ICCJ. Decizia nr. 757/2014. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 757/2014
Dosar nr. 2357/84/2010
Şedinţa publică de la 27 februarie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Prin cererea înregistrată sub nr. 860/84/2009, pe rolul Tribunalului Sălaj, secţia civilă, în urma disjungerii Dosarului nr. 393/84/2007, reclamanţii I.M., B.A., S.S., B.I., B.G., B.V., B.F., au chemat în judecată pe pârâţii I.Ş.J. Sălaj, Palatul Copiilor Zalău şi M.E.C. solicitând obligarea pârâţilor la plata unor despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a imobilului situat în municipiul Zalău, înscris în C.F., compus din casă, curte şi grădină în suprafaţă de 7.625 mp, începând cu data de 24 ianuarie 2003 şi până la predarea efectivă a imobilului, în cuantum de 1.500 euro lunar-în lei la cursul zilei plăţii - pe perioada 24 ianuarie 2003 - 7 mai 2004 inclusiv, iar începând cu data de 8 mai 2004 şi până la predarea efectivă, suma de 2.500 euro lunar. Printr-o precizare de acţiune reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor datorate începând cu data de 01 ianuarie 1990.
S-au solicitat, de asemenea şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1359 din 12 iunie 2009 a Tribunalului Sălaj, s-a admis în parte acţiunea civilă intentată de reclamanţii I.M., B.A., S.S., B.I., B.G., B.V., B.F., împotriva pârâţilor I.Ş.J. Sălaj, Palatul Copiilor Zalău şi chematului în garanţie M.E.C. şi în consecinţă, au fost obligaţi pârâţii ca, în limita competenţelor pe care le au, potrivit legii, să le plătească reclamanţilor despăgubiri în sumă de 46.580 lei cu titlu de chirie pentru perioada cuprinsă între anii 2004 -2009 inclusiv.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii şi pârâtul M.E.C.I.
Prin Decizia civilă nr. 22 din 3 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, s-a admis apelul declarat de reclamanţii I.G., I.l.L., B.I., S.S., B.A., B.G., B.V. şi B.F., precum şi de M.E.C.I. Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 1359 din 12 iunie 2009 a Tribunalului Sălaj, care a fost anulată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a transformat calitatea procesuală a chematului în garanţie M.E.C.I., în aceea de pârât.
Totodată, prin sentinţa apelată, prima instanţă i-a obligat pe pârâţi, ca în limita competenţelor pe care le au potrivit legii, să le plătească reclamanţilor despăgubiri în sumă de 46.580 lei cu titlu de chirie pentru perioada anilor 2004 - 2009 inclusiv, însă nu s-a pronunţat pentru viitor.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr. 2357/84/2010.
Prin sentinţa civilă nr. 4662 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului Sălaj, s-a admis în parte acţiunea precizată intentată de reclamanţii I.G., I.l.L., în calitate de descendenţi ai defunctei l.M., B.A., S.S., B.I., B.G., B.V., B.F., împotriva pârâţilor I.Ş.J. Sălaj şi Palatul Copiilor Zalău, pe care i-a obligat să le plătească reclamanţilor, cu titlu de chirie, pentru perioada 23 ianuarie 2003 - 31 august 2012, următoarele sume: pentru terenul în suprafaţă de 5.324 mp, suma de 1.390.600 lei şi 8.480 lei lunar până la predarea efectivă a imobilului; pentru clădirea veche suma de 181.200 lei şi 1.558 lei lunar până la predarea efectivă a construcţiei; pentru construcţiile noi edificate de pârâţi suma de 1.050.648 lei şi 4.169 lei lunar până la predarea efectivă a clădirilor.
S-a luat act de renunţarea pârâtului I.Ş.J. Sălaj, la judecata cererii de chemare în garanţie a M.E.C.I.
