ICCJ. Decizia nr. 3398/2014. Civil. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3398/2014
Dosar nr. 5127/121/2013
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, sub nr. 23146/233 din 08 noiembrie 2010, contestatorii Ş.I. şi Ş.D., în contradictoriu cu intimaţii G.V. şi BEJ Coţac Dănuţ Carmen au solicitat instanţei anularea somaţiei din 2010 emisă de B.E.J., C.D.C. în Dosarul de executare nr. 471/CDC/2010, precum şi împotriva executării silite înseşi. Au mai solicitat şi suspendarea executării silite până la pronunţarea unei soluţii definitive în cauză.
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi sub nr. 27088/233 din 28 decembrie 2010, contestatorii U.P. şi U.C., în contradictoriu cu intimaţii G.V. şi B.E.J., C.D.C. au solicitat instanţei anularea somaţiei din 2010 emisă de B.E.J., C.D.C., în Dosarul de executare nr. 471/CDC/2010. Au mai solicitat şi amendarea intimatului G.V. cu o amendă judiciară prevăzută de art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., întrucât pornirea executării silite a fost efectuată şicanator, totodată, solicitând şi suspendarea executării silite.
Prin încheierea din 11 aprilie 2011 s-a dispus conexarea Dosarului nr. 27088/233/2010 la Dosarul nr. 23146/233/2010, iar prin încheierea din 14 mai 2012, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a executorului judecătoresc şi a fost respinsă cererea contestatorilor ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Prin sentinţa civilă nr. 11136 din 16 noiembrie 2012, Judecătoria Galaţi a respins excepţia perimării executării silite şi a respins contestaţia la executare ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Galaţi a reţinut referitor la respingerea excepţiei de perimare a executării silite, că această sancţiune operează în momentul în care creditorul, în mod culpabil a lăsat să treacă un termen de 6 luni de la data îndeplinirii unui act de executare şi nu s-au efectuat alte acte de executare. Din Dosarul de executare nr. 471/CDC/2010 al B.E.J., C.D.C., rezultă faptul că s-au efectuat acte de executare de la data încuviinţării executării silite - 15 octombrie 2010, iar intimatul G.V. a stăruit în continuarea executării silite, formulând cereri în acest sens la 03 martie 2011 şi 02 martie 2012, nefiind împlinit termenul de perimare a executării silite.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 5565 din 10 iulie 2008, pronunţată de Judecătoria Galaţi, definitivă prin Decizia civilă nr. 509 din 20 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi şi devenită irevocabilă la data de 17 februarie 2009, contestatorii Ş.I., Ş.D., U.P. şi U.C. au fost obligaţi să monteze uluce şi burlane de scurgere pe aliniamentul C-D al imobilului situat în Galaţi, , conform schiţei întocmite de expertul C.A.
În urma administrării probatoriilor, instanţa a concluzionat că lucrările dispuse de Judecătoria Galaţi prin sentinţa civilă nr. 5565/2008 au fost efectuate după ce s-a dispus executarea silită a contestatorilor şi nu cum susţin aceştia, în anul 2008.
Astfel, deşi Judecătoria Galaţi prin sentinţa civilă nr. 5565/2008 nu a obligat contestatorii şi la îndeplinirea unor standarde de calitate în executarea lucrărilor dispuse, instanţa a reţinut faptul că lucrările efectuate de aceştia nu îndeplinesc condiţiile minime de realizare a acestora, astfel cum rezultă şi din raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea arhitectură întocmit de expertul N.D.M., apreciindu-se că acest fapt duce la degradarea ambelor imobile, atât a contestatorilor, cât şi al intimatului.
Prin Decizia civilă nr. 635 din 18 iunie 2013, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de contestatorii Ş.I., Ş.D.C., U.P. şi U.C. împotriva sentinţei civile nr. 11136 din 16 noiembrie 2012, pronunţate de Judecătoria Galaţi în Dosarul nr. 23146/233/2010, reţinând că, instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 389 C. proc. civ. şi câtă vreme în sarcina lor, prin titlul executoriu s-a stabilit o obligaţie de a face, aceştia trebuie să-şi dea concursul pentru aducerea la îndeplinire, pentru a da eficienţă respectului şi autorităţii de care trebuie să se bucure o sentinţă care constituie titlul executoriu.
