalul Bucureşti, secţia a lll-a civilă, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii formulate de reclamantul I.M., a respins ca inadmisibil primul capăt de cerere şi, pe cale de consecinţă, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, respingând capătul doi de cerere pentru autoritate de lucru judecat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în privinţa primului capăt de cerere, că acţiunea în constatarea încălcării dreptului de proprietate este inadmisibilă faţă de dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., partea având deschisă calea unei acţiuni în realizare, de care a şi uzat de altfel, solicitând stabilirea în instanţa a despăgubirilor pentru exproprierea proprietăţii sale.
Tribunalul a reţinut, în esenţă, că reclamantul a pornit acţiunea întrucât considera că despăgubirile stabilite în procesul anterior nu reflectă preţul real al imobilului expropriat, constatând că în Dosarul nr. 2752/3/2009 acesta a solicitat obligarea CN A.D.N.R. SA la plata despăgubirilor în cuantum de 400 euro/mp pentru terenul expropriat, situat în str. Odăi nr. 207, sector 1, iar Curtea de Apel Bucureşti a schimbat în calea de atac a apelului hotărârea primei instanţe şi a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 23.948 euro, sens în care, decizia instanţei de apel se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel că în prezentul dosar nu se mai poate pune în discuţie cuantumul despăgubirilor stabilite definitiv de o altă instanţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul I.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia civilă nr. 32/A din 3 februarie 2014 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul I.M., reţinând că, cuantumul despăgubirilor cuvenite apelantului pentru suprafaţa de teren expropriată a fost stabilită în mod irevocabil, prin Decizia civilă nr. 303/A din 20 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, astfel încât nu se mai poate pune în discuţie acest aspect, întrucât hotărârea judecătorească pronunţată se bucură de autoritate de lucru judecat, în realitate, apelantul nepretinzând o altă cauză juridică a dreptului său la despăgubiri, ci formulează doar o nouă apărare, ceea de nu este permis, după ce litigiul s-a tranşat irevocabil.
În privinţa inadmisibilităţii cererii de constatare a încălcării dreptului de proprietate rezultată din modul greşit în care s-a realizat judecata în Dosarul nr. 2752/3/2009, instanţa de apel în acord cu prima instanţă apreciază cererea inadmisibilă, întrucât prin criticile formulate apelantul tinde la reformarea hotărârii judecătoreşti pronunţată în Dosarul nr. 27582/3/2009, or, potrivit reglementării dată prin legea procesual civilă, în materie de control judiciar, căile de atac nu pot fi exercitate nelimitat, atâta timp cât partea este nemulţumită de soluţia irevocabilă dată unei cauze civile.
Împotriva acestei decizii, reclamantul I.M. a formulat cerere de recurs la data de 30 aprilie 2014, iar motivele de recurs au fost depuse la data de 3 iunie 2014.
Pentru considerentele ce urmează, înalta Curte a constatat nulitatea recursului declarat de reclamantul I.M.
Recursul, potrivit Titlului V, cap. I C. proc. civ. este cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care se exercită numai cu respectarea cerinţelor stabilite de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Motivarea recursului presupune, pe de o parte arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata instanţei care a pronunţat hotărârea recurată.
În speţă, reclamantul I.M. a depus motivele de recurs la data de 3 iunie 2014, peste termenul prevăzut de dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., fără să indice vreun motiv de recurs şi să dezvolte critici ce ar putea fi încadrate în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., astfel încât să poate fi analizate în calea de atac extraordinară a recursului.
Pe cale de consecinţă, constatând că reclamantul I.M. nu s-a conformat exigenţelor cerute de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) C. proc. civ., conform art. 306 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantul I.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul I.M. împotriva Deciziei civile nr. 32A din 3 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3391/2014. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3397/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
