ICCJ. Decizia nr. 546/2014. Civil. Acţiune în constatare. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 546/2014
Dosar nr. 1549/1/2013
Ședin ța publică de la 13 februarie 2014
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 228 de la 11 februarie 2013, a respins, ca nefondate, excepţiile privind nulitatea recursului şi inadmisibilitatea ultimului motiv de recurs şi a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta I.M., cu motivarea că motivele expuse pot fi subsumate cazului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţele de fond au aplicat şi interpretat corect dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. şi nu s-a realizat o confuzie între mijloacele procedurale aflate la îndemâna părţilor litigante, fiind posibilă lămurirea naturii juridice a convenţiei părţilor şi a contraprestaţiilor acestora.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat cerere de revizuire, solicitând admiterea acesteia şi anularea Deciziei nr. 228 din 11 februarie 2013 în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a învederat că dezlegările instanţelor civile sunt în opoziţie cu considerentul şi dispozitivul din sentinţa civilă nr. 1525 din 24 martie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 11177/3/2009 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, care, într-o acţiune având aceeaşi cauză juridică şi aceleaşi părţi, a hotărât cu putere de lucru judecat că, potrivit dispoziţiilor art. 11 din O.U.G. nr. 28/2007 modificată prin Legea nr. 229/2008, debitorul obligaţiei de predare a imobilelor este pârâtul R.A.A.P.P.S. Bucureşti, însă creditorul acestei obligaţii este Primăria Generală a Municipiului Bucureşti, constatându-se că reclamanţii nu sunt titularii dreptului din raportul juridic reglementat de articolele anterior indicate.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului prin raportate la motivul de revizuire invocat, constată că revizuirea este nefondată pentru următoarele considerente:
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. în asemenea situaţii, executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar singura modalitate de rezolvare a acestei situaţii este revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.
Pentru a exista lucru judecat, potrivit art. 166 C. proc. civ. şi 1201 C. civ., trebuie să existe tripla identitate de persoane, obiect şi cauză, or, în speţa dedusă judecăţii, nu sunt îndeplinite condiţiile identităţii de obiect şi cauză.
Astfel, în Dosarul nr. 27879/299/2010, s-a solicitat a se constata că regimul juridic al contractului de închiriere din 11 septembrie 2008 este guvernat de Legea nr. 229/2008 şi, pe cale de consecinţă, să fie obligate pârâtele la respectarea cuantumului legal al chiriei de 565,20 lei/lună în temeiul O.U.G. nr. 40/1999, Legii nr. 241/2001, H.G. nr. 310/2007 şi Legii nr. 229/2008, iar, în Dosarul nr. 11177/3/2009, obiectul îl reprezintă obligarea R.A.A.P.P.S. Bucureşti la predarea către Primăria Generală a Municipiului Bucureşti a imobilelor şi restituirea către reclamanţi a chiriilor încasate, în baza art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 1 din Legea nr. 229/2008 şi H.G. nr. 60/2005.
Totodată, având în vedere că nu s-a analizat pe fond cererea reclamanţilor de obligare a R.A.A.P.P.S. Bucureşti la predarea către Primăria Generală a Municipiului Bucureşti a imobilelor conform dispoziţiilor Legii nr. 229/2008, respingându-se acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, Înalta Curte va reţine ca nefiind îndeplinită nici condiţia analizării pe fond a litigiului.
Faţă de aceste considerente, apreciind că prin reglementarea art. 322 punct 7 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două dosare şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia, situaţie care nu este incidenţă în speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta I.M. împotriva Deciziei civile nr. 228 din 11 februarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă, în Dosarul nr. 27879/299/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta I.M. împotriva Deciziei civile nr. 228 din 11 februarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă, în Dosarul nr. 27879/299/2010.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 545/2014. Civil. Excludere asociat. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 547/2014. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire... → |
|---|
