ICCJ. Decizia nr. 623/2014. Civil. Rectificare carte funciară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 623/2014
Dosar nr. 10768/62/2011
Şedinţa publică din 20 februarie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, reclamanta U.A.T. judeţul Braşov a chemat în judecată pârâta A.T.L.C.P.R., despărţământul Braşov, solicitând instanţei să constate dreptul său de proprietate asupra imobilului situat în Braşov, str. E. (fost F.), înscris în CF X1 Braşov, nr. top Y1, Y2, Y3 şi Y4, în natură casă de piatră şi curte cu dependinţe în suprafaţă totală de 600, 14/100 stânjeni pătraţi, cu titlu de drept Legea nr. 213/1998 şi H.G. nr. 972/2002 anexa nr. 1 şi înscrierea dreptului reclamantei asupra acestui imobil în cartea funciară.
Prin sentinţa civilă nr. 291/S/2012 Tribunalul Braşov a admis în parte acţiunea formulată reclamanta U.A.T. judeţul Braşov, în contradictoriu cu pârâta A.T.L.C.P.R., despărţământul Braşov şi, în consecinţă, a constatat că imobilul situat în Braşov, str. E., identificat în CF Braşov, nr. top Y1, Y2, Y3 şi Y4, în natură construcţie din cărămidă, S + P + E + Pod, scări, intrare principală 1, laterale 2 şi teren de 822,73 mp constituie domeniu public al reclamantei, potrivit H.G. nr. 972/2002, anexa 1.
A respins capetele de cerere având ca obiect radierea dreptului pârâtei din cartea funciară şi înscrierea dreptului reclamantei asupra aceluiaşi imobil.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut că imobilul în litigiu este înscris în CF X1 Braşov, sub nr. top Y1, Y2, Y3 şi Y4, cu titlu de donaţie efectuată de către judeţul Braşov către pârâtă prin actul de donaţie din 3 mai 1938, înscris sub B10 în aceeaşi carte funciară, iar sub B11 s-a înscris interdicţia de înstrăinare şi grevare în favoarea Prefecturii Judeţului Braşov.
Anterior datei donaţiei, s-a intabulat dreptul de uzufruct al pârâtei, din data de 22 noiembrie 1933 şi până la 31 decembrie 1948, cum rezultă din coala C2 a aceleiaşi cărţi funciare
Prin H.G. nr. 972/2002, anexa nr. 1, a fost atestat domeniul public al judeţului Braşov, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Braşov, printre bunuri aflându-se şi imobilul în litigiu, sub denumirea Clădire, Biblioteca Judeţeană „G.B.”, în natură construcţie din cărămidă, S + P + E + Pod, scări, intrare principală 1, laterale 2 şi teren de 822,73 mp, identificat în cartea funciară Braşov, nr. top Y1, Y2, Y3 şi Y4.
Imobilul a fost notificat de pârâtă în vederea restituirii în natură, prin notificarea din 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001, notificare respinsă prin dispoziţia din 5 aprilie 2011, cu motivarea că nu s-a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită.
Din însăşi notificarea depusă rezultă că pârâta a pierdut proprietatea asupra imobilului, aceasta putând fi redobândită în condiţiile legii speciale, Legea nr. 10/2001, de prevederile căreia s-a şi prevalat, fără a rezulta că această procedură a fost finalizată.
Prin cererea sa, reclamanta solicită a se constata că imobilul în litigiu face parte din domeniul public al acesteia, formulând şi capete de cerere accesorii prin care solicită radierea dreptului pârâtei şi înscrierea dreptului propriu în acelaşi temei, respectiv H.G. nr. 972/2002 anexa nr. 1.
Potrivit acestei hotărâri de guvern, imobilul în litigiu este evidenţiat în domeniul public al judeţului Braşov, hotărâre ce este în vigoare, nefiind anulată sau modificată pe cale judecătorească.
Legea, în sens larg, poate constitui mod de dobândire a proprietăţii cu condiţia ca actul normativ respectiv să fie unul cu caracter individual, cum este cazul în speţă, acesta fiind reprezentat de hotărârea de guvern indicată, aspect ce rezultă din prevederile art. 645 C. civ., aplicabil speţei de faţă.