Au fost obligaţi pârâţii în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8.580 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin decizia Curţii de Apel Cluj pronunţată în Dosarul nr. 3341/2001, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3415 din 7 mai 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a constatat că imobilul ce face obiectul litigiului de faţă a fost preluat şi intabulat abuziv de Statul Român şi s-a dispus rectificarea C.F. Zalău, restabilirea situaţiei anterioare şi s-a respins, ca prematură, acţiunea în revendicare.
Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 581 din 3 aprilie 2009 a Tribunalului Sălaj, s-a admis acţiunea în revendicare intentată de reclamanţi împotriva pârâţilor, care au fost obligaţi să le lase reclamanţilor imobilul în deplină posesie şi proprietate.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul T.l., a rezultat că imobilul înscris în C.F. Zalău, este compus din casă, curte şi teren în suprafaţă de 7.625 mp, iar pârâţii ocupă integral construcţia şi suprafaţa de 5.324 mp teren. Printr-un alt raport de expertiză efectuat de expertul M.A., s-a stabilit că lipsa de folosinţă pentru clădire, calculată în perioada anilor 1990-2009, este de 155.040 lei, iar pentru terenul ocupat în aceeaşi perioadă de timp, este de 17.896 lei.
După anularea sentinţei primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare, s-a efectuat un raport de expertiză de către expertul l.A., iar la solicitarea pârâtului Palatul Copiilor Zalău s-a efectuat un alt raport de expertiză de către expertul D.G., care a stabilit pentru perioada 23 ianuarie 2003 - 31 august 2012 următoarele sume: pentru terenul în suprafaţă de 5.324 mp suma de 1.390.600 lei şi 8.480 lei lunar până la predarea efectivă a imobilului; pentru clădirea veche, suma de 181.200 lei şi 1.558 lei lunar, până la predarea efectivă a construcţiei; pentru construcţiile noi edificate de pârâţi, suma de 1.050.648 lei şi 4.169 lei, până la predarea efectivă a clădirilor.
În temeiul art. 246 C. proc. civ., s-a luat act de renunţarea pârâtului I.Ş.J. Sălaj la judecata cererii de chemare în garanţie a M.E.C.I.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recursuri recalificate în apeluri, pârâţii I.J.Ş.Sălaj şi Palatul Copiilor Zalău.
în apelul declarat de pârâtul I.Ş.J. Sălaj, s-a solicitat desfiinţarea în totalitate a sentinţei tribunalului şi rejudecând cauza, să se dispună obligarea pârâtului în solidar cu pârâtul Palatul Copiilor Zalău, la plata despăgubirilor pentru perioada 7 mai 2004 - 31 decembrie 2012 în cuantum de 3.653 lei lunar x 104 luni, mai 2004 - 31 decembrie 2012 = 379.912 lei şi în continuare 3.653 lei lunar până la predarea efectivă a acestuia; anularea despăgubirilor acordate prin sentinţa civilă drept chirie pentru spaţiile care au fost edificate de Statul Român prin I.Ş.J. Sălaj pe terenul acestuia 1.050.648 lei şi 4.169 lei lunar, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată de la fond (compensare) şi apel.
Pârâtul a solicitat prin concluziile scrise ca instanţa să ia în calcul valoarea stabilită la contraexpertiză prin chirie pentru clădire şi folosul de tras pentru teren productiv, în sumă de 296.000 lei pentru perioada mai 2004 - ianuarie 2011, reprezentând câte 3.653 lei lunar, având în vedere că terenul reclamanţilor a constituit fâneaţă şi livadă la data preluării de stat, ceea ce justifică plata unor despăgubiri raportat la folosul de tras pentru aceste suprafeţe.
Terenul în litigiu liber de construcţii a fost consolidat, terasat şi asfaltat de pârât înainte de anul 1989, parte din el având destinaţia de teren de tenis, fapt ce a făcut să îi crească valoarea, motiv pentru care suma ce se apropie de realitatea preţului pieţei, este de 3.653 lei lunar.
În caz contrar, s-ar ajunge ca Statul Român să plătească despăgubiri de 1.390.600 lei pentru folosinţa unui teren care la data preluării a fost fâneaţă şi livadă.
