ICCJ. Decizia nr. 632/2014. Civil

Decizii civile ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 632/2014

Dosar nr. 663/63/2013

Şedinţa publică din 25 februarie 2014

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 18 iulie 2012, reclamanţii E.M., B.D.V., B.D.V.A. şi G.I., au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. SA, D.R.D.P. Craiova, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 438.791 RON, reprezentând despăgubirea stabilită pentru terenul expropriat, în suprafaţa de 4016 mp, situat în extravilanul comunei S.S., obligarea pârâtului să întocmească documentaţia cadastrala, în condiţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 198/2004, modificată prin Legea nr. 184/2008, precum şi obligarea la plata de daune pentru întârzierea îndeplinirii obligaţiei legate de întocmirea documentaţiei cadastrale, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 198/2004, modificată prin Legea nr. 184/2008, în cuantum de 50 RON/zi întârziere.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, pentru executarea obiectivului „Centura de ocolire a municipiului Craiova, varianta de Nord”, D.R.D.P. Craiova a expropriat, în intervalul 2002-2003, mai multe imobile situate în extravilanul comunei S.S., în suprafaţă totală de 4345 mp, fiind încheiate în acest sens mai multe acte de vânzare-cumpărare cu terţe persoane.

Prin sentinţa civilă nr. 789 din 11 februarie 2005 (definitivă şi irevocabilă la 24 aprilie 2007), pronunţată de Judecătoria Craiova, s-a dispus anularea titlurilor de proprietate emise terţelor persoane pentru terenul expropria, fiind anulate şi contractele de vânzare-cumpărare încheiate.

În aceste condiţii, s-a emis un nou titlu de proprietate, pentru acest teren, pentru reclamanţii E.M., B.D.V., B.D.V.A., G.I., ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru autorul comun.

Expropriatorul nu a soluţionat această cerere de acordare a despăgubirilor, situaţie în care reclamanţii s-au adresat instanţei de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 387 din 04 octombrie 2010 (definitivă şi irevocabilă), pronunţată în Dosarul nr. 987/63/2010, Tribunalul Dolj a obligat pârâtele la emiterea hotărârii de stabilire a despăgubirilor, precum şi la plata acestor despăgubiri.

În urma pronunţării hotărârii judecătoreşti în prima instanţa, reclamanţii arată că au revenit cu cerere pentru acordarea despăgubirilor, înregistrată la D.R.D.P. Craiova la data de 27 octombrie 2010. În urma acestei solicitări, D.R.D.P. Craiova a întocmit, prin evaluator autorizat A.N.E.V.A.R., un raport de evaluare pentru stabilirea cuantumului despăgubirii, rezultând o valoare de 23,1 euro/mp. Nota de calcul din 6 decembrie 2010, întocmită cu această ocazie, cuprinde contravaloarea despăgubirii, costul întocmirii documentaţiei cadastrale, taxele notariale aferente întocmirii unui nou contract de vânzare cumpărare, respectiv suma de 431.291 RON despăgubiri, 1.000 RON documentaţie cadastrală, 6.500 RON taxe notariale, totalul fiind de 438.791 RON. Reclamanţii arată că au fost de acord cu aceasta sumă, situaţie în care expropriatorul urma sa facă plata. Până în prezent, deşi au făcut demersuri numeroase în acest sens, adresele din 24 februarie 2011, din 22 decembrie 2011, nu a fost îndeplinită obligaţia de plată a despăgubirii.

De asemenea, expropriatorul avea stabilită obligaţia de întocmire a documentaţiei cadastrale, în condiţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 198/2004, având în vedere că, prin sentinţa civilă nr. 11316 din 3 iulie 2009, pronunţată de Judecătoria Craiova, s-a dispus rectificarea cărţii funciare, în sensul radierii numerelor cadastrale provizorii aferente documentaţiilor cadastrale ce au stat la baza încheierii contractelor de vânzare-cumpărare menţionate mai sus, pentru terenul extravilan.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 198/2004 republicată, O.U.G. nr. 228/2008, art. 44 alin. (3) din Constituţie.

