ICCJ. Decizia nr. 3484/2014. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3484/2014
Dosar nr. 16419/3/2012
Şedinţa publică din 5 decembrie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 martie 2014, sub nr. 16419/3/2012, reclamantul P.S.A. a formulat recurs împotriva Sentinţei civile nr. 11151 din 11 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 16419/3/2012, în contradictoriu cu intimata Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale.
În cuprinsul cererii de recurs, reclamantul-recurent a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011, în raport de art. 15 alin. (2) din Constituţia României.
În motivare a arătat că prin adoptarea O.U.G. nr. 1/2011, în special a art. 20 din Anexa 3, a fost anulată hotărârea irevocabilă din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti în baza căreia Casa Sectorială de Pensii a MAPN a emis decizia din 22 septembrie 2009 (cu un cuantum brut al pensiei de 9.556 lei) şi a permis încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţia României. A solicitat casei de pensii să-i comunice cum interpretează acest articol, dar nu a primit niciun răspuns.
A menţionat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus, în Dosarul nr. 2627/109/2012/a1, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a acestui articol.
Intimata Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, deşi a fost legal citată şi i s-a comunicat un exemplar al cererii de recurs, nu a formulat întâmpinare sau un punct de vedere privitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Prin încheierea de şedinţă din data de 5 mai 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, a constatat că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011 în raport de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, formulată de recurentul P.S.A., cu prilejul soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 11151 din 11 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 16419/3/2012, în contradictoriu cu intimata Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale.
Pentru a dispune astfel, curtea de apel a constatat următoarele:
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată: "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. (4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".
Art. 15 alin. (2) din Constituţia României dispune: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile".
S-a reţinut că dispoziţia a cărei neconstituţionalitate s-a solicitat a fi constatată de către recurentul-reclamant este cuprinsă într-o ordonanţă, iar excepţia a fost ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti.
Cercetând dacă dispoziţia respectivă are legătură cu soluţionarea cauzei, curtea de apel a reţinut că, potrivit art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, "Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010, ale căror cuantumuri au fost stabilite prin aplicarea unor hotărâri definitive şi irevocabile ale instanţelor de judecată se revizuiesc, după caz, potrivit prevederilor prezentei metodologii".
Art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 instituie obligativitatea revizuirii, în conformitate cu metodologia stabilită prin această anexă, a pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010, al căror cuantum a fost stabilit prin hotărâre judecătorească.
Aşadar, se referă la situaţiile în care, după transformarea pensiei militare de stat în pensie în sistemul public, conform Legii nr. 119/2010, a fost pronunţată o hotărâre judecătorească prin care cuantumul noii pensii a fost determinat.
Curtea de apel a constat că pensia recurentului a fost stabilită, în baza Legii nr. 119/2010, de către casa sectorială de pensii, prin calcule proprii, iar nu în baza unei hotărâri judecătoreşti, precum şi că aceasta face parte din categoria pensiilor militare de stat enumerate la art. 1 lit. a) din Legea nr. 119/2010, supuse procesului de transformare în pensie în sistemul public.
Astfel, pensia recurentului a fost stabilită, iniţial, în baza Legii nr. 164/2001, prin Decizia nr. 095274 din 22 august 2001, iar prin Sentinţa civilă nr. 4756 din 2 iunie 2009 a Tribunalului Bucureşti, irevocabilă prin Decizia nr. 5822R din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, acestuia i s-a recunoscut dreptul la recalcularea pensiei, începând cu 1 decembrie 2006, prin includerea în baza de calcul a salariului de bază al funcţiei îndeplinite, ca echivalent al soldei de funcţie.
Aceste hotărâri judecătoreşti stabilesc elementele pe baza cărora cuantumului pensiei recurentului trebuie calculat în conformitate cu Legea nr. 164/2001, aşadar, acestea vizează pensia militară de stat ce se cuvenea recurentului, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010. Odată cu adoptarea Legii nr. 119/2010, pensia recurentului, calculată şi prin prisma hotărârilor judecătoreşti anterior amintite, a devenit pensie în sistemul public reglementat de Legea nr. 19/2000, încadrându-se în art. 1 lit. a) din Legea nr. 119/2010. În acest sens, a fost emisă Decizia nr. 50732 din 31 decembrie 2010.
Ulterior, în temeiul O.U.G. nr. 1/2011, a fost emisă Decizia nr. 50723 din 7 decembrie 2011, ce face obiectul prezentei cauze. Prin aceste decizii, cuantumul pensiei a fost stabilit în baza Legii nr. 119/2010 şi O.U.G. nr. 1/2011, iar nu a hotărârilor judecătoreşti menţionate.