În ceea ce priveşte perioada, despăgubirile solicitate pot fi acordate începând cu luna mai 2004, când prin Decizia nr. 3415/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost recunoscut dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra imobilului.
Este nelegală obligarea pârâtului la plata chiriei şi pentru construcţiile edificate de acesta pe terenul reclamanţilor, dar şi pentru terenul de sub construcţii, în condiţiile în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 658/2012, a respins recursul reclamanţilor împotriva Deciziei civile nr. 229/A/2011 vizând cererea de restituire şi a menţinut dreptul de retenţie al apelantului până la plata sumei de 11 miliarde lei vechi, recunoscând astfel buna lui credinţă şi dreptul de proprietate asupra edificatelor noi.
Faţă de M.E.C.T.S., pârâtul-apelant a formulat o cerere de chemare în garanţie la care a renunţat, precum şi o cerere de arătare a titularului dreptului, având în vedere dispoziţiile art. 166 alin. (4) din Legea nr. 84/1995 şi art. 112 alin. (4) din Legea nr. 1/2011, iar conform art. 58 şi art. 64 şi următoarele C. civ., ministerul a dobândit calitatea de intervenient, hotărârea fiindu-i opozabilă.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de pârât prin concluziile scrise, prima instanţă nu s-a pronunţat asupra lor.
Prin completarea motivelor de apel depuse la dosar la data de 21 noiembrie 2012 fila 12-13, pârâtul - apelant I.Ş.J. Sălaj a mai solicitat diminuarea chiriei pentru clădirea veche şi terenul de sport în suprafaţă de 2.160 mp, la suma de 1.000 lei lunar pentru restul suprafeţei de 3,164 mp, începând cu data notificării reclamanţilor.
Acelaşi pârât - apelant, I.Ş.J. Sălaj, a depus la dosar în probaţiune filele 6 - 7 o cerere de arătare a titularului dreptului formulată în Dosarul nr. 393/84/2007, prin care s-a solicitat să se constate că M.E.C. este obligat să emită decizie la notificarea depusă pentru restituirea imobilului, iar I.Ş.J. Sălaj nu are calitate procesuală pasivă privind capătul de cerere referitor la restituirea în natură a imobilului.
Prin apelul declarat de pârâtul Palatul Copiilor Zalău, s-a solicitat schimbarea sentinţei civile nr. 4662 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului Sălaj, în sensul obligării acestui pârât cu I.Ş.J. Sălaj şi M.E.C. la despăgubiri civile de 279.912 lei pentru perioada 7 mai 2004 - decembrie 2012 şi lunar 3.653 lei până la predarea clădirilor.
În motivarea apelului, pârâtul a susţinut că „sumele de bani la care au fost obligaţi către pârâţi sunt extrem de exagerate, nereale, Statul Român nemaifiind o vacă de muls pentru pârâţi".
Practic nu valorează toată clădirea şi pământul ca preţ de circulaţie 3.000.0000 lei cât cer reclamanţii doar pentru chirie, plus că rămân în continuare cu imobilul întreg.
Nu se justifică o chirie lunară de 8.480 lei pentru 5.324 mp teren folosit în procesul instructiv - educativ, fiind de notorietate că apelantul cheltuieşte, nu produce bani.
Apare hilară obligarea apelantului la plata chiriei lunare pe corpurile de clădire construite exclusiv de Statul Român, prin alocaţie bugetară.
Terenul reclamanţilor înainte de preluarea la stat, a fost fâneaţă şi parţial livadă, iar apelantul a introdus prin alocaţii bugetare curentul electric, gazul metan, apa, canalizarea, telefonia modernă etc, care au adus spor de valoare terenului de care nu ţine nimeni cont.