În raport cu aceste considerente, prima instanţă a admis capătul de cerere ce vizează constatarea dreptului în favoarea reclamantei, cu titlu de drept aparţinând domeniului public.
Celelalte capete de cerere privind radierea dreptului pârâtei din cartea funciară şi înscrierea dreptului reclamantei, au fost respinse cu motivarea că cererea de rectificare a unei înscrieri în cartea funciară are caracter accesoriu, fiind grefată pe acţiunea principală, care vizează constatarea nevalabilităţii înscrierii sau a actului în temeiul căruia s-a făcut această operaţiune.
Acţiunea principală constituie suportul juridic al celei în rectificare, cum rezultă din dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil.
Nu rezultă, din formularea cererii reclamantei şi nici din documentaţia depusă la dosar, că reclamanta a solicitat anterior constatarea nevalabilităţii actului ce a stat la baza înscrierii dreptului pârâtei în cartea funciară.
Existenţa în fiinţă juridică a actului ce a stat la baza înscrierii dreptului pârâtului determină, din perspectiva prevederilor ce reglementează înscrierea drepturilor asupra imobilelor în cartea funciară, pe de-o parte, respingerea cererii de radiere a dreptului acestuia, constituind, în acelaşi timp, impediment la înscrierea dreptului reclamantei, chiar dacă acesta a fost constatat, cum s-a arătat mai sus.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta U.A.T. judeţul Braşov, prin preşedintele Consiliului Judeţean Braşov, criticând hotărârea pentru respingerea greşită a petitului privind intabularea dreptului de proprietate. Apelanta a invocat în motivarea apelului prevederile art. 20 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora consimţământul pârâtei la intabularea dreptului de proprietate este înlocuit de hotărârea judecătorească, precum şi prevederile art. 22, art. 30 şi art. 34 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 7/1996.
Prin decizia nr. 38/Ap din 14 mai 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a respins apelul declarat de reclamantă.
Instanţa de apel a reţinut că apelanta îşi justifică legalitatea admiterii petitelor privind radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei şi intabularea dreptului său de proprietate, ca o consecinţă a admiterii capătului de cerere privind constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilului înscris în cartea funciară X1 Braşov sub nr. top Y1, Y2, X3 şi Y4.
Or, potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, republicată în 2006, drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară cu consimţământul titularului dreptului, iar potrivit alin. (3), hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă sau actul autorităţii administrative va înlocui acordul de voinţă cerut pentru înscrierea drepturilor reale.
De asemenea, potrivit art. 34 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 7/1996, republicată în 2006, „orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea”.
Prin urmare, radierea dreptului de proprietate al pârâtei şi intabularea dreptului de proprietate al reclamantei poate opera fie cu acordul pârâtei, fie printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă care va suplini acordul titularului dreptului înscris în cartea funciară, fie printr-o acţiune în rectificare de carte funciară în condiţiile art. 34 din lege şi nu cum susţine reclamanta, ca o consecinţă a constatării dreptului său de proprietate.
În speţă, reclamanta nu a solicitat anterior constatarea nevalabilităţii actului ce a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei, pentru a fi aplicate prevederile art. 34 din Legea nr. 7/1996, republicată în 2006 şi nici suplinirea consimţământului titularului dreptului de proprietate înscris în cartea funciară, constatat printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, existenţa în fiinţă a actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea pârâtei în cartea funciară, constituie un impediment pentru intabularea dreptului de proprietate al reclamantei.
Împotriva deciziei civile nr. 38/Ap din 14 mai 2013, pronunţată de Curtea de Apel Braşov a declarat recurs reclamanta U.A.T. judeţul Braşov.
Recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând aplicarea greşită a prevederilor art. 20 alin. (1) şi alin. (3), art. 22, art. 30 alin. (1) şi art. 34 din Legea nr. 7/1996.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta arată că acţiunea pe care a formulat-o este o acţiune în realizare, iar nu o simplă acţiune în constatare, având finalitatea intabulării în evidenţele de carte funciară a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu.
Prin admiterea în parte a acţiunii şi constatarea de către instanţa de fond a dreptului de proprietate al Judeţului Braşov asupra imobilului cu titlul de drept dobândit în baza H.G. nr. 972/2002, au devenit incidente dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 7/1996. Caracterul de opozabilitate al hotărârii pronunţate este evident, mai ales în raport cu pârâta, al cărei drept de proprietate era înscris în evidenţele de carte funciară la data formulării cererii de chemare în judecată.