Din acest motiv, recurentul nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011, pentru a avea interes să invoce o eventuală neconcordanţă a acestui text cu art. 15 alin. (2) din Constituţia României, în sensul că, prin revizuirea obligatorie conform O.U.G. nr. 1/2011 a unei pensii stabilite prin hotărâre judecătorească, se aduce atingere principiului neretroactivităţii legii.
A apreciat curtea de apel că invocarea art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011 nu este pertinentă, iar cerinţa impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, şi anume ca dispoziţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, nu este îndeplinită.
Pentru aceste considerente, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea recurentului privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011 prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţia României.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, recurentul P.S.A., solicitând admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011 întrucât, pe de o parte, a fost încălcat principiul neretroactivităţii şi al drepturilor câştigate prevăzut de art. 15 alin (2) din Constituţia României iar, pe de altă parte, i s-a permis Casei Sectoriale de Pensii a MApN să încalce prerogativele puterii judecătoreşti prin modificarea cuantumului pensiei stabilite prin hotărârea definitivă şi irevocabilă din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În dezvoltarea criticilor de recurs, recurentul a arătat că instanţele de fond şi recurs, nu îşi recunosc propriile hotărâri definitive şi irevocabile date anterior, invocate în soluţionarea cauzei, care sunt necesare atât pentru rezolvarea excepţiei de neconstituţionalitate, cât şi în justificarea interesului său de a recupera diferenţele dintre pensia militară cuvenită stabilită în urma unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în contradictoriu cu Casa Sectorială de Pensii a MApN şi cea încasată în perioada 1 ianuarie 2012 - 30 septembrie 2013.
În opinia recurentului există o strânsă legătură între soluţionarea cauzei şi excepţia care vizează neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011, dispoziţii care fac obiectul cererii de recurs formulate împotriva Sentinţei nr. 11151 din 11 decembrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale; dispoziţiile art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011 încalcă art. 15 alin. (2) din Constituţie, care consacră principiul neretroactivităţii legii, în sensul că legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
Astfel, o lege se aplică numai situaţiilor născute după adoptarea ei, exercitându-şi acţiunea asupra faptelor care se vor produce ulterior intrării sale în vigoare, nu şi situaţiilor anterioare, trecute, cu toate efectele care s-au produs şi se produc în timp, datorită situaţiei create la acel moment. Or, aplicarea în timp a unei legi este guvernată de principiul neretroactivităţii legii noi.
Pensia militară a fost stabilită prin decizia de pensie din 22 septembrie 2009 conform Legii nr. 164/2001; în baza acesteia s-au creat efecte juridice definitive, iar statul are obligaţia de a executa în timp plata pensiei. Pensia militară care se află în plată constituie un drept câştigat care nu poate fi modificat prin micşorarea cuantumului, chiar dacă prin art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011 se permite recalcularea, întrucât legea s-ar aplica retroactiv.
A susţinut recurentul că, în perioada 1 ianuarie 2012 - 30 septembrie 2013, prin articolul 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011 a avut loc o modificare a regimului juridic al pensiei militare stabilite în baza unei legi anterioare (Legea nr. 164/2001), permiţându-i-se astfel Casei Sectorială de Pensii a MApN, care a fost parte la judecată, să încalce prerogativele puterii judecătoreşti, prin micşorarea cuantumului pensiei militare stabilite prin hotărâre definitivă şi irevocabilă din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Acesta a arătat că potrivit considerentelor cuprinse în Decizia nr. 120/2007 a Curţii Constituţionale: "operaţiunea de recalculare priveşte în mod inevitabil trecutul, pentru că stagiul de cotizare a fost realizat în trecut, dar se efectuează doar după data intrării în vigoare a ordonanţei şi are efecte numai pentru viitor, pensia recalculată intrând în plată numai de la data emiterii deciziei. În cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită şi aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câştigate anterior".
În opinia recurentului, având în vedere faptul că pensia militară a fost stabilită în baza Legii nr. 164/2001, în vigoare la data respectivă, recalcularea acesteia în baza dispoziţiilor art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011 şi punerea în plată a unui cuantum mai mic, cu ignorarea unei sentinţe judecătoreşti definitive şi irevocabile (pentru perioada 1 ianuarie 2012 - 30 septembrie 2013), duce la încălcarea principiului neretroactivităţii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României.
La data de 06 octombrie 2014, recurentul a depus o cerere precizatoare prin care a arătat că a luat cunoştinţă de deciziile prin care Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra constituţionalităţii art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. 1/2011 privind obligativitatea revizuirii pensiilor prevăzute la art. 1 lit. (a) şi (b) din Legea nr. 119/2010, al căror cuantum a fost stabilit prin hotărâre judecătoreasca definitivă şi irevocabilă, după transformarea pensiei militare de stat în pensie în sistemul public.