Intimaţii I.G. şi I.I.L., în calitate de descendenţi ai defunctei l.M., B.A., S.S., B.I., B.G., B.V. şi B.F., prin întâmpinare depusă la dosar filele 31 - 35, au solicitat respingerea apelurilor declarate de pârâţi împotriva sentinţei şi obligarea apelanţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Intimaţii-reclamanţi au depus concluzii scrise la dosar, prin care au solicitat respingerea apelurilor pârâţilor şi obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 16/ A din 20 februarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a fost admise, în parte, apelurile declarate de pârâţii I.Ş.J. Sălaj şi Palatul Copiilor Zalău împotriva sentinţei civile nr. 4662 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului Sălaj, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a obligat, în solidar, pârâţii I.Ş.J. Sălaj şi Palatul Copiilor Zalău să le plătească reclamanţilor B.A., S.S., B.I., B.G., B.V., B.F., I.G., I.I.L. despăgubiri pentru clădirea veche şi terenul în suprafaţă de 5324 mp, pentru perioada mai 2004 - decembrie 2012, în sumă de 379.912 lei; pentru clădirile noi, pentru lunile noiembrie 2012 - februarie 2013, suma de 40936 lei, iar pentru terenul în suprafaţă de 877,75 mp, pentru lunile ianuarie şi februarie 2013, suma de 570 lei.
A obligat apelanţii I.Ş.J. Sălaj şi Palatul Copiilor Zalău să le plătească intimaţilor B.A., S.S., B.I., B.G., B.V., B.F., I.G., I.I.L. cheltuieli de judecată parţiale, în apel, în sumă de 1.100 lei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În raportul de expertiză efectuat de expertul T.l. în Dosarul nr. 393/84/2007 al Tribunalului Sălaj, aflat la filele 63-66 din Dosarul nr. 860/84/2009 al aceluiaşi tribunal, a rezultat că parcela înscrisă în C.F. Zalău, are suprafaţa totală de 7.625 mp, ce coincide cu cea înregistrată în evidenţele de carte funciară; pârâtul Palatul Copiilor foloseşte din parcelă o suprafaţă de 5.324 mp; construcţiile litigioase sunt edificate pe terenul în suprafaţă de 5.324 mp teren folosit de pârâtul Palatul Copiilor.
Din raportul de expertiză efectuat de expertul contabil M.A. filele 46-49, a rezultat că din suprafaţa de 7.265 mp a parcelei, Palatul Copiilor foloseşte doar suprafaţa de 5.324 mp, din care pe 100 mp se află pomi fructiferi, iar diferenţa de 5.224 mp reprezintă fâneţe şi pomi ornamentali, astfel că folosul de tras timp de 19 ani este de 177.015 lei, defalcat astfel: pentru clădire 155.040 lei, pentru terenul fâneţe 11.430 lei, iar pentru terenul cu pomi fructiferi 10.545 lei.
După anularea sentinţei civile nr. 1359 din 123 iunie 2009 a Tribunalului Sălaj şi trimiterea cauzei spre rejudecare, unde a fost înregistrată sub nr. 2357/84/2010, prin raportul de evaluare întocmit de expertul l.A. filele 63-76, s-a stabilit că valoarea terenului în suprafaţă de 5.324 mp pe care există supraedificatele: copertină, laborator, cabină poartă, parcare acoperită, sala de vacanţă, palatul copiilor iniţial în suprafaţă de 231 mp, terasă, palatul copiilor extindere, magazie, depozit de combustibil, staţie meteo, teren de tenis, determinată prin metoda chiriei aferente perioadei 23 ianuarie 2003 până la zi, este de 3.927.700 lei; valoarea terenului determinată prin metoda chiriei aferente perioadei 23 ianuarie 2003 până la zi şi pentru viitor până la predarea imobilului este de 1.221.000 lei; valoarea chiriei pentru suprafaţa imobilului preluat de stat (Palatul Copiilor vechi) pentru perioada 1 ianuarie 1990-1 ianuarie 2011 este de 392.700 lei; iar pentru perioada 23 ianuarie 2003-01 ianuarie 2011 este de 149.600 lei. în completarea la raportul de expertiză filele 101-110, expertul lelciu Augustin a concluzionat că valoarea bazată pe capitalizarea veniturilor din chirii pentru fiecare supraedificat ce se află azi pe teren în perioada 1 ianuarie 1990 - 1 ianuarie 2011 este de 2.757.968 lei, iar pentru perioada 23 ianuarie 2003 - 01 ianuarie 201 este de 1.050.648 lei.