ICCJ. Decizia nr. 5563/2013. Civil. Actiune in raspundere delictuala. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5563/2013
Dosar nr. 65368/3/2011
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2013
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la data de 7 octombrie 2011, reclamantul S.E.T.I. a chemat în judecată pe pârâtul W.E.G., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 6.608.797 Dolari SUA, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a susţinut că a trimis pârâtului diferite sume de bani în dolari SUA pentru a începe o afacere, însă pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau de livrare a mărfii.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 20 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ.
Prin cererea depusă la termenul din 08 februarie 2012 reclamantul şi-a precizat cuantumul pretenţiilor în RON, arătând că acestea se ridică la suma de 21.867.187,51 RON, echivalentul sumei de 6.608.797 Dolari SUA.
Faţă de valoarea pretenţiilor precizată de către reclamant, tribunalul, la termenul din 8 februarie 2012, a pus în vedere reclamantului să timbreze cererea cu suma de 222.782,87 RON taxă judiciară de timbru şi cu timbru judiciar de 5 RON.
Reclamantul S.E.T.I. a formulat cerere de ajutor public judiciar privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.
Prin Încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 7 martie 2012 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de judiciare de timbru.
Prin Încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 16 mai 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins cererea de reexaminare a încheierii prin care s-a respins cererea de ajutor public judiciar, formulată de reclamant.
Ca urmare a respingerii cererii de ajutor public judiciar şi a cererii de reexaminare, tribunalul, în şedinţa publică din 27 iunie 2012, din oficiu, a pus în discuţie excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 1295 din 27 iunie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 65368/3/2011 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă s-a anulat ca netimbrată cererea reclamantului S.E.T.I. de obligare a pârâtului W.E.G. la plata sumei de 6.608.797 Dolari SUA.
Tribunalul a reţinut incidente dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 - Legea taxelor judiciare de timbru, potrivit cărora neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul S.E.T.I. iar pârâtul W.E.G. a depus întâmpinare.
În motivarea cererii de apel au fost formulate două critici:
Hotărârea instanţei de fond este nelegală, deoarece a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997. S-a susţinut că cererea de obligare la plata de despăgubiri rezultă din săvârşirea unor infracţiuni, iar din hotărârile depuse la dosar rezultă că s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru că a intervenit prescripţia prevăzută de art. 121 C. pen., astfel încât sunt incidente dispoziţiile art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997.
Printr-un al doilea motiv s-a susţinut că cererea de ajutor public a fost respinsă netemeinic şi nelegal, deşi au fost depuse acte din care rezultă imposibilitatea obiectivă de a se achita taxa judiciară.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 141A din 17 aprilie 2013 a respins, ca nefondat, apelul reclamantului.
În motivare, Curtea a reţinut că potrivit Deciziei civile nr. 3209 din 21 mai 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 23933/3/2007, opozabilă reclamantului, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997, astfel încât reclamantul nu este scutit de plata taxei judiciare, pentru că despăgubirile nu decurg dintr-o cauză penală. Primul motiv de apel a fost considerat, astfel, nefondat.
În ce priveşte cel de-al doilea motiv de apel critica nu a fost primită deoarece încheierea prin care s-a respins cererea de reexaminare a stabilirii taxei judiciare de timbru este irevocabilă, iar această încheiere nu poate fi obiect al apelului, deci nici al motivelor de apel.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 296 C. proc. civ. apelul a fost respins, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul S.E.T.I. susţinând nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva faptului că cererea sa de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru i-a fost respinsă. Astfel, recurentul susţine că a depus acte din care rezulta că se află în imposibilitate obiectivă de a achita taxa de timbru stabilită, iar instanţa de judecată le-a ignorat, punându-l astfel într-o imposibilitate de a achita taxa judiciară de timbru.
La termenul de judecată din data de 2 decembrie 2013 instanţa a supus dezbaterii excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs, invocată de intimatul W.E.G. prin întâmpinare.
Recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997, determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanţa de judecată, iar împotriva modului de stabilire a acestora se poate formula cerere de reexaminare la aceeaşi instanţă. Cererea se soluţionează de către un alt complet, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere irevocabilă.
În speţă, critica formulată de către recurent nu are legătură cu argumentele instanţei de apel. Prin cererea de recurs cu a cărei soluţionare a fost învestită instanţa în prezenta cauză, recurentul reiterează motivele cererii de ajutor public judiciar, încercând o repunere în discuţie a cuantumului taxei judiciare de timbru datorate pentru cererea introductivă şi criticând modalitatea de soluţionare a cererii de reexaminare, lucru care nu poate fi acceptat.
Reexaminarea este singura posibilitate prevăzută de lege pentru cel nemulţumit de cuantumul taxei judiciare de timbru la plata căreia a fost obligat, cale de atac specifică la care recurentul a şi apelat.
A repune în discuţie această chestiune, în sensul dorit de recurent, înseamnă a aduce atingere puterii de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească irevocabilă. Indiferent de aspectul tranşat printr-o astfel de hotărâre, cuprinsul său se bucură de prezumţia absolută şi irefragabilă de legalitate şi temeinicie, astfel că nu poate fi contrazis printr-o altă hotărâre judecătorească.
Potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 încheierea prin care s-a soluţionat calea de atac a reexaminării este irevocabilă, nefiind susceptibilă de exerciţiul unei alte căi de atac.
Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti pronunţate în apel şi cele pronunţate în primă instanţă fără drept de apel.
Aşadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse numai hotărârile judecătoreşti definitive, nu şi cele irevocabile.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 377 alin. (2) C. proc. civ. - 1865, referitoare la hotărârile judecătoreşti irevocabile, cu cele ale art. 299 din acelaşi cod, rezultă că sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare.
Cum faţă de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile nu sunt susceptibile de calea de atac a recursului, iar recursul exercitat în cauză vizează o hotărâre irevocabilă dată în soluţionarea unei cereri de reexaminare a încheierii prin care s-a respins cererea de ajutor public judiciar, neexistând alte critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil şi îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul S.E.T.I. împotriva Deciziei civile nr. 141A din 17 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5562/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5564/2013. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