Prin sentinţa civilă nr. 18094 din 4 decembrie 2012, pronunţată de Judecătoria Craiova, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Craiova, invocată de pârât prin întâmpinare şi, prin urmare, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia I civilă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că art. 21 din Legea nr. 33/1994, ce reglementează cadrul general în materia exproprierii pentru cauza de utilitate publică, dispoziţie la care fac trimitere şi prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004, stabileşte că soluţionarea cererilor de expropriere este de competenta tribunalului judeţean în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia I civilă sub nr. 663/63/2013.

Prin sentinţa nr. 57 din 25 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţi. A fost obligat pârâtul la plata, către reclamanţi, a sumei de 431.291 RON despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafaţă de 4345 mp, situat în localitatea S.S., judeţul Dolj. A fost obligat expropriatorul, Statul Român, să întocmească documentaţia cadastrală pentru imobilul expropriat în condiţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 198/2004, sub sancţiunea plăţii daunelor cominatorii în cuantum de 50 RON/zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive şi până la executarea efectivă a obligaţiei de a face. A fost obligat pârâtul la plata, către reclamanţi, a sumei de 1.870 RON, cheltuieli de judecată efectuate în prima instanţă.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Dispoziţiile Legii nr. 198/2004 reglementează un regim derogatoriu de la dreptul comun în materia exproprierii, care este reprezentat de Legea nr. 33/1994. Prin Legea nr. 198/2004 este stabilit cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire a executării lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale. Legea prevede, în art. 6, că asupra cuantumului despăgubirii se pronunţă o comisie numită de expropriator, printr-o hotărâre de stabilire a despăgubirilor, iar, conform art. 9 din lege, expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirilor se poate adresa instanţei judecătoreşti competente.

Prin urmare, s-a statuat în sarcina pârâtului expropriator obligaţia de a emite hotărârea de stabilire a despăgubirilor în favoarea reclamanţilor E.M., B.D.V., B.D.V. şi G.I., pentru terenul expropriat în suprafaţă de 4345 mp situat în localitatea S.S., judeţul Dolj.

Pe parcursul soluţionării cauzei, pârâtul nu a invocat şi nici nu a dovedit un impediment întemeiat, obiectiv care să justifice faptul că nu a dat curs obligaţiei instituită în sarcina sa prin hotărârea judecătorească.

În consecinţă, a reţinut instanţa de fond,primul petit al acţiunii este întemeiat în sensul că, în lipsa oricăror justificări obiective, refuzul emiterii hotărârii şi implicit al acordării despăgubirilor apare ca fiind unul neîntemeiat, impunându-se obligarea pârâtului, prin hotărâre judecătorească, la plata sumei individualizată în raport cu titlu de despăgubire, 431.291 RON, şi nu a sumei de 438.791 RON, solicitată prin acţiune, sumă ce încorporează cheltuielile cadastrale şi notariale, ce nu se includ în despăgubire.

Obligaţia subsecventă publicării hotărârii de acordare a despăgubirilor este, conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 198/2004, aceea „de a întocmi documentaţiile cadastral-juridice pentru fiecare imobil propus spre expropriere, având în vedere şi dispoziţiile Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată”. Cum pârâtul refuză îndeplinirea obligaţiei de emitere a unei hotărâri de despăgubire, neexistând niciun motiv care să justifice neîndeplinirea benevolă a obligaţiei subsecvente celei de emitere a hotărârii de acordare a despăgubirii şi nici vreo posibilitate de eliminare a acestor etape, se constată că este întemeiat şi petitul prin care se cere obligarea expropriatorului la întocmirea documentaţiei cadastrale pentru imobilul expropriat în condiţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 198/2004, sub sancţiunea plăţii daunelor cominatorii în cuantum de 50 RON/zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive şi până la executarea efectivă a obligaţiei de a face.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. SA, D.R.D.P. Craiova, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 37 din 10 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, apelul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Probele administrate în cauză au evidenţiat că expropriatorul nu a emis o hotărâre de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat şi nu a plătit despăgubiri reclamanţilor, nerespectând sentinţa civilă nr. 387 din 4 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Dolj, rămasă definitivă şi irevocabilă.

Reclamanţii au făcut demersuri pentru acordarea despăgubirilor de către pârât, începând cu formularea cererii pentru acordarea despăgubirilor, înregistrată la D.R.D.P. Craiova, sub nr. 30767 din 27 octombrie 2010. În baza demersurilor întreprinse de reclamanţi, D.R.D.P. Craiova, prin evaluator autorizat A.N.E.V.A.R., a întocmit un raport de evaluare pentru stabilirea cuantumului despăgubirii, pornind de la o valoare de 23,1 euro/mp pentru terenul expropriat în suprafaţă de 4345 mp, totalizând suma de 431.201 RON, despăgubiri pentru acest teren.