Forţa hotărârii judecătoreşti se întinde, mai înainte de terţi, asupra titularului pârât, deoarece, altfel, cum ar putea o astfel de hotărâre să fie, potrivit legii, opozabila terţilor, iar pârâtului titular să nu-i fie opozabilă. Ca efect al constatării dreptului de proprietate al reclamantei, hotărârea ar fi trebuit să suplinească totodată, fără a mai fi nevoie de un alt proces, consimţământul titularului la radierea şi respectiv intabularea în evidenţele de carte funciară a dreptului de proprietate, potrivit art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 7/1996.
Concluzia este una logic juridică, deoarece nu pot coexista două drepturi de proprietate asupra aceluiaşi imobil, unul recunoscut de către instanţa de judecată şi altul intabulat în cartea funciară, deşi public [conform art. 30 alin. (1) din Legea nr. 7/1996], hotărârea instanţei de judecată dovedeşte contrariul.
Recurenta mai arată că este inutil a se încărca rolul instanţei de judecată cu un nou proces privitor la aceeaşi cerere, iar pârâta nu s-ar mai putea apăra, în condiţiile în care sentinţa instanţei de fond a intrat în puterea lucrului judecat cu privire la dreptul de proprietate al reclamantei cu privire la acest imobil.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă a invocat lipsa temeiului de drept al recursului şi lipsa interesului judiciar al recurentei de a exercita calea de atac, în condiţiile în care acţiunea sa a fost admisă.
Pe fond, intimata a susţinut că este proprietară tabulară a imobilului, iar dreptul său de proprietate nu a fost modificat în decursul timpului. Mai arată că reclamanta nu poate invoca dobândirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 213/1998.
Mai susţine intimata că nu a fost desfiinţată şi că are şi în prezent personalitate juridică. Imobilul face parte din categoria celor preluate de stat în mod abuziv, iar prin continuarea activităţii membrilor asociaţiei, aceasta şi-a păstrat toate drepturile asupra bunurilor pe care le are în patrimoniu.
Înalta Curte constată că apărările intimatei referitoare la lipsa temeiului de drept al recursului şi lipsa interesului judiciar al recurentei de a exercita calea de atac sunt nefondate.
Recursul este întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susţinând aplicarea greşită a prevederilor art. 20 alin. (1) şi alin. (3), art. 22, art. 30 alin. (1) şi art. 34 din Legea nr. 7/1996, critică ce se încadrează în motivul de recurs invocat.
De asemenea, recurenta are interesul să exercite calea de atac cu privire la soluţia dată capătului de cerere privind rectificarea cărţii funciare, respins de prima instanţă.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivului de recurs invocat, Înalta Curte constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanta a solicitat rectificarea cărţii funciare, în sensul radierii înscrierii efectuate în favoarea pârâtei şi înscrierea dreptului de proprietate publică în favoarea unităţii administrativ teritoriale, ca şi consecinţă a admiterii capătului de cerere principal, privind constatarea dreptului de proprietate publică al Judeţului Braşov.
Primul capăt de cerere, privind constatarea apartenenţei imobilului la domeniul public al judeţului, a fost admis de prima instanţă, iar pârâta nu a exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinţei, situaţia în care soluţia astfel pronunţată a intrat în puterea lucrului judecat.
Hotărârea primei instanţe în privinţa primului capăt de cerere (care este o cerere în constatarea dreptului de proprietate), are ca efect recunoaşterea existenţei dreptului de proprietate publică al Judeţului Braşov asupra imobilului. Or, existenţa dreptului de proprietate publică exclude posibilitatea coexistenţei unui alt drept de proprietate privată asupra aceluiaşi bun. Ca atare, constatarea existenţei dreptului de proprietate publică conduce implicit la concluzia inexistenţei dreptului de proprietate privată al pârâtei.
Ca temei de drept al cererii de rectificare a cărţii funciare, reclamanta a invocat prevederile art. 34 din Legea nr. 7/1996, forma în vigoare la data înregistrării acţiunii, care reglementează mai multe situaţii în care persoana interesată poate solicita rectificarea, după cum urmează: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greşit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului.