În acest sens se reţine că, pentru admiterea prezentei contestaţii la executare, pe motiv că dispoziţiile din titlul executoriu au fost executate benevol, era necesar să se facă dovada că această obligaţie a fost îndeplinită mai înainte de data de 15 septembrie 2010, dată la care s-a depus cererea de executare silită, având în vedere că, susţinerea contestatorilor a fost infirmată de constatările personale ale executorului judecătoresc şi ale expertului.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, sub nr. 5127/121 din 26 iunie 2013, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul Ş.I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul G.V., revizuirea Deciziei civile nr. 635 din 18 iunie 2013, pronunţate de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 23146/233/2010, aceasta fiind potrivnică sentinţei civile nr. 5820 din 28 iunie 2001 pronunţată de Judecătoria Galaţi, prin care s-a respins acţiunea reclamantului G.V., având ca obiect - obligaţia de a face - împotriva pârâtei Ş.M.
Prin Decizia civilă nr. 1086 din 2 decembrie 2013, Tribunalul Galaţi, dând eficienţă dispoziţiilor prevăzute de art. 322 pct. 7 şi art. 323 alin. (2) C. proc. civ. şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, aceasta fiind mai mare în grad faţă de cele ce au pronunţat hotărârile pretins a fi potrivnice.
Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, prin Decizia civilă nr. 270/R din 4 iunie 2014 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul Ş.I., reţinând că în cauză nu este îndeplinită cerinţa triplei identităţi - de părţi, obiect şi cauză, neputând fi primită apărarea revizuentului în sensul că atât prima judecată - finalizată prin sentinţa civilă nr. 5820 din 28 iunie 2001 a Judecătoriei Galaţi, cât şi cea de-a doua, finalizată prin Decizia civilă nr. 635 din 18 iunie 2013 a Tribunalului Galaţi, s-ar fi purtat asupra aceluiaşi imobil, ce a aparţinut mamei sale, Ş.M., legiuitorul instituind obligaţia identităţii de obiect al acţiunii şi nu bun asupra căruia se poartă judecata.
Cum în prima cauză, obiectul l-a constituit - obligaţia de a face, iar în cea de-a doua, contestaţie la executare, prezenta cerere de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a fost respinsă ca inadmisibilă.
Prin încheierea din 23 iulie 2014 (fila 51), Curtea de Apel Galaţi a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de Ş.M., care a învederat că nu este decedată, aşa cum greşit s-a consemnat în practicaua deciziei, cu motivarea că aceasta nu a avut calitatea de parte în dosar.
Împotriva Deciziei nr. 270/R din 4 iunie 2014 şi a încheierii din 23 iulie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, recurenţii Ş.D., Ş.I., U.C. şi U.P. au declarat recurs, solicitând admiterea acestora astfel cum au fost formulate în scris şi depuse la dosar.
Criticile aduse deciziei atacate se referă în esenţă la faptul că, Curtea de Apel Galaţi, în mod greşit a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, apreciind că în cauză nu a fost îndeplinită cerinţa triplei identităţi - de părţi, obiect şi cauză, având în vedere că în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenţii consideră că Decizia civilă nr. 635 din 18 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 23146/233/2010 este contrară sentinţei civile nr. 5820 din 28 iunie 2001, pronunţată de Judecătoria Galaţi în Dosarul nr. 3573/2001, precum şi sentinţei civile nr. 5565 din 10 iulie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 12608/233/2007, de către Judecătoria Galaţi.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 7 coroborat cu art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi vor fi admise în considerarea următoarelor argumente:
Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. reglementează ca motiv de recurs situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Motivarea hotărârii înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi au condus la soluţia pronunţată, care au legătură directă cu aceasta şi care susţin soluţia pronunţată.