Promovarea prezentei cereri de chemare în judecată s-a datorat refuzului pârâtului de acordare a despăgubirilor cuvenite reclamanţilor pentru terenul expropriat, în privinţa căruia, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, a fost obligat pârâtul la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor şi la plata acestora.

Sunt nefondate, a arătat instanţa de apel, criticile din apel în care se invocă faptul că nu s-a menţionat, în dispozitivul hotărârilor judecătoreşti anterioare, cuantumul despăgubirilor în valoare de 431.291 RON, pentru terenul expropriat, dat fiind faptul că tocmai din acest motiv a fost promovată prezenta acţiune de către reclamanţi, în contextul în care pârâtul, prin reprezentanţi, a refuzat să emită hotărârea de acordare a despăgubirilor pentru terenul expropriat, nefiind respectate hotărârile judecătoreşti anterioare invocate de părţi.

Tribunalul a reţinut întemeiat, arată curtea de apel, că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la acordarea despăgubirilor în cuantum de 431.291 RON pentru terenul expropriat în suprafaţă de 4345 mp, avându-se în vedere prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 198/2004, raportat la prevederile art. 25-art. 27 din Legea nr. 33/1994, fiind astfel neîntemeiate criticile din apel în care se invocă faptul că nu ar exista un temei legal pentru plata despăgubirilor.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. SA, D.R.D.P. Craiova, întemeiat, în drept, pe dispoziţiile art. 299-art. 316 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că, deşi instanţa de fond a reţinut că, în cauză, atât Curtea de Apel Craiova, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au obligat Statul Român, în Dosarul nr. 987/63/2010, la emiterea unei hotărâri de stabilire a despăgubirilor în favoarea reclamanţilor, prin aceste hotărâri nu s-a reţinut un cuantum al despăgubirilor pentru suprafaţa de 4345 mp, apreciindu-se, astfel, că nu poate fi reţinută suma de 431.291 RON ca reprezentând despăgubiri.

În privinţa raportului de evaluare, la care fac trimitere reclamanţii, s-a arătat că suma de 431.291 RON nu a fost reţinut prin niciun dispozitiv al vreunei instanţe, astfel încât nu există un temei legal pentru acordarea despăgubirilor invocate.

Investită cu soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte va analiza cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de reprezentantul Ministerului Public.

Susţinerea reprezentantul Ministerului Public, în sensul că pârâtul a formulat critici ce nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de lege, nu poate fi primită.

În principal, criticile formulate de pârât vizează greşita aplicare a dispoziţiilor legale în materia exproprierii, ceea ce permite încadrarea lor formală în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitoare la aplicarea sau interpretarea greşită a legii.

În raport de aceste considerente, precum şi ţinând seama de dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de reprezentantul Ministerului Public urmează a fi respinsă.

În ceea ce priveşte recursul declarat de pârât, acesta se vădeşte a fi nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 44 alin. (3) din Constituţia României, revizuită, dreptul de proprietate privată este garantat de stat şi „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire”.

Această dispoziţie a fost preluată în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care statuează în art. 1 că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească”, reţinându-se caracterul excepţional al cedării proprietăţii prin expropriere.

Dispoziţiile Legii nr. 198/2004 reglementează un regim derogatoriu de la dreptul comun în materia exproprierii, care este reprezentat de Legea nr. 33/1994.

Prin Legea nr. 198/2004 este stabilit cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire a executării lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale. Legea prevede, în art. 6, că „asupra cuantumului despăgubirii se pronunţă o comisie numită de expropriator, printr-o hotărâre de stabilire a despăgubirilor, iar, conform art. 9 din lege, expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirilor se poate adresa instanţei judecătoreşti competente.”

În cauză, pentru executarea obiectivului „Centura de ocolire a municipiului Craiova, varianta de Nord”, D.R.D.P. Craiova a expropriat, în intervalul 2002-2003, mai multe imobile situate în extravilanul comunei S.S., în suprafaţă totală de 4345 mp, fiind încheiate în acest sens mai multe acte de vânzare-cumpărare cu terţe persoane.

