ICCJ. Decizia nr. 631/2014. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 631/2014
Dosar nr. 887/255/2009
Şedinţa publică din 25 februarie 2014
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1087/C din 26 octombrie 2012, Tribunalul Bihor a admis acţiunea formulată de reclamanta N.C.M. în contradictoriu cu statul român reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA cu sediul în Bucureşti.
A constatat că imobilul proprietatea reclamantei cu nr. top. X1 înscris în CF Y1 A., în suprafaţă de 3466 mp se suprapune în totalitate cu terenul expropriat afectat de construcţia Autostrăzii T. identificat prin nr. cadastral Z1 A. în suprafaţă de 7400 mp.
A constatat calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantei N.C.M. la despăgubiri pentru terenul expropriat în vederea construirii Autostrăzii B-C-B1, parcela având nr. top. X1 în suprafaţă de 3466 mp înscris în CF Y1 A.
A obligat pârâta C.N.A.N.D.R. SA în favoarea reclamantei la plata sumei de 85.080,42 RON, cu titlu de despăgubiri.
A admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta C.N.A.N.D.R. SA împotriva chematului în garanţie S.T.
A obligat chematul în garanţie în favoarea pârâtei C.N.A.N.D.R. la plata sumei de 85.080,42 RON încasată cu titlu de despăgubire, pentru suprafaţa de 3466 mp cu nr. top. X1, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 198/2004, pârâta a expropriat parcela în suprafaţă totală de 7400 mp cu nr. cadastral Z1 A., prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 18 octombrie 2004.
Pentru imobilul cu nr. cadastral Z1, despăgubirea a fost stabilită la suma de 181.648,92 RON, iar la data de 4 iunie 2007 despăgubirea a fost achitată chematului în garanţie S.T.
S-a mai constatat totodată de prima instanţă că, în conformitate cu raportul de expertiză efectuat în cauză, imobilul proprietatea reclamantei cu nr. top. X1 înscris în CF Y1 A., în suprafaţă de 3466 mp, se suprapune în totalitate cu terenul expropriat afectat de construcţia Autostrăzii T., identificat prin nr. cadastral Z1 A., în suprafaţă de 7400 mp.
Prin urmare, s-a opinat că este evident faptul că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubiri pentru terenul expropriat în vederea construirii Autostrăzii B-C-B1, parcela având nr. top. X1 în suprafaţă de 3466 mp înscris în CF Y1 A., astfel că pârâta C.N.A.N.D.R. SA, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004, a fost obligată în favoarea reclamantei la plata sumei de 85.080,42 RON, cu titlu de despăgubiri.
S-a mai apreciat că despăgubirile aferente imobilului expropriat fiind plătite chematului în garanţie, se impune obligarea acestuia la restituirea sumei de 85.080,42 RON, încasată cu titlu de despăgubire, pentru suprafaţa de 3466 mp cu nr. top. X1.
Faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 24, art. 15 din Legea nr. 198/2004 şi Legea nr. 255/2010, art. 60 C. proc. civ., Tribunalul a admis cererea de chemare în judecată, şi cererea de chemare în garanţie.
Instanţa de fond a apreciat că în speţă, nu se poate reţine culpa procesuală a pârâtei, câtă vreme identificarea terenurilor şi stabilirea despăgubirilor s-a făcut în baza planului parcelar pus la dispoziţia acesteia de autorităţile competente.
Prin decizia civilă nr. 15/A din 28 martie 2013, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a admis apelurile declarate de pârâta C.N.A.N.D.R. SA Bucureşti, în reprezentarea Statului Român şi apelantul chemat în garanţie S.T. în contradictoriu cu intimata reclamantă N.C.M. cu reprezentant legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, împotriva sentinţei civile nr. 1087/C din 26 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în întregime, în sensul că:
A respins acţiunea formulată de reclamanta N.C.M.
A respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta C.N.A.N.D.R., în reprezentarea Statului Român, împotriva chematului în garanţie S.T.
Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel cât şi din oficiu, instanţa de apel a constatat următoarele:
Prin hotărârea din 18 octombrie 2004, emisă de C.N.A.N.D.R. SA, Dosar de fond nr. 6144/111/c/2011, în baza art. 7, art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 10 din Normele metodologice de aplicare, a documentaţiei tehnico-economice s-a declanşat procedura de expropriere a imobilului situat în localitatea M., comuna A., în suprafaţă de 7400 mp, nr. cadastral Z1, nr. top. X1, fiind îndreptăţit la despăgubiri S.T., (apelant chemat în garanţie, C.P., T.M.I., C.M. şi S.G.).
Despăgubirea s-a stabilit la suma de 1.816.489.248 ROL, ce urma a fi consemnată la Banca C. pe numele părţilor în litigiu, iar potrivit procesului-verbal din 7 octombrie 2004, s-a arătat că pentru imobilul cu nr. cadastral Z1, nr. top. X1, în suprafaţa de 7400 mp teren, pretinde despăgubiri şi S.T., apelant chemat în garanţie, ce se află în litigiu cu S.G., C.P., cu privire la dreptul de proprietate.
Se reţine din cuprinsul sentinţei civile nr. 1062 din 13 decembrie 2006, pronunţată de Judecătoria Marghita, pronunţată şi în contradictoriu cu intimata reclamantă N.C.M., că s-a modificat titlul de proprietate din 1 noiembrie 1996 emis pe numele numiţilor C.P., T.M.I., C.M., S.G., moştenitori ai defunctului S.G.
S-a sistat indiviziunea asupra mai multor imobile. S-a constatat totodată că S.T. a dobândit prin cumpărare de la S.G. şi C.P., imobilele cu nr. top. X2 5286 mp, X3 1947 mp şi X4 167 mp.
Ulterior, la 16 martie 2007, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale, s-a dispus îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul acestei sentinţe, trecându-se cota de 1118/4835 mp de la nr. top. X5 M., în loc de 1118/4136 mp de la nr. top. X6 M., iar în loc de nr. top. X7 să se treacă nr. top. X8.
Din sentinţa civilă nr. 192 din 7 martie 2008, pronunţată de Judecătoria Marghita, se reţine că s-a dispus sistarea indiviziunii referitor la nr. top. X9 M. şi s-a atribuit intimatei reclamante N.C.M., 3466 mp nr. top. X10, reţinându-se că S.T., nu are calitate procesuală în acea cauză, sentinţă îndreptată prin încheierea din 29 decembrie 2008, în sensul că nr. top. atribuit la reclamanta N.C.M. este X1 în suprafaţă de 3466 mp, iar nr. top. X10, în favoarea celorlalţi pârâţi.
Aşadar, din cele două hotărâri, se reţine că, intimata reclamantă deţine în proprietate o suprafaţă de 3466 mp nr. top. X1, iar chematul în garanţie S.T. nr. top. X2 în suprafaţă de 5286 mp, nr. top. X3 în suprafaţă de 1947 mp şi nr. top. X4 în suprafaţă de 167 mp, total 7400 mp.
Din raportul de expertiză topografică, întocmit de expert M.G.L., se reţine că nr. top. X1, în suprafaţă de 3466 mp, proprietate a intimatei-reclamante, conform celor arătate mai sus, este ocupat în întregime de Autostrada T. şi se suprapune în întregime cu nr. cadastral Z1 A., în suprafaţă de 7400 mp, ce a fost expropriat în întregime, în prezent cu nr. cadastral Z1, nr. top. X1.
La data la care a avut loc emiterea hotărârii de expropriere, nr. top. X1 nu era dezmembrat, fiind apoi constituit nr. cadastral Z1 în suprafaţă de 7400 mp, pentru care la 4 mai 2007 s-au acordat despăgubiri chematului în garanţie S.T. deci, ulterior pronunţării sentinţei civile nr. 1062 din 13 decembrie 2006 a Judecătoriei Marghita, prin care i s-a stabilit în proprietate acest imobil.