A nu motiva o hotărâre şi a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor, echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Constituie motiv de casare nu numai inexistenţa motivării, dar şi insuficienţa ei.
Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele avute în vedere de instanţă la pronunţarea soluţiei, în raport de care să poată exercita calea de atac împotriva acesteia, iar instanţa ierarhic superioară să poată cenzura legalitatea şi temeinicia acesteia.
În speţă, Înalta Curte, verificând considerentele hotărârii atacate, constată că aceasta cuprinde sumar argumentele în sprijinul soluţiei pronunţate, încadrându-se astfel, în ipoteza avută în vedere de legiuitor la edictarea art. 304 pct. 7 C. proc. civ. pentru ca hotărârea să fie susceptibilă de reformare pe calea recursului.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că la fila 12 din dosarul Curţii de Apel Galaţi se află cererea revizuentului Ş.I. formulată la data de 23 aprilie 2014, prin care acesta arată că îşi menţine cererea de revizuire formulată la data de 26 iunie 2013, sens în care solicită menţinerea sentinţei civile nr. 5820 din 28 iunie 2001 pronunţată de Judecătoria Galaţi şi anularea sentinţelor nr. 5565 din 10 iulie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 12608/233/2007 de Judecătoria Galaţi, sentinţa civilă nr. 11136 din 16 noiembrie 2012 a Judecătoriei Galaţi, precum şi Decizia civilă nr. 635 din 18 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 23146/233/2010.
De asemenea, la filele 13 şi 14 aflate în dosarul Curţii de Apel Galaţi, revizuenţii U.C. şi U.P. au formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., solicitând revizuirea sentinţei civile nr. 5820 din 28 iunie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 3573/2001, precum şi a sentinţei civile nr. 5565 din 10 iulie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 12608/233/2007 de către Judecătoria Galaţi, solicitând menţinerea sentinţei civile nr. 5820 din 28 iunie 2001 pronunţată de Judecătoria Galaţi şi anularea sentinţelor nr. 5565 din 10 iulie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 12608/233/2007 de Judecătoria Galaţi, sentinţa civilă nr. 11136 din 16 noiembrie 2012 a Judecătoriei Galaţi, precum şi Decizia civilă nr. 635 din 18 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 23146/233/2010.
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, Curtea de Apel Galaţi nu a analizat cererile formulate de revizuienţii U.C. şi U.P., acestea nefiind puse în discuţia părţilor, potrivit principiului disponibilităţii, precum şi pentru asigurarea contradictorialităţi, iar instanţa nu a argumentat motivele de fapt şi de drept pentru care au fost înlăturate cererile formulate, considerente în raport de care se apreciază că în cauză nu a fost stabilit cadrul procesual, astfel cum prevăd dispoziţiile legale.
Tot în acelaşi context, se reţine că instanţa de revizuire a omis să cerceteze şi să se pronunţe asupra cererilor de revizuire şi prin prisma precizărilor formulate de revizuenţii Ş.I. şi U.C., U.P., aflate în dosarul cauzei la filele 12, 13, cu referire la extinderea cererilor în ceea ce priveşte sentinţa civilă nr. 5565 din 10 iulie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 12608/233/2007 de către Judecătoria Galaţi.
Astfel, motivarea hotărârii judecătoreşti justifică echitatea procesului, pe de o parte, prin dreptul părţilor de a fi convinse că justiţia a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale şi procedurale propuse de acestea şi, pe de altă parte, prin dreptul părţilor de a cunoaşte oportunitatea promovării căii de atac.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (2), (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenţii Ş.D., Ş.I., U.C. şi U.P., va casa decizia şi încheierea atacate şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de recurenţii Ş.D., Ş.I., U.C. şi U.P. împotriva Deciziei civile nr. 270/R din 4 iunie 2014 şi a încheierii din 23 iulie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, pe care le casează şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3397/2014. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3400/2014. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... → |
|---|
