ICCJ. Decizia nr. 73/2014. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II A CIVILĂ
Decizia nr. 73/2014
Dosar nr. 553/62/2012
Şedinţa de la 16 ianuarie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Tribunalul Braşov, secţia a lI a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 256/ C din data de 8 iunie 2012, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii C.V., C.E. şi C.L. în contradictoriu cu pârâta SC A.R.A. SA - Sucursala Braşov, a obligat pârâta să plătească reclamanţilor C.V. şi C.E. suma de 40.000 euro pentru fiecare şi reclamantei C.L. suma de 20.000 euro în echivalent lei la data plăţii, reprezentând daune morale, a obligat pârâta să plătească reclamanţilor suma de 11.146 lei reprezentând daune materiale şi a respins restul pretenţiilor reclamanţilor, cu motivarea că, raportat la prejudiciul moral efectiv suferit, s-au avut în vedere consecinţele negative suferite de reclamanţi pe plan fizic şi psihic, iar, în ceea ce priveşte suma de 11.146 lei, reprezentând cuantumul daunelor materiale constând în cheltuielile legate de înmormântare şi ritualurile religioase, s-a reţinut că această sumă a fost dovedită cu facturile şi chitanţele depuse la dosar şi nu au fost contestate de societatea pârâtă.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 174/ AP din 27 noiembrie 2012, a admis în parte apelul declarat de reclamanţii C.V., C.E. şi C.L., a obligat pârâta să plătească reclamantei C.L. suma de 40.000 euro, în echivalent lei la data plăţii, reprezentând daune morale, în loc de 20.000 euro, a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a respins apelul declarat de pârâta SC A.A. SA Bucureşti împotriva aceleiaşi sentinţe.
În motivare, s-a reţinut că nu se justifică diferenţa dintre prejudiciile acordate, întrucât nu s-a făcut dovada niciunui criteriu în funcţie de care să rezulte o suferinţă mai mică din partea surorii victimei, astfel încât s-a admis în parte apelul reclamanţilor, iar, cu privire la apelul pârâtei, s-a apreciat că nu se justifică reducerea cuantumului daunelor morale acordate, deoarece împrejurările grave ale accidentului nu îndreptăţesc instanţa la o reapreciere a cuantumului acestora.
Împotriva acestei decizii, reclamanţii C.V., C.E. şi C.L. şi pârâta SC A.R.A. SA -Sucursala Braşov au formulat recurs, după cum urmează.
1. Reclamanţii au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul majorării pretenţiilor solicitate cu titlu de daune morale de la 40.000 euro la 300.000 euro, invocând drept motiv de nelegalitate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs, s-a învederat că suma solicitată se circumscrie rezonabil în limitele prevăzute de ordinul C.S.A. din 2010, nefiind vorba, în cazul majorării acesteia, de o îmbogăţire fără justă cauză a reclamanţilor.
2. Pârâta a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul diminuării sumei la care a fost obligată, respectiv de la 40.000 euro la 20.000 euro, invocând drept motive de nelegalitate dispoziţile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivelor de recurs, s-a apreciat că instanţa de apel nu s-a pronunţat pe cererea privind reducerea cuantumului daunelor morale, acordarea daunelor morale nu este reglementată prin nici un alt text de lege, în cauză, era aplicabil ordinul C.S.A. din 2009, iar prejudiciul moral nu a fost dovedit în mod concret de către reclamanţi.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului prin raportate la motivele de nelegalitate invocate, constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Majorarea cuantumul sumei de 40.000 euro pentru fiecare reclamant stabilit de instanţa de apel ca fiind corespunzător unei satisfacţii suficiente şi echitabile pentru consecinţele negative suferite de aceştia nu poate constitui motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece evaluarea în bani a daunelor morale este lăsată la aprecierea magistratului care se raportează la situaţia de fapt, or, instanţa de recurs analizează motivele de nelegalitate a hotărârii şi nu de netemeinicie a acesteia, astfel încât recursul reclamanţilor va fi respins ca nefondat.
Daunele morale nu reprezintă o reparare a prejudiciului, ci ele au rolul de a compensa prejudiciul suferit, urmărind să asigure părţii vătămate o alinare în condiţii de viaţă mai confortabile şi să permită acesteia ca, la un moment dat, să poată realiza un transfer de afectivitate, totalul daunelor materiale şi morale prevăzute de legiuitor neputând depăşi limita maximă de 2.500.000 euro stabilită prin art. 24 alin. (2) lit. b) şi art. 49 din Ordinul C.S.A. din 2010 în vigoare la momentul producerii accidentului.
Potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare, în cazul unei asigurări de răspundere civilă auto R.C.A. obligatorie, stabilirea şi acordarea despăgubirilor se face conform unor criterii expres instituite de lege, în speţă fiind incidente Legea nr. 136/1995 şi Normele R.C.A. aprobate prin Ordinul C.S.A. din 2010. Prin urmare, suntem în prezenţa unui contract ale cărui clauze sunt guvernate de lege, la aprecierea sumelor acordate, instanţa având în vedere mai multe criterii, cum ar fi: consecinţele negative suferite de reclamanţi în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, în accident decedând fiul şi fratele reclamanţilor.
Criteriul echităţii exprimă cerinţa ca daunele acordate să reprezinte o justă şi integrală dezdăunare a victimei sau a urmaşilor acesteia. în termenii Convenţiei Europene a Drepturilor Omului acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea lezată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.
Cum instanţa a aplicat în mod just acest criterii, stabilind ca despăgubirile acordate reclamanţilor să fie cuantificate la suma totală de 120.000 de euro, câte 40.000 de euro pentru fiecare din reclamanţi, criticile pârâtei sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii C.E., C.L. şi C.V. şi de pârâta SC A.R.A. SA - sucursala Braşov împotriva Deciziei nr. 174/ AP din 27 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii C.E., C.L. şi C.V. şi de pârâta SC A.R.A. SA - sucursala Braşov împotriva Deciziei nr. 174/ AP din 27 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 71/2014. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 74/2014. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