Situaţia creată în speţă prin admiterea primului capăt de cerere şi constatarea dreptului de proprietate publică al Judeţului Braşov se încadrează în ultima dintre ipotezele enumerate, deoarece înscrierea în cartea funciară, care relevă o anumită situaţie a imobilului, nu mai este în concordanţă cu ceea ce s-a constatat prin sentinţa primei instanţe. Astfel, în prezent, în cartea funciară figurează ca proprietară pârâta, în timp ce hotărârea judecătorească intrată în puterea lucrului judecat constată că imobilul este în proprietatea publică a Judeţului Braşov.
Este îndeobşte recunoscut în literatura juridică de specialitate că, prin concepţie şi scop, cartea funciară trebuie să oglindească în permanenţă situaţia juridică reală a imobilelor, iar rectificarea cărţii funciare este mijlocul tehnico-juridic prin care se înlătură discordanţele sau nepotrivirile între cuprinsul cărţii funciare, aşa numita stare tabulară şi situaţia juridică reală, adică, realitatea extratabulară.
Or, odată constatat prin însăşi sentinţa primei instanţe că pârâta înscrisă în cartea funciară nu este adevărata titulară a dreptului de proprietate, ci aceasta este U.A.T. reclamantă, înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală, actuală a imobilului şi, deci, ea trebuie suprimată (radiată), restabilindu-se astfel concordanţa dintre cuprinsul cărţii funciare şi situaţia juridică reală.
În acest caz, rectificarea cărţii funciare operează ca o consecinţă a constatării dreptului de proprietate prin însăşi hotărârea primei instanţe, nemaifiind necesară parcurgerea unei noi proceduri de rectificare, pe cale separată. În speţă, acţiunea în rectificarea cărţii funciare a fost formulată ca un capăt de cerere accesoriu cererii principale care ocroteşte dreptul subiectiv vătămat prin înscrierea neconformă situaţiei juridice reale.
„Hotărârea judecătorească irevocabilă” (ca permisă a rectificării) la care se referă în partea sa introductivă art. 34 din Legea nr. 7/1996, nu trebuie înţeleasă numai în sensul de hotărâre distinctă, pronunţată şi rămasă irevocabilă anterior promovării cererii de rectificare, ci şi în sensul de dispoziţie cuprinsă în aceeaşi hotărâre prin care se statuează asupra cererii de rectificare, dispoziţie prin care aceeaşi instanţă constată, pe baza probelor administrate, existenţa neconcordanţei între starea tabulară şi situaţia juridică reală.
Prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, reţinute în motivarea deciziei din apel, ca temei al respingerii cererii de rectificare a cărţii funciare, reglementează condiţiile şi principiile de intabulare, regula fiind aceea a existenţei consimţământului titularului dreptului tabular înscris. Însă, în alin. (3) al textului, se derogă de la acest principiu, atunci când acordul de voinţă cerut în vederea înscrierii este înlocuit prin hotărâre judecătorească.
În cazul promovării acţiunii în rectificarea cărţii funciare, întemeiată pe oricare dintre motivele de rectificare prevăzute de art. 34 din lege, se prezumă că titularul dreptului tabular a cărui rectificare se solicită nu şi-a dat acordul în sensul radierii dreptului său, situaţie în care rectificarea se dispune prin hotărâre judecătorească. Promovarea acţiunii în rectificarea cărţii funciare nu este condiţionată de obţinerea în prealabil a unei hotărâri judecătoreşti de suplinire a consimţământului titularului dreptului de proprietate înscris în cartea funciară, o astfel de cerinţă nefiind prevăzută de lege. Dimpotrivă, din conţinutul art. 33 alin. (4) şi art. 51 alin. (1) din lege rezultă că rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă (prin declaraţie autentică a titularului dreptului ce urmează a fi rectificat), fie prin hotărârea judecătorească, în acest din urmă caz demersul judiciar al persoanei interesate fiind determinat tocmai de lipsa consimţământului la rectificare al titularului dreptului tabular.