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat de expertul D.G. filele 167-181, care este ultimul în ordine cronologică, aşadar cel mai aproape de realitate, au rezultat următoarele:
1) Valoarea globală a chiriei (teren şi clădirea existentă iniţial) pentru perioada mai 2004 - ianuarie 2011 rezultând 81 luni x 6.673 lei/lună = 540.500 lei, iar pentru perioada ianuarie 1990 - ianuarie 2011 rezultând 252 luni x 6673/lună = 1.681.000 lei;
2) Valoarea chiriei pentru construcţia iniţială în funcţie de valoarea de piaţă respectiv folosul de tras pe care l-ar fi putut obţine pe terenul productiv fără suprafaţa ocupată de clădirea iniţială pentru perioada mai 2004 - ianuarie 2011 în total 81 luni x 3.653 lei/lună = 296.000 lei, iar pentru perioada ianuarie 1990 - ianuarie 2011 în total de 252 luni x 3.653 lei/lună = 920.500 lei;
3) Valoarea chiriei globale pe teren şi construcţia iniţială în funcţie de chiria stabilită prin Hotărârile Consiliului Local Zalău pentru spaţii similare încheiate în perioada mai 2004 - ianuarie 2011 şi ianuarie 1990-ianuarie 2011 reprezintă 97 lei/lună (clădirea veche) + 10.382 lei/lună (teren) = 10.479 lei/lună, pentru perioada mai 2004-ianuarie 2011 în total 81 luni x 10.479 lei/lună = 849.000 lei, iar pentru perioada ianuarie 1990-ianuarie 2011 în total 252 luni x 10.479 lei/lună = 2.640.000 lei.
Din procesul-verbal încheiat la data de 11 decembrie 2012 între reclamanţi reprezentaţi de l.G. şi B.A. pe de o parte, şi pârâţii I.Ş.J. Sălaj şi Palatul Copiilor Zalău pe de altă parte, rezultă că pârâţii le-au predat reclamanţilor terenul în suprafaţă de 2.160 mp, clădirea veche şi spaţiul de grădină din faţa clădirii vechi.
Ca atare, instanţa de apel a admis, în parte, apelurile declarate de pârâţi împotriva sentinţei, obligând, în solidar, pârâţii I.Ş.J. Sălaj şi Palatul Copiior Zalău, să le plătească reclamanţilor despăgubiri, pentru clădirea veche şi terenul în suprafaţă de 5.324 mp începând cu luna mai 2004 (având în vedere că restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară s-a stabilit irevocabil abia prin Decizia nr. 3415 din 7 mai 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) şi până în luna decembrie 2012 (când pârâţii le-au predat reclamanţilor clădirea veche şi terenul în suprafaţă de 3.102 mp), în sumă de 379.912 lei, pe baza concluziilor raportului de expertiză efectuat de expertul D.G. filele 167-184.
În ceea ce priveşte terenul rămas, de 877,75 mp nepredat de pârâţi reclamanţilor şi clădirile noi, în suprafaţă de 1.344,25 mp (în total suprafaţa de 2.222 mp liberă şi ocupată de clădirile noi, aflată în folosinţa pârâţilor), întrucât prin Decizia nr. 6584 din 30 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit irevocabil dreptul de retentie asupra clădirilor noi până la plata integrală a sumei de 1.000.000 lei datorate de reclamanţi, pârâţii au fost obligaţi să le plătească reclamanţilor despăgubiri pentru clădirile noi aferente lunilor noiembrie 2012 - februarie 2013, suma de 40.936 lei, iar pentru terenul în suprafaţă de 877,75 lei, pentru lunile ianuarie şi februarie 2013, suma de 570 lei, pe baza concluziilor aceluiaşi raport de expertiză efectuat de expertul D.G.
