ICCJ. Decizia nr. 3701/2014. Civil. Contestaţie la executare. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3701/2014
Dosar nr. 3527/1/2014
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2014
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 58 din 20 ianuarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de B.E. şi B.D.A., în contradictoriu cu intimatul executor judecătoresc O.C. împotriva Deciziei civile nr. 1082 din 13 iunie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 707/116/2013 şi Deciziei civile nr. 1222 din 10 iulie 2013 pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 4433/2/2013.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că prin Decizia civilă nr. 1082 din 13 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea B.E. împotriva Deciziilor civile nr. 506/2013, nr. 270/2013 şi nr. 819/2012 pronunţate de Tribunalul Călăraşi în contradictoriu cu intimatul executor judecătoresc O.C. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind soluţionarea recursului declarat de recurenta contestatoare B.E. împotriva sentinţei civile nr. 593/2012 pronunţată de Judecătoria Lehliu Gară în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Totodată, prin Decizia civilă nr. 1222 din 10 iulie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de recurenţii contestatori împotriva Deciziei civile nr. 1082/2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Astfel, curtea de apel a notat că prin niciuna dintre cele două hotărâri atacate nu s-a evocat fondul, subliniind că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire instituite de art. 322 C. proc. civ.
Totodată, curtea de apel a reţinut că niciunul dintre argumentele menţionate în motivarea în fapt a cererii de revizuire nu se regăsesc în ipotezele avute în vedere de art. 322 pct. 2 şi 6 C. proc. civ. invocate.
Împotriva acestei decizii, B.E., prin mandatar B.D.A. a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
La termenul din 01 octombrie 2014, instanţa de recurs, în şedinţă publică, a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului.
Prin Decizia nr. 2840 din 01 octombrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a respins ca inadmisibil recursul reţinând că potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."
Or, în speţă, obiectul cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 6 C. proc. civ. îl constituie Deciziile civile nr. 1082 din 13 iunie 2013 şi nr. 1222 din 10 iulie 2013 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, decizii irevocabile.
Prin urmare, decizia pronunţată de curtea de apel în revizuire este irevocabilă, în sensul dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 raportat la art. 328 alin. (1) C. proc. civ., calea extraordinară de atac fiind exercitată, la rândul său, împotriva unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Astfel, instanţa de recurs, constatând că hotărârea supusă revizuirii, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca inadmisibil.
Împotriva acestei decizii, B.E., prin mandatar B.D.A. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe prevederile art. 317 alin. (2) şi art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin decizia atacată recursul a fost respins fără a fi analizat pe fond şi fără a fi cercetate motivele de casare sau modificare prezentate în dosar.
Astfel, contestatoarea a susţinut că instanţa de recurs nu a luat în considerare prevederile art. 312 alin. (3), (4) şi (5) C. proc. civ., omiţând intenţionat să judece fondul cauzei.
În continuare, contestatoarea a prezentat situaţia de fapt şi istoricul litigiului, subliniind că hotărârile pronunţate sunt nedrepte şi constituie o sfidare fată de familia acesteia.
În final, a solicitat soluţionarea căii de atac conform prevederilor art. 320 alin. (1) C. proc. civ. şi, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 din acelaşi Cod a solicitat casarea deciziei atacate şi acordarea de daune interese în valoare de 25.300 lei reprezentând drepturi de arendă aferente anilor 2004-2005, majorări de întârziere, cheltuieli de judecată şi cheltuieli pentru întreţinerea sănătăţii.
A solicitat totodată anularea taxei de 194 lei impusă de Judecătoria Lehliu Gară şi de 97 lei impusă de Tribunalul Călăraşi.
Analizând contestaţia în anulare prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată următoarele:
Codul de procedură civilă reglementează prin art. 317 şi art. 318 o contestaţie în anulare obişnuită, de drept comun şi o contestaţie în anulare specială.
În conformitate cu prevederile art. 317 C. proc. civ., sunt două motive ce se pot invoca în cazul contestaţiei în anulare obişnuite, respectiv dacă procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerinţelor legii şi dacă hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
În speţă, criticile invocate de contestatoare nu se încadrează în niciunul dintre motivele prevăzute de textul legal evocat, ci vizează aspecte ce ţin de nemulţumirea părţii faţă de soluţia dată prin decizia atacată, motivul de revizuire prevăzut de art. 317 alin. (2) C. proc. civ. constatându-se a fi invocat doar formal.
Art. 318 teza a ll-a C. proc. civ. instituie două condiţii în care se poate exercita contestaţia în anulare specială, respectiv instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte să fi omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, iar această omisiune să se fi produs din greşeală.
În speţă, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 2840 din 01 octombrie 2014, instanţa de recurs a respins ca inadmisibil recursul declarat de B.E. împotriva Deciziei civile nr. 58 din 20 ianuarie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, reţinând că, întrucât hotărârea a cărei revizuire se solicită este irevocabilă, în raport de prevederile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", aceasta nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului.
Cum în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de recurs s-a pronunţat cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu şi, constatând că recursul este inadmisibil, nu a procedat la analiza pe fond a acestuia.
Prin urmare, critica contestatoarei vizând nepronunţarea asupra motivelor de recurs invocate nu poate fi încadrată în motivele de contestaţie în anulare prevăzute de art. 318 teza a ll-a C. proc. civ.
Aceasta, întrucât aşa cum s-a reţinut în precedent, art. 318 teza a ll-a C. proc. civ. instituie două condiţii în care se poate exercita această cale extraordinară de atac, respectiv instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte să fi omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, iar această omisiune să se fi produs din greşeală.
Or, în speţă, faţă de cele arătate mai sus, nu se poate concluziona că instanţa de recurs a omis, din greşeală, să se pronunţe asupra motivelor de recurs invocate de recurentă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B.E., prin mandatar B.D.A. împotriva Deciziei nr. 2840 din 01 octombrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3687/2014. Civil. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 3704/2014. Civil. Obligatia de a face.... → |
|---|
