ICCJ. Decizia nr. 3401/2014. Civil. Fond funciar. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3401/2014
Dosar nr. 2888/1/2014
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2014
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Corabia sub nr. 1039/213/2012 din 14 mai 2012 reclamantul F.I. a solicitat anularea titlului de proprietate din 09 martie 1994 emis pe numele pârâtei F.E., apreciind ca acest titlu de proprietate este nelegal, reclamantul având drept de moştenire după tatăl sau, numitul F.C., totodată menţionându-se că nu s-a dezbătut succesiunea bunicilor săi F.M. şi F.O., iar pârâta F.E. nu a formulat cerere pentru a fi pusă în posesie conform Legii nr. 18/1991.
Prin sentinţa civilă nr. 931 din 20 iunie 2012, pronunţată de Judecătoria Corabia, în Dosarul nr. 1039/213/2012 s-a respins acţiunea formulată de reclamantul F.I., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală Urzica de F.F., Prefectura Olt - Comisia Judeţeană Olt de Fond Funciar, F.E. şi U.F., având ca obiect „fond funciar".
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că autorul F.M. s-a înscris în C.A.P. cu suprafaţa de 2,45 ha, la care s-a aplicat, cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate, o reducere de 4%, rezultând suprafaţa de 2,35 ha.
După apariţia Legii nr. 18/1991 numitul F.C., tatăl reclamantului a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă de 2,45 ha deţinută de autorul său F.I.M..
În baza înţelegerii dintre autorul F.C. şi pârâta F.E., ambii având calitatea de moştenitori ai autorului F.I.M. şi având în vedere şi dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 18/1991, Comisia Locala Urzica pentru aplicarea legilor fondului funciar a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate pe numele pârâtei F.E. pentru suprafaţa de 2.670 mp teren intravilan, iar pe numele autorului F.C. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru diferenţa de 2,08 ha, până la concurenţa suprafeţei de 2,35 ha.
În acest sens, prima instanţă a apreciat că în mod corect Comisia Locala Urzica de fond funciar a procedat la înscrierea pârâtei F.E. în anexa 2.b. cu suprafaţa de 2.670 mp teren intravilan, şi ulterior s-a emis titlul de proprietate din 09 martie 1994 pe numele acesteia pentru suprafaţa menţionată.
S-a mai reţinut şi faptul că reclamantul nu a făcut dovada respectării procedurii prealabile, în sensul că nu a contestat în termen de 10 zile propunerile Comisiei Locale Urzica de aplicare a legilor fondului funciar şi nici hotărârea Comisiei Judeţene Olt de aplicare a legilor fondului funciar, în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, eludând astfel o etapă administrativă obligatorie impusă de lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul F.I., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Tribunalul Olt, secţia I civilă, prin Decizia nr. 1124/2012 din 3 decembrie 2012 a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant F.I., reţinând că, reclamantul nu a dovedit faptul că emiterea titlului în favoarea pârâtei i-a adus vreun prejudiciu, prin diminuarea dreptului său, acesta beneficiind deja de o suprafaţă de teren mai mare decât cea validată în adeverinţa de proprietate, totodată constatându-se că recurentul-reclamant nu a făcut dovada interesului său legitim, condiţie esenţială în formularea unei cereri în constatarea nulităţii absolute a titlului emis pârâtei.
Ca atare, Tribunalul a constatat că recurentul nu a putut justifica nici un interes legitim în promovarea unei acţiuni în desfiinţarea titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 în favoarea pârâtei, iar titlul fiind emis cu respectarea strictă a dispoziţiilor din Legea nr. 18/1991, atât în ceea ce priveşte suprafaţa pentru care s-a constituit dreptul de proprietate, cât şi în privinţa amplasamentului acelei suprafeţe de teren.
Împotriva acestei decizii, contestatorul F.I. a formulat contestaţiei în anulare, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 1 august 2014.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa prioritar asupra excepţiilor de fond sau de procedură care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, va admite excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea prezentei cauze, invocată în temeiul prevederilor art. 159 alin. (2) C. proc. civ. raportat la 319 alin. (1) din acelaşi cod, în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit prevederilor art. 159 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu art. 1591 alin. (2) din acelaşi cod, care dispun că: „necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad;" şi că: „necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului", Înalta Curte, văzând şi dispoziţiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora contestaţia în anulare se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă, constată că nu este competentă material în soluţionarea căii extraordinare de atac de retractare pendinte.
Astfel, în considerarea normelor legale evocate şi în raport de faptul că decizia atacată a fost pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă, potrivit art. 319 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază ca fiind competent material în soluţionarea prezentei cereri, Tribunalul Olt.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul F.I. pe care o va trimite spre competentă soluţionare Tribunalului Olt.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul F.I. împotriva Deciziei nr. 1124/2012 din 3 decembrie 2012 şi a Deciziei nr. 1007 din 7 noiembrie 2012 pronunţate de Tribunalul Olt, secţia I civilă, în favoarea Tribunalului Olt.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3400/2014. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 3403/2014. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