Instanţa de apel a constatat nefondate pretenţiile reclamanţilor privind obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor cu titlu de chirie, pentru clădirile noi, construite după preluarea imobilului iniţial de Statul Român.
În ceea ce priveşte despăgubirile pentru teren, instanţa de apel a avut în vedere raportul de expertiză întocmit de expertul D.G. pentru teren neproductiv, deoarece amenajările acestuia au fost efectuate, de asemenea, după preluarea imobilului iniţial, la stat.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurentul - pârât I.Ş.J. Sălaj şi recurenţii -reclamanţi B.A., S.S., B.I., B.G., B.V., B.F., I.G. şi I.L.
I. În recursul său recurentul - pârât I.Ş.J. Sălaj a adus următoarele critici deciziei recurate:
Instanţa de apel a stabilit în mod greşit cuantumul despăgubirilor, neţinând cont de faptul că la data 11 decembrie 2012, potrivit procesului - verbal încheiat între părţi, a fost predată reclamanţilor clădirea veche şi o parte din teren, în suprafaţă de 3.802 mp.
Ca atare, cuantumul despăgubirilor datorate reclamanţilor este, în realitate, mai mic decât cel acordat de către instanţa de apel.
În ce priveşte despăgubirile acordate pentru construcţiile edificate de recurenta - pârâtă, aceasta apreciază că nu datorează despăgubiri, fiind constructor de bună - credinţă, astfel încât plata unor despăgubiri la nivelul asimilat chiriilor, conduce la îmbogăţirea fără justă cauză a reclamanţilor, apreciind că se impune acordarea de despăgubiri doar pentru terenul pe care sunt construite aceste construcţii noi.
De asemenea, recurentul - pârât a apreciat că, faţă de situaţia economică din judeţ, cuantumul despăgubirilor a fost stabilit la un nivel nejustificat de ridicat.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
II. în recursul lor, recurenţii - reclamanţi B.A., S.S., B.I., B.G., B.V., B.F., I.G. şi I.I.L. au adus următoarele critici deciziei recurate:
Instanţa de apel a pronunţat o hotărâre contradictorie, deoarece în considerentele deciziei recurate nu a explicat cum a calculat suma de 379.912 lei despăgubiri pentru terenul de 5.324 mp şi clădirea veche, pentru perioada mai 2004 - decembrie 2012, mai mult, motivarea deciziei fiind şi contradictorie, deoarece, dacă s-ar avea în vedere unele considerente s-ar ajunge la concluzia că pentru perioada mai 2004 -ianuarie 2011 ar rezulta suma de 540.500 lei, or, în dispozitivul deciziei recurate s-a stabilit suma de 379.912 lei pentru întreaga perioadă.
De asemenea, recurenţii - reclamanţi au criticat decizia recurată şi sub aspectul reţinerii datei de început pentru calculul despăgubirilor, ca fiind 7 mai 2004, iar nu 23 ianuarie 2003, aşa cum a stabilit Tribunalul Sălaj prin sentinţa civilă nr. 4662/2012, această sentinţă fiind menţinută prin Decizia civilă nr. 153/2002 a Curţii de Apel Cluj şi prin respingerea recursului declarat împotriva acestei din urmă decizii, printr-o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
O altă critică a recurenţilor - reclamanţi vizează neacordarea chiriei pentru folosinţa clădirilor noi decât pentru perioada noiembrie 2012 -februarie 2013, susţinându-se faptul că pârâţii ar datora contravaloarea chiriei pentru toată perioada solicitată, cât timp ei, reclamanţii, sunt consideraţi proprietari şi asupra acestor construcţii noi, edificate pe terenul ce Ie-a aparţinut, clădiri pentru care au fost obligaţi să plătească pârâţilor o sumă consistentă.
Recurenţii - reclamanţi au arătat că ar trebui lămurit faptul dacă au fost menţinute sau nu unele dispoziţii din sentinţa civilă nr. 4662/2012 a Tribunalului Sălaj cu privire la plata sumelor de 8.480 lei lunar, până la predarea efectivă a terenului de 5.324 mp; 1.558 lei până la predarea construcţiei vechi; 4.169 lei până la predarea construcţiilor noi.