Prin sentinţa civilă nr. 789 din 11 februarie 2005 (definitivă şi irevocabilă la data de 24 aprilie 2007), pronunţată de Judecătoria Craiova, s-a dispus anularea titlurilor de proprietate emise terţelor persoane pentru terenul expropriat, fiind anulate şi contractele de vânzare-cumpărare încheiate.

Prin cererea înregistrată sub nr. 27731 din 27 noiembrie 2009, adresată D.R.D.P. Craiova, reclamanţii arată că au solicitat acordarea despăgubirilor, având în vedere cadrul legal în materie, Legea nr. 198/2004 republicată. Expropriatorul nu a soluţionat această cerere de acordare a despăgubirilor, situaţie în care reclamanţii s-au adresat instanţei de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 387 din 4 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Dolj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 8257 din 18 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosarul nr. 987/63/2010, s-a admis în parte acţiunea civilă precizată, formulată de reclamanţi şi a fost obligat pârâtul la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat, situat în comuna S.S., judeţul Dolj şi la plata despăgubirilor către reclamanţi.

Ca urmare a pronunţării hotărârii judecătoreşti în prima instanţa, reclamanţii au revenit cu cerere pentru acordarea despăgubirilor, înregistrată la D.R.D.P. Craiova din 27 octombrie 2010. În urma acestei solicitări, D.R.D.P. Craiova a întocmit, prin evaluator autorizat A.N.E.V.A.R., un raport de evaluare pentru stabilirea cuantumului despăgubirii, rezultând o valoare de 23,1 euro/mp. Nota de calcul din 6 decembrie 2010, întocmită cu această ocazie, cuprinde contravaloarea despăgubirii, costul întocmirii documentaţiei cadastrale, taxele notariale aferente întocmirii unui nou contract de vânzare cumpărare, respectiv suma de 431.291 RON despăgubiri, 1.000 RON documentaţie cadastrală, 6.500 RON taxe notariale, totalul fiind de 438.791 RON.

Aşa cum s-a reţinut şi în decizia nr. 20 din 17 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, prin care s-a respins apelul pârâtului împotriva sentinţei nr. 387 din 4 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Dolj, evaluarea terenului expropriat s-a realizat prin raportul de evaluare dispus de beneficiarul C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti, în luna noiembrie 2010, legea în vigoare la momentul declanşării procedurii de evaluare a terenului, Legea nr. 198/2004, permiţând, prin coroborare cu dispoziţiile Legii nr. 33/1994, numai persoanei expropriate să conteste evaluarea, contestare care nu a survenit. Reclamanţii au arătat că au fost de acord cu aceasta sumă, situaţie în care expropriatorul urma să facă plata.

Deşi au făcut demersuri numeroase în acest sens, dovadă fiind adresele din 24 februarie 2011, din 22 decembrie 2011, pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a despăgubirii.

Se reţine, aşadar, că expropriatorul nu a respectat dispoziţiile imperative ale Legii nr. 198/2004, în sensul că nu a emis o hotărâre de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat, situat în comuna S.S., judeţul Dolj şi nu a plătit despăgubiri reclamanţilor, nerespectând, astfel, nici sentinţa civilă nr. 387 din 4 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Dolj, rămasă irevocabilă.

În ceea ce priveşte critica pârâtului, în sensul că nu s-a menţionat în dispozitivul hotărârilor judecătoreşti anterioare cuantumul despăgubirilor în valoare de 431.291 RON, pentru terenul expropriat, se constată că aceasta este nefondată. Aşa cum legal şi corect a reţinut instanţa de apel, acesta este şi motivul pentru care a fost promovată prezenta acţiune de către reclamanţi, având în vedere împrejurarea că pârâtul a refuzat să emită hotărârea de acordare a despăgubirilor pentru terenul expropriat, nefiind respectate hotărârile judecătoreşti anterioare.

Având în vedere considerentele expuse, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. SA, D.R.D.P. Craiova împotriva deciziei nr. 37 din 10 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. SA, D.R.D.P. Craiova împotriva deciziei nr. 37 din 10 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 631/2014. Civil. Expropriere. Recurs		ICCJ. Decizia nr. 649/2014. Civil →

ICCJ. Decizia nr. 632/2014. Civil

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 632/2014. Civil