Împrejurarea că reclamanta nu a solicitat în prealabil constatarea nevalabilităţii actului ce a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei nu poate reprezenta un impediment în admiterea acţiunii în rectificare, întrucât cererea reclamantei nu a fost întemeiată pe prevederile art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 („actul în temeiul căruia s-a efectual înscrierea nu a fost valabil”), ci se încadrează în motivul de rectificare prevăzut de art. 34 pct. 4 („înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului”), text care acoperă, practic, toate situaţiile de neconcordanţă dintre starea tabulară şi situaţia juridică reală, făcând astfel corelaţia cu dispoziţia de principiu cuprinsă în art. 33 alin. (1) din lege.
Apărările pârâtei cuprinse în întâmpinare nu pot fi avute în vedere, deoarece, fie sunt susţineri care ar fi trebuit invocate eventual în calea de atac a apelului, pe care pârâta nu a înţeles să o exercite (şi se au în vedere, în acest sens, susţinerile din întâmpinare potrivit cărora pârâta este proprietară tabulară, iar reclamanta nu ar putea invoca dobândirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 213/1998), fie vizează împrejurări ce s-ar fi putut constitui în motive de critică la adresa soluţiei de respingere a cererii de restituire în natură, în temeiul Legii nr. 10/2001, ceea ce nu face obiectul prezentului litigiu (se au în vedere aici susţinerile din întâmpinare potrivit cărora imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv, că reclamanta nu a fost desfiinţată, şi-a continuat activitatea şi şi-a păstrat dreptul asupra bunurilor din patrimoniu).
În raport cu aceste considerente, constatând că în mod greşit s-a respins cererea reclamantei de rectificare a cărţii funciare, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în majoritate, a admis recursul, a modificat decizia recurată, în sensul că a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe. În consecinţă, a schimbat, în parte, sentinţa apelată şi a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâtei A.T.L.C.P.R., Departamentul Central Judeţean Braşov din cartea funciară nr. X1 Braşov, cu privire la imobilul identificat cu nr. top Y1, Y2, Y3 şi Y4, construcţii şi teren în suprafaţă de 822,73 mp, cu înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate cu privire la acelaşi imobil, în favoarea reclamantei. A fost menţinută soluţia din sentinţă cu privire la admiterea primului capăt de cerere al acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În majoritate,
Admite recursul declarat de reclamanta U.A.T. judeţul Braşov împotriva deciziei nr. 38/Ap din 14 mai 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, pe care o modifică, în sensul că, admite apelul declarat de aceeaşi reclamantă împotriva sentinţei nr. 291/S din 27 noiembrie 2012 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă.
Schimbă, în parte, sentinţa apelată, în sensul că dispune radierea dreptului de proprietate al pârâtei A.T.L.C.P.R., Departamentul Central Judeţean Braşov din cartea funciară nr. X1 Braşov, cu privire la imobilul identificat cu nr. top Y1, Y2, Y3 şi Y4, construcţii şi teren în suprafaţă de 822,73 mp şi dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate cu privire la acelaşi imobil, în favoarea reclamantei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2014.
Cu opinia separată, în sensul,
Respingerii, ca nefondat, a recursului declarat de reclamantă împotriva aceleiaşi decizii.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivului de recurs invocat, opinez în sensul respingerii, ca nefondat, a recursului reclamantei.
Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta a solicitat rectificarea cărţii funciare, în sensul radierii înscrierii efectuate în favoarea pârâtei şi înscrierea dreptului de proprietate publică în favoarea U.A.T., ca o consecinţă a admiterii capătului de cerere principal privind constatarea dreptului de proprietate publică al Judeţului Braşov.
Cererea de rectificare a cărţii funciare a avut ca temei juridic prevederile Legii nr. 7/1996, legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare, fără nici o precizare suplimentară.
Dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 7/1996 prescriu în termeni clari că persoana interesată poate solicita rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat existenţa uneia din următoarele situaţii concrete: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greşi calificat; 3. nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului.
Am avut în vedere în evaluarea criticilor de nelegalitate atât cadrul procesual de învestire, respectiv, obiectul cererii reclamantei şi temeiul juridic al acesteia, cât şi faptul că acţiunea în rectificarea cărţii funciare a fost formulată ca un capăt de cerere accesoriu cererii principale, aşa cum deja am arătat, cerere privind constatarea dreptului de proprietate publică al Judeţului Braşov.
