ICCJ. Decizia nr. 4421/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4421/2013
Dosar nr. 1875/307/2011
Şedinţa publică de la 11 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2610/2011 pronunţată în Dosar nr. 1875/307/2011 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei s-a dispus admitereaacţiunii civile formulată de reclamanta SC G.R.A.R. SA Sucursala Baia Mare împotriva pârâtului M.P. şi a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.958,29 lei cu titlu de despăgubiri, cu dobândă legală calculată de la data de 10 noiembrie 2010 şi până la plata efectivă iar prin Decizia civilă nr. 462/R din 05 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1875/307/2011 al Tribunalului Maramureş s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârât împotriva acestei sentinţe.
Împotriva Deciziei civile nr. 462/R din 05 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1875/307/2011 al Tribunalului Maramureş a declarat recurs pârâtul M.P., solicitând casarea deciziei atacate şi a sentinţei pronunţate de prima instanţă, respectiv să fie achitat de daune şi dobândă faţă de SC G.R.A.R. SA Sucursala Baia-Mare.
Prin Decizia civilă nr. 160 din 10 ianuarie 2013 Curtea de Apel Cluj, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibil recursul.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că recursul vizează Decizia civilă nr. 462/R/2012 pronunţată de Tribunalul Maramureş în soluţionarea recursului declarat de recurentul M.P. împotriva sentinţei civile nr. 2610/2011 pronunţate de Tribunalul Maramureş, decizia pronunţată fiind irevocabilă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul M.P. solicitând casarea acesteia.
În susţinerea cererii sale, recurentul a arătat, în esenţă, că acţiunea introdusă în instanţă a fost făcută de SC S.A.R. A.R.D.A.F. SA Sucursala Baia-Mare, care nu a achitat taxa judiciară de timbru prevăzută de lege, iar instanţa l-a obligat să plătească suma de 1958,29 lei cu dobânda legală până la plata efectivă către o altă societate, respectiv SC G.R.A.R. SA Sucursala Baia-Mare SC G.R.A.R. SA Sucursala Baia-Mare şi că în speţă, competenţa soluţionării cauzei revenea tribunalului iar nu judecătoriei.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa prioritar asupra excepţiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de reclamantă, în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., „sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, precum şi cele date în apel".
Prin urmare, potrivit legii, nu există posibilitatea de a declara recurs împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs deoarece, conform dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, deci nesusceptibile de recurs.
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac, şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.
Astfel, în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele produse sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.
În speţa dedusă judecăţii, recurentul a solicitat cenzurarea unei decizii irevocabile pronunţate de o instanţă de recurs, pe care o mai atacase deja, de asemenea cu recurs.
În speţă, se constată că decizia recurată este o hotărâre pronunţată de o instanţă de recurs, fiind deci irevocabilă, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4, C. proc. civ., nesusceptibilă deci de a fi atacată, la rândul său, cu recurs, nemaiputând fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare, împotriva sa putând fi exercitate, în condiţiile legii, doar căile extraordinare de atac.
Această concluzie decurge şi din observarea dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care enumera categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, şi în cuprinsul cărora nu sunt incluse şi deciziile date în recurs, precum şi din principiul unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1) şi art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de de pârâtul M.P. împotriva Deciziei civile nr. 160 din 10 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.
Respinge recursul declarat de pârâtul M.P. împotriva Deciziei civile nr. 160 din 10 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4213/2013. Civil. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 4423/2013. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