O altă critică formulată de către recurenţii - reclamanţi vizează concluzia instanţei de apel, eronată, în opinia reclamanţilor, cum că în posesia pârâţilor ar fi rămas doar o suprafaţă de teren de 877,75 mp şi nu de 2.222 mp, cum este în realitate.
Stabilirea exactă a suprafeţei de teren rămase în posesia pârâţilor are importanţă pentru stabilirea chiriei pe care aceştia urmează să Ie-o plătească, în viitor, reclamanţilor.
Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurilor sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
I.în ce priveşte recursul declarat de recurentul - pârât I.Ş.J. Sălaj.
Deşi recurentul - pârât a invocat nelegalitatea deciziei recurate, în fapt, criticile acestuia vizează greşita interpretare a materialului probator, deci temeinicia deciziei recurate.
Astfel, criticile vizează neluarea în seamă a procesului - verbal de predare - primire a unei părţi din imobil, către reclamanţi, perioada pentru care a fost obligat la plata chiriei pentru construcţiile noi, nivelul ridicat al despăgubirilor, raportat la situaţia economică a judeţului, or aceste critici nu vizează legalitatea deciziei recurate, ci greşita stabilire a situaţiei de fapt.
Dacă recurentul - pârât era nemulţumit de modul de stabilire a cuantumului despăgubirilor, acesta trebuia să ceară suplimentarea probatoriului în faţa instanţei de apel, recurentul - pârât necriticând, în faţa instanţei de recurs, nici eventuala nelegalitate a administrării sau neadministrării vreunei probe care să conducă la stabilirea mai clară a stării de fapt.
II. În ce priveşte recursul declarat de recurenţii - reclamanţi B.A., S.S., B.I., B.G., B.V., B.F., I.G. şi I.I.L.:
La fel ca în cazul recurentului - pârât, I.Ş.J. Sălaj, deşi recurenţii - reclamanţi au invocat nelegalitatea deciziei recurate, în fapt, aceştia au formulat critici ce vizează netemeinicia acesteia.
Astfel, aceştia s-au arătat nemulţumiţi de modul de calcul al despăgubirilor relativ la clădirea veche şi la terenul de 5.324 mp, la data de început a calculului despăgubirilor, care ar fi 23 ianuarie 2003 şi nu 07 mai 2004, cum a reţinut instanţa de apel, precum şi de perioada pentru care s-a acordat chirie pentru folosinţa clădirilor noi, edificate de către pârâţi pe trenul ce Ie-a fost restituit reclamanţilor.
Toate aceste critici vizează netemeinicia deciziei recurate, nu nelegalitatea acesteia.
Dacă recurenţii ar fi considerat că starea de fapt nu a fost pe deplin lămurită, ar fi trebuit să solicite administrarea de probe suplimentare, aceştia necriticând în faţa instanţei de recurs eventuala nelegalitate a administrării unor probe sau eventuala nelegalitate a neadmiteni unor probe suplimentare solicitate.
Relativ la critica privind lămurirea dispozitivului deciziei recurate recurenţii - reclamanţi trebuiau să folosească o altă cale procedurală şi anume cea prevăzută de art. 2811 C. proc. civ., această critică neputând fi soluţionată pe calea căii de ataca a recursului, aşa după cum arată dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ.
Criticile ce vizează întinderea suprafeţei de teren rămase în posesia pârâtelor precum şi calculul chiriei aferente, privesc tot netemeinicia deciziei recurate, nu nelegalitatea acesteia, or, criticile de netemeinicie nu mai pot fi examinate în calea de atac a recursului, pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ., fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii B.A., S.S., B.I., B.G., B.V., B.F., I.G. şi I.I.L. şi de pârâtul I.Ş.J. Sălaj împotriva Deciziei civile nr. 16/ A din 20 februarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 754/2014. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 771/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