Situaţia de fapt constatată de instanţele fondului a relevant că imobilul în litigiu a fost înscris în cartea funciară X1 Braşov, cu titlu de donaţie efectuată de către judeţul Braşov către pârâtă prin actul de donaţie din 3 mai 1938, înscris sub B10 în aceeaşi carte funciară; totodată, sub B11 s-a înscris interdicţia de înstrăinare şi grevare în favoarea Prefecturii Judeţului Braşov. Anterior actului de donaţie, s-a intabulat dreptul de uzufruct al pârâtei, din data de 22 noiembrie 1933 şi până la 31 decembrie 1948, astfel cum rezultă din coala C2 a aceleiaşi cărţi funciare.
S-a reţinut totodată că imobilul în litigiu a fost notificat de pârâtă în vederea restituirii în natură, prin notificarea din 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001, notificare respinsă prin dispoziţia din 5 aprilie 2011, cu motivarea că nu s-a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită. Din însăşi notificarea depusă rezultă că pârâta a pierdut proprietatea asupra imobilului şi că a solicitat redobândirea ei în condiţiile legii speciale, Legea nr. 10/2001. Nu s-a făcut dovada că această procedură a fost finalizată.
Situaţia invocată de reclamantă este aceea că, prin H.G. nr. 972/2002, anexa nr. 1, a fost atestat domeniul public al judeţului Braşov, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Braşov, printre bunurile enumerate fiind şi imobilul în litigiu, sub denumirea Clădire, Biblioteca Judeţeană „G.B.”, identificat în cartea funciară Braşov, nr. top Y1, Y2, Y3 şi Y4.
Consider că instanţele anterioare au respins în mod corect cererile privind radierea dreptului pârâtei din cartea funciară şi înscrierea dreptului reclamantei, cât timp reclamanta nu a solicitat anterior fie constatarea nevalabilităţii actului ce a stat la baza înscrierii dreptului pârâtei în cartea funciară, fie valorificarea propriei situaţii în contextul unei acţiuni reale, în contradictoriu cu pârâtul, de regulă, în cazuri similare, au fost promovate acţiuni în revendicare, în urma căreia să se stabilească titularul dreptului de proprietate, respectiv faptul că situaţia tabulară nu corespunde situaţiei juridice reale.
S-a apreciat corect că existenţa în fiinţă juridică a actului care a stat la baza înscrierii dreptului pârâtului nu poate fi ignorată, împrejurare ce determină respingerea cererii de radiere a dreptului pârâtului.
Radierea dreptului de proprietate al pârâtei şi intabularea dreptului de proprietate al reclamantei pot opera, aşa cum corect s-a reţinut anterior, fie cu acordul pârâtei, fie printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă care va suplini acordul titularului dreptului înscris în cartea funciară, fie printr-o acţiune în rectificare de carte funciară în condiţiile art. 34 din lege şi nu ca o consecinţă a constatării dreptului de proprietate al reclamantei.
Nu poate fi primită susţinerea recurentei-reclamante, conform căreia acţiunea pe care a formulat-o are caracterul unei acţiuni în realizare, cât timp cercetarea judecătorească a vizat strict situaţia imobilului în litigiu dintr-o singură perspectivă, valorificarea efectelor H.G. nr. 972/2002 care a atestat domeniul public al judeţului Braşov în patrimonial reclamantei, fără nici o analiză a situaţiei juridice a pârâtului, cu atât mai mult cu cât situaţia de fapt a relevant preocuparea acestuia din urmă pentru redobândirea posesiei imobilului în litigiu, procedură încă nefinalizată.
Pentru a ajunge la concluzia că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală a imobilului, apreciez că trebuiau cercetate în concret cauzele care au condus la un astfel de rezultat, din perspectiva tuturor pretenţiilor formulate şi într-un cadru procesual adecvat.
S-a susţinut în mod neîntemeiat că nu pot coexista două drepturi de proprietate asupra aceluiaşi imobil, în condiţiile în care conflictul de drepturi a fost recunoscut în doctrina juridică şi jurisprudenţă, urmare a faptului că înscrierile în cartea funciară n-au caracter constitutiv de drepturi, ci numai de opozabilitate faţă de terţi.
În raport cu aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., consider că recursul reclamantei este nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 62/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 624/2014. Civil → |
|---|