Ca urmare, atâta timp cât la data la care s-au achitat despăgubirile stabilite pentru terenul expropriat, apelantul chemat în garanţie a dovedit faptul că era proprietar al acestuia, dispoziţiile legale cuprinse în art. 2 alin. (3) din Norma de aplicare a Legii nr. 198/2004 respectiv prevederile acestei legi, au fost respectate de C.N.A.N.D.R. SA.
Faptul că în speţă, asupra terenului ce a făcut obiectul exproprierii, respectiv asupra unei părţi din suprafaţa acestuia, 3466 mp, potrivit raportului de expertiză se suprapune o altă suprafaţă deţinută de un alt proprietar, intimata reclamantă în cauză, nu este o situaţie care să fie culpabilă C.N.A.N.D.R. SA, aceasta respectând la data acordării despăgubirilor, dispoziţiile legale în materie, în baza documentelor ce justificau dreptul de proprietate al celui expropriat.
Prin modul în care a dispus instanţa de fond, fără a fi avut loc în prealabil o rectificare a situaţiei de carte funciară, o modificare a titlurilor de proprietate ale ambelor părţi, reclamantă, chemat în garanţie, practic a anulat dreptul de proprietate al apelantului chemat în garanţie, fără vreo justificare legală.
Ceea ce este cert, este faptul că asupra unei suprafeţe de teren, identificate atât cadastral cât şi topografic, există doi proprietari, dar, această situaţie, nu poate fi imputată C.N.A.N.D.R. SA, iar rezolvarea acestei situaţii juridice, oricum nu putea avea loc în cadrul unei proceduri speciale, ci pe calea dreptului comun, greşit instanţa de fond dispunând în acest sens şi obligând practic la plata de către Statul Român a doua oară a despăgubirilor cuvenite.
Cele două părţi apelantul chemat în garanţie şi intimata reclamantă au posibilitatea de-a soluţiona amiabil sau pe cale judiciară problema juridică existentă, ocazie cu care, se va rezolva şi aspectul stabilirii celui îndreptăţit la despăgubiri. Câtă vreme, dreptul de proprietate al chematului în garanţie, nu a fost desfiinţat, nu se impunea implicit a fi obligat la a restituit o parte din despăgubirile încasate, dispoziţia fiind greşită.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta N.C.M., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul menţinerii hotărârii instanţei de fond, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că s-a făcut o greşită stabilire a naturii juridice a actelor deduse judecăţii, respectiv a persoanei ce are calitatea de proprietar tabular şi a drepturilor la despăgubire născute ca urmare a raporturilor de expropriere.
Instanţa de apel a reţinut eronat în considerente că, potrivit unor hotărâri judecătoreşti, respectiv sentinţa civilă nr. 1062 din 13 decembrie 2006 şi sentinţa nr. 192 din 7 martie 2008 ale Judecătoriei Harghita a rezultat că reclamanta deţine în proprietate o suprafaţă de 3466 mp, nr. top. X1, iar raportul de expertiză topografic întocmit în cauză confirmă împrejurarea că această suprafaţă de situată pe nr. top. X1, proprietatea sa este ocupată în întregime de Autostrada T. şi se suprapune în întregime cu nr. cadastral Z1 A. în suprafaţă totală de 7.400 mp, ce a fost expropriat în întregime în prezent cu nr. cadastral Z1, nr. top. X1 ce a fost expropriat.
Cu toate că S.T. nu a fost intabulat niciodată pe acest nr. top. X1, iar reclamanta este intabulată în cartea funciară ca proprietară, instanţa de apel a considerat în temeiul acelor sentinţe că la data la care s-au achitat despăgubirile stabilite pentru terenul expropriat, S.T. era proprietar. Consideră reclamanta că este îndreptăţită la despăgubiri, întrucât, este înscrisă în cartea funciară ca proprietară a terenului în litigiu, iar chematul în garanţie nu prezintă această dovadă.