Înalta Curte reţine că prin această cerere precizatoare, depusă cu depăşirea termenului procedural legal, recurentul nu a formulat critici noi, ci şi-a expus punctul de vedere cu privire la împrejurarea că Decizia nr. 120/2007 a Curţii Constituţionale nu a fost implementată în Legea nr. 119/2010, aplicată în intervalul 1 ianuarie 2012 - 30 septembrie 2013.
De asemenea, a învederat instanţei care au fost consecinţele financiare pe care le-a suportat ca urmare a măsurilor de diminuare a cuantumului pensiei.
Recurentul nu a menţionat motivul de nelegalitate pe care îşi întemeiază cererea de recurs.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare şi nu a învederat instanţei excepţiile şi apărările sale.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate şi dispoziţiile legale incidente în speţă, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi, în consecinţă, urmează să îl respingă pentru considerentele ce succed:
Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, deşi formal recurentul nu a menţionat motivul de nelegalitate pe care îşi întemeiază cererea de recurs, din criticile formulate rezultă că se invocă greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.
Prin urmare sunt aplicabile prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmând a fi examinat din perspectiva motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, instituie mai multe condiţii de admisibilitate care trebuie întrunite cumulativ pentru admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Astfel, dispoziţia legală contestată sub aspectul constituţionalităţii trebuie să se regăsească în cuprinsul unei legi sau ordonanţe, să fie în vigoare, să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost declarată deja neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că, în speţă, nu este îndeplinită condiţia ca dispoziţiile legale invocate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi aceasta deoarece recurentului-reclamant nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, care se referă la obligativitatea revizuirii, în conformitate cu metodologia stabilită prin această anexă, a pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010, al căror cuantum a fost stabilit prin hotărâre judecătorească.
Înalta Curte reţine că în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale menţionate, recurentul a arătat că, prin recalcularea menţionată în art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, se aduce atingere principiului neretroactivităţii legii civile şi drepturilor câştigate de care a fost lipsit în perioada 1 ianuarie 2012 - 30 septembrie 2013, ca efect al aplicării Legii nr. 119/2010).
Dar, aşa cum a reţinut şi instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, nu se aplică tuturor pensiilor ci numai celor al căror cuantum a fost determinat, cu prilejul aplicării Legii nr. 119/2010, prin hotărâre judecătorească.
Recurentul nu se află în această situaţie, deoarece transformarea pensiei militare de stat de care a beneficiat în conformitate cu Legea nr. 164/2001 s-a făcut, ca efect al aplicării Legii nr. 119/2010, prin Decizia nr. 50732 din 31 decembrie 2010 care, ulterior, în temeiul O.U.G. nr. 1/2011, a fost modificată prin Decizia nr. 50723 din 7 decembrie 2011.
Aceste decizii (care se găsesc în dosarul Tribunalului Bucureşti) au fost emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, nefiind stabilite prin hotărâre judecătorească.
Recurentul a făcut referire la Sentinţa civilă nr. 4756 din 2 iunie 2009 a Tribunalului Bucureşti, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 5822R din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, prin i s-a recunoscut dreptul la recalcularea pensiei stabilite în baza Legii nr. 164/2001, începând cu 1 decembrie 2006 (prin includerea în baza de calcul a salariului de bază al funcţiei îndeplinite, ca echivalent al soldei de funcţie).
Se constată că recurentul se raportează la cuantumul pensiei pe care l-a avut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, deoarece acel cuantum a fost determinat prin raportare la hotărârile judecătoreşti evocate, însă textul legal vizat de criticile de neconstituţionalitate nu se referă la acel cuantum ci la pensia stabilită după transformarea pensiei militare de stat în pensie în sistemul public, conform Legii nr. 119/2010.
Prin urmare, în mod corect Curtea de Apel Bucureşti a constatat că nu este îndeplinită una din condiţiile prevăzute cumulativ de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, respectiv aceea ca excepţia invocată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei (în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia), astfel că excepţia este inadmisibilă.
Faţă de obiectul cererii de recurs, celelalte susţineri ale recurentului, care vizează fondul raportului juridic dedus judecăţii şi efectele Deciziei nr. 120/2007 a Curţii Constituţionale, exced limitelor învestirii, astfel că nu se impune analiza acestora.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul declarat de recurentul P.S.A. va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul P.S.A. împotriva încheierii din data de 5 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 decembrie 2014.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3483/2014. Civil. Recalculare pensie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3485/2014. Civil. Expropriere. Contestaţie... → |
|---|
