ICCJ. Decizia nr. 75/2014. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II A CIVILĂ
Decizia nr. 75/2014
Dosar nr. 1263/59/2012
Şedinţa de la 16 ianuarie 2014
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 1047 din 18 septembrie 2012, a respins recursul declarat de reclamantul V.L.l., a admis recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii, a modificat hotărârea recurata în sensul că a respins în tot acţiunea, cu motivarea că s-au aplicat greşit dispoziţiile art. 49 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 263/2010, considerându-se că perioada menţionată de către reclamant în care ar fi avut calitatea de angajat al M.A.I. reprezintă perioadă care să fie inclusă care să fie inclusă în stagiul de cotizare, întrucât, din menţiunile înscrise în carnetul de muncă nu rezultă calitatea de angajat pe perioada respectivă, ci de militar în termen, situaţie care nu se circumscrie dispoziţiilor legale anterior menţionate.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat cerere de revizuire, solicitând admiterea acesteia, desfiinţarea deciziei şi, pe fond, admiterea contestaţiei şi desfiinţarea deciziei de pensionare, în temeiul dispoziţiilor art. 322 1 pct. 2, 5 şi 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, V.L.l. a învederat că era încadrat ca personal al M.A.I. în perioada în care a frecventat Şcoala de Ofiţeri, iar, în baza legii pensiilor, aceasta este considerată perioadă asimilită ca vechime în muncă şi, implicit, trebuie luată în calcul.
Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 2728 din 11 decembrie 2012, a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ., reţinând că motivele invocate nu se încadrează în dispoziţiile legale invocate, a disjuns cererea de revizuire formulată întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului prin raportate la motivul de revizuire invocat, constată că revizuirea este nefondată pentru următoarele considerente:
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. în asemenea situaţii, executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar singura modalitate de rezolvare a acestei situaţii este revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.
Revizuentul din prezenta cauză nu a indicat care sunt hotărârile potrivnice ce au dobândit autoritate de lucru judecat, ci s-a limitat la a arăta că decizia instanţei de recurs a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor referitoarea la cercetarea înscrisurilor depuse în combaterea recursului, ceea ce ar fi putut constitui, cel mult, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în prezent abrogat şi, oricum, inadmisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 299 (1) C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale.
Interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de revizuire bazat pe existenţa a două hotărâri potrivnice în condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Apreciind că prin reglementarea art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două dosare şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia, situaţie care nu este incidenţă în speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul V.L.I.împotriva Deciziei nr. 2047 din 18 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul V.L.I. împotriva Deciziei nr. 2047 din 18 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 74/2014. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 754/2014. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