Reclamanta s-a adresat instanţei tocmai pentru a-i fi stabilit dreptul la aceste despăgubiri, instanţa derogându-i acest drept, îndrumându-o să facă o altă cerere în justiţie. Pe de altă parte, între reclamantă şi chematul în garanţie nu a existat niciun raport juridic pe care să îşi poată întemeia o astfel de cerere.
În concluzie, având în vedere proprietatea sa asupra terenului expropriat, despăgubirea i se cuvine acesteia, soluţia instanţei de fond fiind întemeiată în sensul obligării apelantei pârâte la plata acestora cât şi a pârâtului S.T. de restituire a sumei încasate.
Excepţia nulităţii recursului este nefondată.
Examinând susţinerile recurentei, Înalta Curte constată că acestea privesc aspecte de nelegalitate, în sensul stabilirii greşite a naturii juridice a actelor deduse judecăţii, respectiv a persoanei ce are calitatea de proprietar tabular şi a drepturilor la despăgubire născute ca urmare a raporturilor de expropriere.
Aşa fiind, dispoziţiile art. 306 C. proc. civ., nu sunt incidente, deoarece criticile invocate de recurent pot fi subsumate dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ. şi urmează să fie analizate din această perspectivă.
În consecinţă, excepţia nulităţii recursului urmează să fie respinsă.
Recursul este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, precum şi susţinerile părţilor, Înalta Curte, constată că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Oradea este legală, soluţionând în mod judicios litigiul dedus judecăţii.
Sunt neîntemeiate criticile recurentului-pârât privind greşita stabilire a persoanei îndreptăţite la a se acorda despăgubiri, acest aspect ţinând în realitate de situaţia de fapt, stabilită de instanţă pe baza probelor administrate în apel.
Curtea de Apel Oradea a statuat că la data când au fost achitate despăgubirile de către C.N.A.N.D.R. SA, persoana chemată în garanţie, respectiv S.T. era proprietarul imobilului expropriat, conform actelor invocate de parte.
Faptul că, ulterior plăţii despăgubirilor, prin rectificări ale unor hotărâri judecătoreşti şi ale cărţii funciare s-a stabilit un alt proprietar, nu îi este opozabil intimatului-pârât.
Raportul juridic de expropriere conţine dreptul expropriatorului de a expropria şi prelua terenul în litigiu, conform procedurilor prevăzute de lege, având obligaţia de a plăti o despăgubire corespunzătoare proprietarului terenului.
La momentul efectuării procedurii de expropriere, conform actelor depuse de S.T. acesta era proprietarul imobilului, iar efectuarea plăţii şi confirmarea ei de către persoana expropriată a marcat încheierea raportului juridic dintre cele două părţi şi în consecinţă, obligaţia de plată a despăgubirii de către pârât s-a stins, ca şi dreptul corelativ de a pretinde plata acesteia.
Intimatul-pârât nu mai poate fi obligat să plătească încă o dată despăgubiri unui terţ care pretinde aceleaşi drepturi ca şi chematul în garanţie, deoarece raportul juridic în temeiul căruia s-ar putea pretinde o asemenea plată nu mai subzistă la momentul judecării cauzei.
În situaţia în care două persoane pretind aceleaşi drepturi asupra unei suprafeţe de teren, acest conflict de drepturi trebuie tranşat pe calea dreptului comun sau pe cale amiabilă, nu printr-un litigiu cu expropriatorul, care nu poate statua asupra aspectelor invocate, după stingerea raportului juridic de expropriere.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 304 pct. 8, susţinerile nu sunt întemeiate, deoarece în litigiu este calitatea de proprietar şi a dreptului la despăgubire, relativ la procedura de expropriere, nu se susţine că ar fi alte aspecte, aşadar nu poate exista o confuzie asupra actelor juridice deduse judecăţii. Or, aşa cum s-a arătat anterior acestea sunt aspecte de fapt care au fost lămurite de instanţa de apel, în recurs nefiind posibil a fi invocate aspecte de netemeinicie.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta N.C.M. împotriva deciziei nr. 15/A din 28 martie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 624/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 632/2014. Civil → |
|---|
